Review: Assassin’s Creed Mirage - Game Reviews & Previews - Page 0

Imi aduc aminte cu drag cand a fost prezentat primul joc de catre Jade Raymond, in cadrul unei conferinte, prin 2006. Si tin minte asta pentru ca am fost absolut blown away de ce vedeam. Un personaj misterios, cu animatii realiste la catarat pe pereti, intr-o lume noua in care poti merge oriunde si oricand, bazat pe stealth si pe asasinari.
Jocul se numea Assassin’s Creed si a aparut in 2007, dar eu nu-mi permiteam un Xbox 360 asa ca a trebuit sa astept pana in 2008 cand mi-am permis consola, iar jocul l-am imprumutat de la un prieten. Ce vremuri :)
Si desi incepea foarte greoi, m-a prins de la tutorial nu doar prin grafica avansata pentru acea perioada, dar si prin abilitatile pe care le aveai si schema de control implementata si odata ce am ajuns in “open world”, cu greu ma mai puteai scoate din joc.

Intre timp, seria a evoluat cu fiecare iteratie, dar facand asta, s-a indepartat destul de mult de la jocul initial, oricat de multe elemente au fost pastrate, dar modificate.

Recunosc ca-mi place destul de mult directia luata de serie, astfel ca Origins si Valhalla le consider niste jocuri foarte bune (cu Odyssey nu am rezonat la fel de bine), in care am petrecut cu drag peste 100 de ore in fiecare, in niste lumi excelent realizate, cu personaje interesante dar cel mai important, legate intre ele si trilogia initiala, printr-o poveste si lore excelent scrise.

Si totusi, dupa atatia ani in care cei de la Ubisoft au livrat jocuri din ce in ce mai mari, cu lumi si activitati ce par interminabile si locul perfect in care sa petreci sute de ore, au anuntat in 2022 ca urmatorul joc din serie va fi o experienta mai mica, un fel de omagiu adus primului joc din serie, nu doar prin locatia asemanatoare, dar mai ales prin gameplay.

Astfel ca pe 5 Octombrie 2023, cei de la Ubisoft au lansat Assass’s Creed Mirage pe PC, Xbox (One si Series), Playstation (4 si 5) si Amazon Luna.

Au reusit, oare, sa revina la origini si sa lanseze un joc nu doar nostalgic, dar si bun, care sa ramana in istoria seriei ca un joc de referinta, dar mai ales – la ce au revenit comparativ cu primul joc din serie?
Haideti sa aflam impreuna din randurile ce urmeaza.


Prezentare si Poveste

Actiunea din Assassin’s Creed Mirage se petrece in anul 861, 9 secole dupa povestea din Assassin’s Creed Origins, atunci cand asasinii erau cunoscutii ca “The Hidden Ones”.

De data asta intram in pielea lui Basim, un personaj cunoscut celor care au jucat Assassin's Creed Valhalla (joc unde actiunea se petrece in anul 872) – desi atat jocul cat si povestea pot fi savurate fara a avea experienta altor jocuri din serie.

Astfel ca-i aflam “origin story-ul”, de la un tanar hot pe strazile unui oras mic, Anbar, situat in Nord-Vest-ul Baghdad-ului, pana la formarea master asasinului cunoscut, iar deznodamantul jocului clarifica motivele din spatele deciziei luate la finalul lui Assassin’s Creed Valhalla.

Nu vreau sa intru mai mult in detalii, pentru a nu da spoilere, dar pot spune sincer ca – fiind primul joc (cred) din serie, in care nu controlam nicio persoana in “present time”, nu-mi era clar ce se intampla in joc, si pana la final nu am inteles exact care era rolul meu in “the greater good”, precum si care era rostul acestei povesti.

Totodata trebuie sa mentionez faptul ca povestea overall, dialogurile si personajele nu mi s-a parut ca se ridica, pe parcursul jocului, la nivelul jocurilor din serie si feeling-ul overall lasat de joc, a fost acela de “ceva mai mic”, mai neambitios, de un DLC standalone, facut de o echipa mai mica decat in mod normal, un joc parca de “umplutura” intre Valhalla si urmatorul joc din serie.

Sincer, tot timpul am simtit ca joc o poveste secundara si cu siguranta asteptarile erau altele daca era “doar un DLC” si nu un joc stand alone, la un pret aproape de un joc full AAA.


Grafica si Sunet

La fel ca ultimile 3 jocuri din serie, Mirage este facut pe acelasi engine grafic in-house, Anvil, un engine care este, din punctul meu de vedere, putin depasit din punct de vedere tehnologic, un engine facut pentru old gen si care are nevoie disperata de un upgrade sau schimb complet de engine pentru urmatoarele jocuri din serie.
Totusi directia artistica este la fel de impresionanta ca la jocurile anterioare, iar asta e ceva ce nu tine neparat de iluminare sau poligoane.

Poate trec la SnowDrop, un alt engine in-house, dar mult mai potent din punctul meu de vedere, sau poate ne fac surpriza sa vedem un Anvil 2.0.

Desigur, nu voi intra prea mult in detalii tehnice intrucat exista videos foarte bine realizate si documentate care explica mult mai multe decat as avea eu timp sa o fac aici.

Trebuie totusi sa mentionez ca jocul are o problema cu contrastul, astfel ca nu prea avem negru in joc – doar in photo mode – si nu exista nici slider de contrast in settings.
Iar asta face jocul sa para cumva sters.
Nu stiu daca acelasi lucru se intampla si pe Xbox sau pe PC, dar pe PS5 in modul Performance cum am jucat eu, a trebuit sa ma obisnuiesc cu asta.

Totusi, felul in care este realizat acest joc, mult diferit de ultimile 3 din serie, il face o experienta complet diferita si mult mai personala, astfel ca m-am trezit de cele mai multe ori ca mergeam, nu alergam, pe strazile Bagdadului, ca admiram arhitectura si culorile date de flori sau fatadele cladirilor frumos decorate si ma urcam fara vreun scop pe vreo cladire sau grupuri de casute, doar pentru experienta parkour-ului si animatiilor si pentru a vedea realizarea orasului din alt unghi.

Totusi, daca in ultimile 3 jocuri nu s-a mai pus acelasi accent pe parkour, intrucat distantele dintre locatii erau enorme, iar locatiile propriu-zise erau fortarete sau orase foarte mici, cu cateva exceptii de orase mai mari, mare parte din timp il petreceai ori pe jos prin intinderi nesfarsite de campii/paduri, ori pe un cal in viteza.
Aici avand un oras atat de dens si populat, marea majoritatea a timpului o petrecem ori pe cladiri, ori pe strazi, dar oportunitatile de parkour sunt puse intr-un mod foarte natural, la tot pasul.

Trebuie totusi sa mentionz ca faptul ca mergi foarte mult prin oras nu este neaparat un lucru bun, intrucat asta poate transforma jocul intr-o experienta claustrofoba (am patit de cateva ori), cand mergi doar pe stradute stramte si indiferent ca te urci pe vreo cladire, totul este atat de inghesuit incat zonele deschise par inaccesibile prin distanta pana la ele.

Totodata, un alt lucru pe care l-am observat este ca atunci cand avem mai multi nori pe cer – nori care cred ca sunt volumetrici - apare un screen tearing destul de deranjant.

Destul de neinspirate si anumite elemente de UI, cum ar fi acel cerc galben cand cauti cu vulturul ceva important, sau felul in care iti arata ca ai terminat de cautat, sau multe alte iconite din timpul misiunilor care te duc spre indicii.
M-am oprit de multe ori sa ma prind care e faza si ce vrea de la mine si nu stiam de ce nu gasesc ceva, iar asta pentru ca , spre exemplu, o iconita mica, cu o stea alba, nu reprezenta nimic pentru mine, dar aia era locatia spre care sa ma indrept pentru a descoperi ceva.

Pe partea de sunet nu prea am ce sa-i reprosez jocului, cu vocile pesonajelor principale foarte bine alese, cu muzica ambientala excelent aleasa si realizata si cu sunetele din oras care-l fac sa para viu si real.
Efectiv totul pe partea asta mi s-a parut o experienta placuta si cat timp nu a existat ceva care sa ma deranjeze, consider ca nu am ce sa reprosez.

Ca un minus foarte personal aici, as putea mentiona limba araba care nu-mi place de fel si ma simteam mult mai in largul meu cand auzeam ca se vorbea in Italiana, Greaca sau Norvegiana in jocurile anterioare.

Un alt lucru pe care vreau sa-l mentionez (chiar primul lucru observat dupa ce am pornit jocul), care mi-a placut foarte mult dar care a fost scos dupa day 1 patch (chiar nu inteleg de ce – ori era glitch ori facea probleme altor sisteme) e faptul ca toate covoarele pe care calcai, se miscau – erau cumva animate, de ziceai ca sunt puse pe apa, dar nu neparat intr-un sens rau, ci intr-unul mai realist, in care covoarele nu stau perfect lipite de podea si mai fac valuri peste care poti trece si se misca valul de aer in alta zona.
Chiar nu tin minte sa mai fi vazut asta in alt joc si chiar m-a uimit sa vad asa ceva implementat intr-un joc.

Si da, au introdus un filtru albastrui, pentru nostalgici, dar felul in care il schimbi este atat de greu implementat incat mai bine il lasi fara.


Gameplay

Pe partea de gameplay nu s-au schimbat chiar multe fata de jocurile anterioare, ci doar s-au simplificat considerabil.

Iar asta vine cu bune si rele si voi incerca sa detaliez mai jos ambele aspecte.

Pe partea de Player Progression, jocul nu mai este bazat pe un sistem de experienta (XP), ci un sistem story-driven mult mai linear.

Puterea personajului creste pe masura ce avansam in ranks-urile asasinilor, iar punctele de “Skill Points” necesare pentru a debloca noi abilitati din Skill Tree le primim dupa anumite misiuni principale, cat si dupa fiecare crestere in rank.

Pe partea de Story Progression, avem un Investigation Board in meniu, un ecran destul de rudimentar si minimalist, care ofera destul de putine informatii, dar de unde putem selecta, in principiu, urmatoarea misiune, sau putem activa o alta misiune.

Ca un minus aici, nu exista un Quest Log, astfel ca m-am trezit de cateva ori blocat, fara sa stiu ce trebuie sa fac pentru a avansa in poveste si a trebuit cumva sa vad ce era lasat nerezolvat si nu asignase automat ca si quest activ.

In fiecare din cele 4 zone din Bagdad gasim cate un Assassin’s Bureau de unde putem debloca povestea acelei zona si unde trebuie sa ne intoarcem dupa asasinarea fiecarei persoane.
Tot de aici putem debloca sau upgrada acele tools, face refill la ammunition sau putem incepe World Contracts de pe un bulleting board de langa usa.

Aceste World Contracts sunt misiuni micute, in care trebuie ori sa asasinam pe cineva, ori sa furam ceva, de undeva, dar care au niste requirements mai dure, de genul – nu te lasa detectat, nu omora pe nimeni sau nu intra in combat, lucruri pe care, cel putin la inceput, nu prea le poti face cu usurinta.

Combat-ul a fost mult simplificat si, din punctul meu de vedere, acest lucru este un mare downgrade/o involutie.

Avem doar 2 butoane (3 cu tot cu dodge), pentru parry si atac, iar daca vrem un heavy attack, tinem mai mult apasat pe buton cand atacam.

Acest lucru a facut combat-ul o parte secundara a jocului, un lucru de care mai degraba sa fugim, desi pe masura ce avansam si deblocam skills noi, gasim metode nu de a imbunatati experienta de combat, cat mai degraba sa o pacalim.

De ce spun asta? Pentru ca odata deblocate “smoke bombs”, acestea sunt cam OP si poti arunca, pe rand, oricate ai in Inventory, iar inamicii devin instant vulnerabili si se opresc din orice fac, iar tu-i poti asasina pe toti, pe rand, cat timp sunt cuprinsi de acel fum colorat.
Vin alti inamici si nu mai sunt cuprinsi de acel fum? Nu e problema – aruncam o noua bomba cu fum si mai omoram 4-5 inamici in 5 secunde, indiferent de tipul inamicilor.

Pe langa aceste Smoke Bombs rosii folosite si in promovarea jocului si pe care le putem arunca doar la picioarele noastre, mai avem 4 assassin’s tools denumite generic “Stealth Tools”:

• Throwing Knifes - le aveam si in primul joc – acele cutite mici pe care le aruncam in inamici, pe care le putem upgrada cu otrava sau cu o actiune foarte utila numita “corrode body” care face ca trupurilor inamicilor omorati cu aceste cutite sa dispara imediat;
• Noisemaker – o cutiuta rotunda pe care o aruncam pentru a atrage inamicii in zona respectiva si care se poate upgrada cu artificii care sa tina mai mult sau chiar cu shockwave, care electrocuteaza inamicii;
• Blowdart – o teava scurta care trage cu sageti iar inamicul lovit adoarme imediat – e foarte utila pentru misiunile unde nu trebuie sa omoram pe nimeni – iar acesta poate fi upgradat pentru a adauga o doza letala sau Berserker, facand inamicul sa atace coechipierii apropiati;
• Trap – o cutiuta asemanatoare cu smoke bombs, pe care o poti arunca spre inamici, care la declansare emana fumul unor smoke bombs, dar care poate fi upgradata pentru a face fumul sa te vindece, cat timp stai in el, sau sa fie flamabil si toti inamicii din zona respectiva, sa ia foc.

Nu inteleg ce cauta Torta in sectiunea de “Stealth Tools”, dar ei mentioneaza in materialele de promovare ca avem 6 tools, iar eu sunt de parere ca avem doar 5, nepunand torta la numar, pentru ca nu am folosit-o decat de 2-3 ori prin pesteri, ca sa ard panzele de paianjen, nici macar pentru a lumina calea si o data intr-o misiune principala (pentru care, probabil, a fost si realizata torta).

Partea de skill tree a fost deasemenea super restransa, cu unele abilitati absolut inutile, dar pe care trebuia sa le deblocam pentru a ajunge la alte abilitati mai utile.

Pe partea de navigare/explorare, avem acelasi vultur prezent in toate jocurile recente din serie, reprezentat aici de Enkidu, un vultur care ne este asignat odata ce intram in lumea asasinilor in rangul de Initiat, dar aici implicarea lui este mult mai limitata fata de jocurile anterioare, aducand totusi si o noutate in gameplay.

In anumite zone, exista inamici pe cate o cladire inalta, care trag cu sageti in Enkidu, facand astfel imposibila verificarea zonei pana nu scapam de acel inamic, un lucru care mi s-a parut foarte bine implementat si care m-a facut sa schimb strategia si sa caut intai un loc pe unde sa patrund in zona, sa ajung cat mai sus si sa vad care este acel inamic, iar abia apoi sa vad cati inamici sunt, pe unde sunt si ce pot sa colectez din zona respectiva.

Totodata a revenit si acel “Eagle Vision” care a fost prezent in toate jocurile precedente, dar uneori cu alte denumiri (gen “Odin sight” in Valhalla) si cu care putem vedea pe o raza restransa, ce loot exista in zona, ce inamici exista sau ce alte persoane de interes gasim.


In orase a fost introdus un sistem de Notorietate, astfel ca oamenii reactioneaza la ce faci si mi s-a parut una din cele mai interesante re-aditii ale jocului.

Avem optiunea de a jefui unii oameni (putem vedea daca au loot cu eagle vision sau doar trecand pe langa ei si apare un text ca putem face) si dupa un mini game foarte simplu, putem lua ori bani, ori ceva obiecte pe care le putem vinde, ori anumite lucruri de care avem nevoie in niste side missions.

Partea misto e ca lumea reactioneaza la asta si anunta paznicii, iar acestia investigheaza sau chiar incep sa te urmareasca/atace daca ramai in zona.

Acest sistem de notorietate este implementat si in misiuni, astfel ca daca fugi dupa ce ai termina o misiune, iti creste notorietatea si nu dispare de la sine, chiar daca te ascunzi.

Astfel ca avem afise cu noi, care apar prin oras si pe care le putem rupe de pe pereti – lumea te recunoaste pe strada si striga la paznici sa vina la tine – sau anumite persoane care vorbesc in public si pe care le putem mitui ca sa ne “curete imaginea”.

In oras, pe langa moneda locala, exista o moneda alternativa numita “Favor token” care poate fi folosita pentru a reduce acel notoriety level, precum si pentru a obtine anumite informatii sau pentru a triggerui anumite oportunitati in anumite questuri, de genul – platesti un muzician pentru a atrage inamicii din zona, sau un grup de mercenari pentru a ataca inamicii respectivi.

Tot pe strazile oraselor gasim si 3 tipuri de vanzatori unde putem cumpara/vinde ce lootam, sau upgrada anumite lucruri.

Astfel ca avem vanzatorul tipic, care are si ammunition, lucruri folosite la upgrades, dar si anumite skinuri sau culori pentru echipamente.

Avem un blacksmit unde putem cumpara sau upgrada armele pe care le detinem, sau putem schimba felul cum arata – daca gasim o arma mai puternica dar nu ne place cum arata, schimbam sa arate ca o arma care ne place.

Si avem un croitor, unde putem upgrada hainele, folosind resursele cumparate/lootate, precum si anumite Upgrade Schematic speciale.

Din pacate mi s-a parut foarte saraca oferta magazinelor de orice tip, dar si a armelor sau costumelor disponibile in joc si desi am schimbat des felul in are arata costumul, am facut-o mai mult pentru ca am avut disponibil (deblocabil pe puncte Ubi) costumul lui Altair, Ezio sau chiar Basim din Valhalla, nu pentru ca aveam prea multe alternative.

Si trebuie sa mentionez ca un lucru deranjant, dialogul cu vanzatorii, care este absolut oribil de ingreunat, cu timpi morti, cu text peste care nu poti sa sari, sau chiar cand termini de cumparat ce aveai, nu poti sa iesi direct ci trebuie sa astepti sa apara textul pe ecran, sa selectezi sa iesi si sa apesi pe buton. Nu inteleg de ce a trebuit sa ingreuneze in halul asta interactiunea respectiva.

O alta activitate interesanta, secundara, pe care o poti face este reprezentata de Enigme – niste bucati de pergament gasite in lume, care ori contin o ghicitoare, ori ceva locatie desenata de cineva si care odata descifrata, te duce intr-un loc unde poti gasi un fel de comoara.
Spun un fel de comoara, pentru ca ce gasesti pe acolo sunt lucruri absolut neinsemnate, gen vopsea pentru haine, dar mi s-a parut o aditie buna – un treasure hunt – intr-un joc atat de deschis.
Si este interesanta activitatea in sine, de descifrat si aflat locatia, chiar daca nu asa interesant e ce gasesti acolo.

Partea stealth la care au revenit ca focus principal, desi nu este perfect realizata, mostly din cauza AI-ului, este un deliciu absolut si, cel putin in cazul meu, a adus acel plus si acel “fun factor” fara de care jocul ar fi luat o nota mult mai mica.

Pur si simplu nu a existat misiune unde sa nu curat zona de inamici, chiar daca o puteam finaliza mult mai rapid, iar asteptarea momentului perfect cand nu se uita nimeni si se intoarce inamicul cu spatele sau face o miscare gresita, iar apoi sa iau cadavrul si sa-l ascund – super satisfacator :D - si desi poate suna ca si cum as fi un maniac/criminal in serie – dar o faceam cu ranjetul pe buze si mi-a placut fiecare secunda petrecuta astfel.


Din pacate nu totul e perfect, astfel ca jocul sufera de aceleasi probleme ca jocurile anterioare din serie si oricat iubesc jocurile astea, nu pot sa nu mentionez lucrurile negative cum ar fi blocarea in catarare, mai ales cand te grabesti, prinsul de ce nu trebuie sau multe alte lucruri de care te lovesti si de cele mai multe ori nu pot sa scapi sau uneori chiar te blochezi si apesi de cateva ori pe buton ca sa cobori sau sa sari prin alta parte.

Iar implementarea asta cu saritul pe geam in interior/exterior efectiv nu le iese mereu – am avut ferestre de toate felurile unde am reusit sa intru/ies dupa 4-5 incercari, timp in care se urca efectiv pe pereti langa sau sarea deasupra sau in spate. Absolut stupid si frustrant si ai fi zis ca dupa 12 jocuri principale din serie, ar reusit sa desluseasca misterul din jurul ferestrelor sau altele care au ramas cu seria din primul joc.

Desigur, fiind un joc atat de mare si complex, te astepti sa apara anumite situatii dificile sau probleme intre diferite sisteme in timp ce joci, dar unele din ele pare ca nu se pot repara, iar asta iti da cumva senzatia ca fiecare joc este copy/paste al jocului anterior, dar intr-un fel negativ.


Intoarcerea la origini

Hai sa discutam putin si despre ce s-a intors din primul sau primele jocuri din seria Assassin’s Creed:

• Misiunile de urmarit pe cineva, care nu mai sunt la fel de “drastice” ca inainte – acum putem sa pierdem din ochi pe cineva, cat timp ramane intr-o oarecare distanta fata de noi;
• Gasit pagini de carte – desi eu am gasit doar o singura misiune care-mi cerea 3 pagini “scapate”, dar 2 din ele le-am gasit pe niste mese si doar dupa o pagina a fost nevoie sa fac putin parkour.
• Cred ca si One Hit assassination intra aici, tocmai pentru ca nu mai exista XP si levelling, desi tin minte ca asa era in toate jocurile pana la trilogia recenta – posibil sa ma insel
• Social Stealth, care in jocul initial era limitat doar la calugari, aici te poti camufla langa orice grup de oameni mai mare de 3.
• Eavesdropping – sau mai pe romaneste, “trasul cu urechea”, o mecanica intoarsa exact cum era in 1, adica se activeaza doar daca te asezi pe o banca, desi puteau schmba si ei sa poti activa si din tufisuri sau de pe ceva sfori sau alte locatii deasupra
• Investigation – adica niste mini misiuni facute pentru a obtine anumite informatii despre tinta principala sau oameni cu care acesta colaboreaza
• Sistemul de notorietate despre care am mentionat mai sus

Probabil mai sunt si altele, desi eu cred ca majoritatea au ramas in serie, intr-un fel sau altu, de la inceput pana acum.


Concluzie

Oare lumea chiar a cerut asa ceva? Sau cereau doar jocuri putin mai mici si fara asa multe lucruri/collectibles de umplutura?

Sincer, chiar nu am idee, dar stiu ca ce a iesit, desi nu este in totalitate pe placul meu, este un joc bun, fun si cel mai important, este un joc care stie ce vrea sa fie.

Mi-a luat ~25h ca sa-l termin in ritmul meu, facand atat misiuni principale, cat si absolut tot ce am gasit secundar + colectat anumite lucruri extra pentru misiuni secundare sau cautat comori pe harta + explorat.
Este mult? Putin? Asta stie fiecare, in functie de timpul disponibil pentru joaca.

Eu as fi vrut putin mai mult pe partea de poveste, de personaje, de legatura cu alte jocuri sau alte timelines, dar mai ales pe partea de combat si de skills.

Personal m-am distrat cu el si l-am simtit, cel putin prin acele plimbari la pas prin oras, ca pe o experienta mult mai personala, iar stealth-ul si felul in care au fost realizate locatiile mari, cu misiuni, a fost un deliciu absolut.

Vazut strict ca ce este, nu ca ce au fost celelalte jocuri din serie, este un joc foarte bun si incredibil de fun, daca esti dispus sa treci cu vederea anumite lucruri, dar este foarte limitat si cu siguranta putea fi mult mai bun daca ar fi implementat putin mai multe lucruri si nu parea ca au taiat incontinuu din lucruri ca sa fie cat mai simplu si micut.

Il recomand cu drag oricarui fan al seriei, dar mai ales celor carora le-au placut primele 1-2-3 jocuri din serie, apoi nu au vrut sa mai puna mana pe ele, tocmai pentru ca erau prea lungi, prea mari sau prea complexe prin mecanicile RPG introduse.

Multumesc celor de la Ubisoft pentru exemplarul jocului oferit pentru review.

Nota

Story: 8
Gameplay: 8.5
Sunet: 8
Grafica: 8
Fun factor: 9

Nota Finala: 8.3

Excelent review! Multumim pentru efortul depus!

Mi-a fost atat de teama sa nu-i dai vreun 7 ca zic, intai fac scroll la nota finala ca sa-mi treaca anxietatea si pe urma citesc, ca m-am obisnuit atat de tare cu review-urile tale incat pot sa cam estimez nota finala daca citesc :P