Încă de prin 2007, setting-ul marilor francize de tip shooter a devenit unul modern. Ceea ce nu este un lucru rău, deoarece creatorii acestor jocuri se inspirau din realitatea cotidiană, reușind astfel să mențină mediul jocurilor video în pas cu evenimentele majore ale zilelor noastre. Doar că, așa cum era de așteptat, aceste subiecte au fost abordate din nou și din nou, întoarse pe toate fețele până au fost epuizate. Ceea ce a dus la mutarea poveștilor în spațiu și a nivelului de mulțumire, în rândul gamerilor, sub pământ. Astfel, comunitatea a devenit nostalgică și a început să ceară jocuri cu tematică World War. Marile companii din industrie au plecat urechea la cerințele gamerilor și s-au pus pe dezvoltat astfel de jocuri, din nou.
Eu unul îmi aduc aminte cu plăcere de perioada copilăriei când butonam, împreună cu tata, Medal of Honor: Allied Assault, Call of Duty 2 sau Return To Castle Wolfenstein. Când mi-am achiziționat un PS4, chiar mă întrebam cum ar arăta un joc cu setting WW pe actuala generație. În cele din urmă, în anul 2016, EA publica Battlefield 1, joc dezvoltat de DICE, a cărui acțiune se desfășura în tranșeele Primului Război Mondial, perioadă foarte puțin explorată, până atunci, în jocuri video. Au mai trecut 2 ani, timp în care DICE s-a ocupat de dezvoltarea jocului aflat acum în discuție și a cărui lansare oficială va avea loc marți, 20 noiembrie: Battlefield… nu 2, așa cum ne-am fi așteptat, având în vedere că are ca tematică WW2 și urmează după Battlefield 1, ci 5. Mă rog, cifra de lângă titlu e mai puțin importantă. Să vorbim și despre joc, nu de alta dar nu cred că aveți chef să citiți o introducere de 2 pagini.
Story
Povestea lui Battlefield 5 începe cu un prolog care ne plimbă pe diferite fronturi ale WW2, având parte, pe fiecare dintre respectivele fronturi, de câteva zeci de secunde de gameplay. După părerea mea mai bine făceau doar un cinematic care să prezinte succint ceea ce aveau developerii de spus despre WW2. Trecerea de la o secvență de gameplay la alta este haotică și inutilă, cu atât mai mult cu cât povestea jocului nu se desfășoară în mediile prezentate în prolog.
Story-ul este divizat în trei părți fără legătură între ele, fiecare prezentând perioade și locații diferite, după cum urmează:
Under No Flag – În acest act ne este prezentată povestea lui Billy Bridger, un tip ce are cunoștințe în utilizarea explozibililor, cunoștințe pe care le folosea pentru a încerca să jefuiască bănci. Fapte ce l-au dus în spatele gratiilor, de unde este recrutat în Special Boat Service pentru a-și pune cunoștințele în practică în serviciul țării. Acțiunea are loc în anul 1942 în Nordul Africii, în timpul unei operațiuni a trupelor commando britanice, ce aveau ca obiectiv distrugerea aerodromurilor naziste. În prima parte a acestui act avem misiunea de a ne infiltra într-o bază inamică pentru a duce la îndeplinire un astfel de obiectiv. În cea de-a doua parte, harta devine mai mare, avem de îndeplinit trei obiective similare, iar jocul capătă un iz de Far Cry (înainte să dați cu pietre, aflați că am avut ideea asta înainte de a vedea review-ul de la IGN; de altfel nici nu este foarte greu să ajungi la concluzia asta). Astfel, căutăm un punct înalt al hărții, studiem cu atenție outpost-ul, după care ne infiltrăm. Sau atacăm direct, în stilul Rambo, folosindu-ne fie de arme, fie de vehicule. Sună cunoscut, nu-i așa?
Nordlys – Ne spune o poveste din perspectiva rezistenței din Norvegia, o țară aflată sub ocupație nazistă de trei ani. Scopul nostru în acest act este acela de a sabota programul nuclear al naziștilor. Similar misiunii prezentate anterior, acest act începe cu o secvență de infiltrare, în care cuțitele de aruncat din arsenalul lui Solveig, protagonista pe care o controlăm, fac stealth-ul mult mai plăcut și acceptabil decât în secvența precedentă. Mergând pe o rețetă trasă la indigo, cea de-a doua parte ne găsește din nou într-un spațiu deschis, mult mai vast, unde (ați ghicit) trebuie să îndeplinim trei obiective. Măcar deplasarea e mai acceptabilă pe skiuri.
Tirailleur – Ultimul dintre cele trei War Stories are cel mai liniar parcurs dintre toate și este axat mai mult pe gunplay și mai puțin pe stealth, ceea ce, eu unul, îmi și doresc de la un joc cu un astfel de setting. Aici îl vom controla pe Deme Cisse, un senegalez ce face parte din divizia franceză ce dă și numele secvenței de story, având ca scop eliberarea unei regiuni din sudul Franței, acțiune ce se desfășoară cu un an înainte de finalizarea războiului.
Cea de-a patra poveste, The Last Tiger, va fi disponibilă din data de 4 decembrie. Poate timpul în plus pe care developerii îl au la dispoziție pentru dezvoltarea acesteia, o va face superioară celorlalte trei.
Nu ne rămâne decât sa sperăm. Pentru că, sincer, niciuna dintre cele trei secvențe nu și-a îndeplinit țelul de a spune o poveste care să mă miște și emoționeze. Înțeleg perfect dorința celor de la DICE de a aborda diferit o poveste ce are loc în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, dar nu cred că au găsit o formulă care să le permită să facă acest lucru într-un mod corect. Poate dacă se axau doar pe o singură poveste din cele trei, ar fi ieșit ceva mai plăcut. Altfel, îmi este imposibil să mă miște sacrificiul făcut de un personaj pe care l-am întâlnit cu cel mult 40 de minute în urmă. Nu mi-au fost prezentate în amănunt motivațiile și sentimentele lui. Iar faptul că majoritatea timpului mi-l petrec singur, fără camarazi de front alături, scade din autenticitate și imersiune. Ceea ce nu se poate spune despre multiplayer, unde senzația de a lupta alături de alți oameni, fie că îi cunoști sau nu, este de neegalat.
Gameplay - Singleplayer
Misiunile din Battlefield 5, au la bază aceeași rețetă ca și cele din Battlefield 1: O hartă destul de mare, obiective ce pot fi abordate în diferite moduri, și în ce ordine vrea jucătorul, și un accent destul de mare pus pe stealth. Nu cred că o astfel de abordare semi-open-wolrd (dacă îmi permiteți termenul) este potrivită pentru acest tip de joc. Nu face altceva decât să îi altereze identitatea. Mai degrabă prefer un corridor shooter, cu o poveste viscerală, decât plimbatul pe o hartă goală de la punctul A la punctul B, după care la C, unde fac fix același lucru. Vânătorii de trofee și completionist-ii se pot întoarce, totuși, în modul story al lui Battlefield 5 pentru completarea unor challenge-uri sau obținerea unor trofee legate de dificultate.
Revenind la mecanicele jocului, atunci când renunțăm la furișat și apelăm la împrăștiat gloanțe, putem observa cât de prost este A.I.-ul. Dacă îl scoatem de pe rutele prestabilite pe care le are atunci când patrulează, nu va face altceva decât să vină spre jucător. Am fost uimit să văd că și pe dificultatea hard este posibil să cureți o bază întreagă stând într-un turn de sniper, asta în condițiile în care aveau avioane perfect utilizabile lângă ei, cu care mă puteau distruge destul de ușor.
Grafică și sunet
Din punct de vedere grafic, jocul nu depășește ceea ce DICE ne-a arătat deja, cel puțin pe prima versiune de PS4. Ceea ce nu este o critică, deoarece ținând seama de vechimea hardware-ului pe care jocul a fost testat, Battlfield 5 se comportă excepțional. Mediul înconjurător arată bine, zăpada, apa și noroiul par autentice. De asemenea, și iluminarea este realizată excelent. Totuși, vă sfătuiesc să dezactivați toate artificiile gen chromatic aberation, film grain, vignette sau lens distortion. Mie mi se pare că jocul arta mult mai bine fără toate acestea, iar din ce am citit de reddit, nu sunt singurul. Despre grafică nu mai sunt multe de zis, doar că DICE și al lor Frostbite Engine nu aveau cum să dezamăgească, mai ales dacă aducem în discuție noile console sau versiunea de PC, unde jocul este un adevărat deliciu vizual.
În ceea ce privește sunetul, jocul face o treabă bună, în primul rând la capitolul coloană sonoră. Muzica este cât se poate de potrivită pentru acest tip de joc. În plus, mi-a plăcut faptul că au ales să prezinte capitolele din Norvegia și Franța în limbile autohtone, deoarece creează un sentiment mai mare de autenticitate. M-am bucurat că nu am auzit o engleză cu accent franțuzesc. Însă puteau face o treabă mai bună cu alegerea actorilor vocali. Unii parca își citeau efectiv replicile fără să încerce să transmită emoțiile dincolo de ecran.
În multiplayer, totul sună foarte bine. De la explozii la țipetele camarazilor, totul te face să crezi că ești acolo. Totul mai puțin armele, care, ca să citez un coleg de pe forum „sună a pocnitori”. Poate vom primi un patch si pentru asta.
Multiplayer
Battlefield 5 ne pune la dispoziție 8 hărți pe care putem juca diverse moduri de la clasicul Team Deathmatch la punctul de rezistență al seriei reprezentat de modul Conquest. Toate cele 6 moduri de joc sunt divizate în 3 categorii: Infantry Focus, care, după cum sugerează și numele, se axează pe batalii la scară mică, destinate luptelor de infanterie. Modurile pe care le regăsim în această secțiune sunt Dominations, Frontlines și Team Deathmatch. După care avem Grand Operations, mod ce își face revenirea din Battlefield 1 și care reprezintă o bătălie majoră ce se întinde pe durata a mai multe zile și pe suprafața a mai multe hărți. Nu în ultimul rând avem Conquest, cireașa de pe tort. Un Capture The Flag dus la alt nivel de către cei de la DICE. Numărul maxim de jucători pe o hartă a rămas neschimbat, astfel și anul acesta vom împărți câmpul de luptă cu alți 63 de jucători.
În ceea ce privește hărțile, acestea mi s-au părut bine construite, fiecare având ceva specific. Personal mi-a plăcut să joc Team Deathmatch în Rotterdam, datorită spațiului relativ mic și aglomerat. Aceste condiții se pliază pe stilul meu de joc, însă asta nu înseamnă că cineva care preferă o hartă imensă pe care să se folosească mai mult de vehicule, spre exemplu, va fi lăsat pe dinafară. Battlefield 5 are câte ceva pentru fiecare. Ei bine, mai puțin pentru cei care vor battle royale. Firestorm, versiunea celor de la DICE a popularului mod multiplayer va veni abia în martie 2019.
Un lucru m-a dezamăgit și anume faptul că nu poți juca un singur mod mai multe meciuri la rând. Dacă ai selectat Infantry Focus vei fi plimbat printr-o multitudine de moduri, când tu poate doreai să joci doar Dominations în momentul respectiv.
Cei de la DICE au adus ceva modificări în materie de gameplay. Ceva ce poate fi observat încă din primele minute este că oricine, indiferent de clasă poate da revive. Evident, operațiunea durează mai mult dacă nu ești medic. Nu este neapărat un lucru rău, dar parcă scade puțin din motivația de a juca medic, clasă pe care eu o folosesc încă de la Battlefield 3. Sunt ceva probleme și cu animațiile și cu prompt-ul de revive, lucruri care ar trebui să funcționeze aproape de perfecțiune pentru o astfel de acțiune vitală. De asemenea, inamicii nu mai pot fi marcați de oricine. Este nevoie de clasa recon și ceva gadget-uri specifice pentru a îndeplini această acțiune. Acum, playerii care au acumulat suficiente squad points pot chema întăriri pe câmpul de luptă, precum tancuri sau strike-uri de rachete. O ultimă mecanică pe care o voi aminti este introducerea baricadelor. Un lucru binevenit, în opinia mea, ce ajută la fortificarea obiectivului, făcând apărarea acestuia mai ușoară și obligând echipa adversă la un joc mai tactic.
În rest, avem parte de aceleași mecanici și clase ca și în jocurile precedente. În ceea ce privește armele, avem de ales între 30 de arme principale (cuprinzând mitraliere de asalt, LMG-uri, shotgun-uri și multe altele), 7 pistoale, 9 arme de tip melee și multe gadget-uri. Și arealul vehiculelor este unul destul de mare, DICE punându-ne la dispozitie 9 tancuri, 5 vehicule de transport și 10 avioane. Toate acestea variază în funcție de tabăra în care ne aflăm la un moment dat, AXA, respectiv Aliații.
Daca diversitatea armelor și vehiculelor este una destul de mare, la fel este și cea a bug-urilor, atât în singleplayer, cât și în multiplayer. De la texturi care se încarcă mai greu, la cadavre ce sar câțiva metri în aer, la ecrane infinite de loading, avem de toate. Nu sunt foarte deranjante, însă prezența lor se traduce prin faptul că jocul mai avea nevoie de câteva luni bune de finisare.
În concluzie, Battlefield 5 nu este un joc rău, dar în același timp este foarte departe de perfecțiune. Fanii hardcore ai seriei îl pot achiziționa liniștiți acum, deoarece știu la ce să se aștepte, iar acest titlu nu îi va dezamăgi. În schimb, pe ceilalți îi sfătuiesc să mai aștepte. Jocul va fi cu siguranță reparat, sunt convins de asta, iar faptul că toate DLC-urile se vor lansa gratuit reprezintă o garanție a faptului că nu va scădea numărul jucătorilor și că, de asemenea, nu veți rămâne pe dinafară, așa cum se întâmpla până acum cu cei ce nu dețineau season pass-ul.
Multumiri Console Games & Altex pentru codul de review!
Story: 7
Gameplay: 8,5
Grafică: 9,5
Sunet: 8
Multiplayer: 9
Impresie personală: 8
Nota finală: 8.4
Bookmarks