Aparut in martie 2008, Mario Kart Wii este cea mai recenta reeditare a seriei devenite deja clasica in care Mario & Co. se intrec intre ei in go-karturi, folosindu-se de mijloace care mai de care pentru a castiga un avantaj. Story-ul este practic inexistent, jocul fiind conceput pentru a captiva jucatorul mai degraba prin gameplay si distractia de a juca (atat singleplayer cat si multiplayer) decat prin grafica si sunet.
Gameplay
Fiind pentru Wii asteptarile pentru gameplay au fost inca de la anuntarea jocului foarte ridicate. Jocul vine, dupa cum bine stiti, impreuna cu WiiWheel. Pentru cei dintre voi care nu stiti, WiiWheel este un simplu cadru din plastic alb, foarte dragut si cu un design simpatic, in care se introduce WiiRemote-ul si prin folosirea caruia jucatorul capata, oarecum, sentimentul ca tine in mana volanul kartului pe care il conduce. Nu este absolut necesar folosirea lui, jocul se poate juca si tinand pur si simplu WiiRemote-ul inclinat orizontal, ca un controller de NES sau SNES, dar daca totusi optati pentru acest tip de control, este totusi un accesoriu dragut. Da, ati citit bine: jocul are mai multe tipuri de control; si sincer, pe cel cu WiiWheel il recomand cel mai putin pentru ca directia este foarte imprecisa iar butoanele mai incomod de folosit. Se mai poate folosi si WiiRemote in combinatie cu Nunchuk, caz in care Nunchuk-ul este folosit pentru directionarea kartului si folosirea armelor, iar butoanele de pe Remote pentru accelerare, franare, pauza etc. Se mai poate folosi si Classic Controllerul sau un controler de Gamecube (ambele superbe), dar daca nu detineti aceste accesorii nu-i nimic, combinatia WiiRemote+Nunchuk fiind ideala si va veti familiariza aproape din prima cursa cu controlurile.
Daca tot veni vorba, jocul se joaca foarte usor si ofera distractie incepand cu prima cursa. Toate caracteristicile seriei au revenit desigur: armele (power up-uri), circuite pline de capcane si pericole, personajele din lumea Nintendo. Power up-urile sunt colectate prin atingerea cutiilor cu semne de intrebare imprastiate dealungul circuitelor, si sunt cele cu care v-ati obisnuit deja: coji de banane, carapace verzi, rosii si albastre, ciupercute, fulgerul, steaua etc. Au fost introduse insa si trei noi power up-uri, anume ciuperca gigant (pe care o cunoasteti din New Super Mario Bros), o cutie POW (pe care o cunoasteti din seria Mario) si noruletul de furtuna. Primele doua au aceasi functie ca si in jocurile din care isi trag radacinile: ciuperca gigant transforma jucatorul pentru o scurta periada de timp intr-un gigant care face una cu pamantul tot peste ce trece, cutia POW scoate pentru cateva secunde din competitie toti rivalii care nu se afla in aer. Noruletul de furtuna este un fel de "da mai departe": dupa un anumit timp jucatorul care are norul deasupra capului este lovit de un fulger si transformat in forma sa minuscula. Pentru a scapa de aceasta pedeapsa el trebuie sa intre in carambol cu alti concureti, astfel transferand noruletul.
Jocul contine 32 de circuite care se impart in doua categorii: 16 circuite noi si 16 circuite retro. Ambele categorii sunt impartite in grupe de cate 4 circuite care corespund la Mushroom, Flower, Star si Special Cup la circuitele noi si Shell, Banana, Leafe si Lightning Cup la circuitele retro, in functie de dificultate. Circuitele noi sunt special create pentru acest joc, iar cele retro sunt reeditari ale unor circuite clasice din jocurile anterioare ale seriei: Super Mario Kart, Mario Kart 64, Mario Kart Super Circuit (GBA), Mario Kart Double Dash (Gamecube) si Mario Kart DS. De asemenea sunt si 10 arene pentru Battle Mode, 5 noi si 5 retro (cate una din fiecare parte anterioara a seriei).
Jocul nu duce lipsa nici de personaje care pot fi alese pe post de sofer, avand un total de 32 personaje din universul Mario, impartiti in 3 grupe de greutate: light, medium si heavy; fiecare cu punctele forte si slabiciunile lui. De asemenea jucatorul are optiunea de a-si alege alter-egoul din console, Mii-ul, in doua costume diferite. Fiecare categorie de personaje are un set de 6 autoturisme si 6 motociclete, care mai de care, fiecare avand avantaje si dezavantaje. Acestea sunt un detaliu dragut introdus in joc, dar de care va veti plictisi odata ce v-ati ales vehiculul preferat si v-ati obisnuit cu el, devenind o optiune inutila practic.
In modul de campionat jocul este, dupa cum sigur ati ghicit deja, impartit in 8 Cupe (cele mentionate mai sus) pentru fiecare avand optiunea de a alege intre trei nivele de dificultate: 50cc, 100cc, 150cc. Va veti petrece ore bune trecand prin modul de campionat al jocului, terminand toate cupele la toate nivelele de dificultate fiind o sarcina deloc atat de usoara si plictisitoare precum pare. Aici intervine detaliul care uneori poate fi cel mai enervant, dar care totodata asigura pastrarea suspansului de la aparitia luminii verzi si pana la fluturarea steagului de finish in fiecare cursa. La ce ma refer de fapt: inamicii sunt programati in asa fel incat in functie de dificultate sa fie tot timpul la o distanta minima fata de jucator. Mai exact asta inseamna ca la nivel de 50cc daca jucatorul conduce constant si nu se loveste de obstacole, nu cade jos de pe circuit etc., atunci inamicii vor ramane la o distanta destul de maricica in spatele lui. La nivel de 150cc insa lucrurile sunt diferite: oricat de perfect ai conduce si ai reusi sa lovesti inamicii din spatele tau si sa-i scoti din cursa pentru cateva secunde, chiar si daca-i impingi jos de pe circuit, dupa cateva clipe te vei trezi din nou cu ei in spatele tau in mod miraculos, iar parca toti inamicii primesc cele mai bune arme cu care te ataca tot pe tine ca sa te faca cumva sa nu termini pe primul loc, cursa devenind un fel de lupta in care intervine in mare masura si norocul pe care il veti avea voi cu power up-urile. Un lucru e cert: daca nu aveti noroc la cateva power up-uri extrem de folositoare, n-aveti nici o sansa de a castiga cursa, fiind in continuu bombardat de inamici, si neavand posibilitatea de a va desprinde de ei chiar daca aveti o perioada excelenta in cursa. Daca la 50cc si 100cc acest AI al inamicilor este inca folositor pentru a mentine suspansul pana la sfarsitul fiecarei curse, la 150cc devine extrem de frustrant.
Sunet
Muzica este in general buna, unele circuite avand chiar o muzica extrem de placuta. La circuitele retro desigur muzica este o prelucrare moderna a muzicii erei 8-bit din care provin (unde este cazul) extrem de buna si care invoca amintiri celor care si-au petrecut ore jucand Super Mario Kart cu cel mai bun prieten dupa ore, si nu numai. Efectele sunt in general dragute, dar pot deveni dupa o vreme foarte repetitive, fiecare caracter avand cateva replici pe care le repeta la nesfarsit.
Grafica
Chiar daca nu exceleaza la acest capitol, jocul arata in general bine, stagiile noi fiind foarte viu colorate si pline de viata, iar cele retro fiind (ca si muzica acestor circuite) o adaptare pentru Wii care arata extrem de bine, si totodata readuc amintirile de pe vremuri. Practic ai un sentiment de deja vu, ciudat si totodata foarte placut cand concurezi pe aceste circuite. Un mare punct rosu pentru aceasta realizare celor de la Nintendo.
Multiplayer
Fiind un aspect important al oricarui joc Mario Kart, de la acest capitol am avut cele mai mari asteptari. Puteti juca fie cu pana la 3 alti prieteni pe un televizor in split-screen, fie online cu pana la 11 alti jucatori de pe tot globul. Din pacate pe mine m-au cam dezamagit modurile de a juca in multiplayer. Puteti opta pe langa modul de racing (care se joaca ca si in singleplayer, jucatorii condusi de calculator fiind inlocuiti de alti oameni, facand cursa una mult mai fairplay, dar si mai neechilibrata in cazul in care jucati cu prieteni care joaca ocazional sau nu au atata experienta ca si voi) si pentru Battle Mode (care se poate si el juca singleplayer dar nu are chiar nici un farmec). Battle Mode-ul are si el 2 tipuri: Balloon Fight si Coin Runner. Aici am fost enorm de dezamagit. In primul rand sunt obligatoriu 12 participanti, nu doar cati jucatori sunt, impartirea facandu-se doar in doua echipe(daca sunteti de ex. 3, nu puteti juca fiecare pe cont propriu). Asta inseamna ca vei avea automat participanti roboti care va vor incurca si va vor ingreuna scopul de a va duela cu prietenii, omorand practic toata distractia care o oferea la acest capitol Mario Kart pana acum. La Balloon Fight scopul nu mai este de a avea grija sa nu fi lovit in timp ce incerci sa lovesti tu inamicii pentru ca ai vieti infinite. Practic trebuie doar sa lovesti tu (respectiv echipa ta!) de mai multe ori decat inamicii. Problema este ca uneori pot aparea situatii in care veti lovi multi inamici si totusi va veti trezi pierzand pentru ca asociatii vostrii computerizati au dat randament mult mai mic decat cei inamici si au fost facuti praf. La Coin Runner ideea e de a colecta cat mai multe monede care sunt imprastiate in arena, iar prin lovirea inamicilor cu diferita arme ii faceti sa piarda din monedele colectate, pe care fie le colectati voi, fie dispar dupa cateva secunde. Probleme care apar sunt similare cu cele de la Balloon Fight. Astfel singura modalitate de a juca doar cu inamici umani este cu varianta online, insa fiind cam greu sa gasiti 11 prieteni cu cate o copie a jocului si programarea unei intalniri online cu ei poate fi extrem de grea, daca nu aproape imposibila; iar posibilitatea de a juca "one on one" si/sau "`til only the last man stands" nu exista deloc.
Nota finala
Din pacate jocul dezamageste la capitolele unde ar trebui sa impresioneze cel mai mult, si straluceste (mai mult sau mai putin) la lucrurile irelevante acestei serii. Nu as zice ca este un joc prost, dar este totusi un pas inapoi din multe puncte de vedere. Desi va veti distra incercand sa terminati pe primul loc la toate cupele la toate nivelele de dificultate in Championship mode, veti avea multe dezamagiri si va veti simti de multe ori frustrati, cel mai des cand veti juca in multiplayer. Este pacat ca au stricat cele mai importante aspecte, si au imbunatatit aspecte mai putin importante. Controlul este bun, circuitele si arenele bine gandite, varietatea de personaje si power up-uri mare. Acest lucru te face sa simti ca practic, daca doar schimbau un pic modul in care se joaca multiplayer sau macar introduceau si alte optiuni, jocul putea fii in top, alaturi de jocurile "must have" pentru aceasta consola, si macar la fel de bun ca Smash Bros Brawl. Si totusi n-au facut-o, iar acest fapt pe mine ma face sa simt ca jocul a fost grabit spre sfarsit sau facut in ideea "este Mario Kart, facem orice ca se va vinde si asa" si desi pot spune ca m-am distrat destul de mult jucand acest joc totusi m-a lasat cu un gust putin amar, probabil pentru prima data la un joc developed by Nintendo.
Parerile si sugestiile, respectiv completarile voastre sunt bine venite. Multumesc.
Story: -/10
Gameplay: 9/10
Sunet: 9/10
Grafica: 10/10
Multiplayer: 6/10
Nota Finala: 8/10
to me it`s no fun
Si multumesc de asemeni pentru parerile tale, e bine sa auzi si parerile altora 
Bookmarks