4 Attachment(s)
User Review: Call of Juarez - Bound in Blood
Cand eram mai micut, obisnuiam in perioada vacantelor de vara sa merg pe la bunici la tara, undeva intr-un loc parca rupt de lumea ce o vedeam in fiecare zi. Citeam foarte multe carti de aventuri, iar cele scrise de Karl May erau intotdeauna cireasa de pe tort, deoarece eroii pareau ceva supranatural dar in acelasi timp oameni simpli cu slabiciunile si defectele lor. Probabil in momentul asta va intrebati ce treaba are o astfel de introducere cu lumea jocurilor, iar pe parcursul acestui review am sa incerc sa va raspund.
Jocul despre care am sa va povestesc, dupa cum probabil v-ati dat seama, este Call of Juarez: Bound in Blood care a aparut in 2009 si este un prequel (practic Bound in Blood este introducerea si primul joc este finalul) al jocului Call of Juarez aparut in 2006. Este un first person shooter western, produs de Techland si publicat de Ubisoft si va pot spune ca pentru mine este un joc exceptional.
Povestea jocului pentru multi ar putea parea banala, insa pentru mine este mai mult decat foarte buna, este de-a dreptul emotionala, o drama western ca la carte daca pot spune asa. Jocul incepe cu doi dintre protagonistii principali Ray si Thomas tinand pistoalele indreptate unul spre celalalt, iar pe parcursul jocului vom vedea cum au ajuns cei doi frati in aceasta ipostaza. Dupa acest inceput tensionat, jocul ne duce inapoi in timp, in perioada Razboiului Civil (razboiul dintre Nord si Sud dupa cum il stiti majoritatea) unde cei doi frati lupta in prima linie, de unde vor dezerta pentru a-si putea apara familia – fratele mai mic, ce vroia sa devina preot si mama lor. Ray si Thomas ajung la timp doar pentru a-l putea salva pe William (cel care practic ne si poveste tot jocul) insa pe mama lor o gasesc moarta, iar de aici povestea va incepe sa capete contur in jurul celor trei frati, mereu pe fuga din cauza autoritatilor si a colonelului Barnsby ce vrea sa ii spanzure pentru dezertare. Pentru a putea scapa, cei trei hotarasc sa treaca granita in Mexic , unde spera sa gaseasca o comoara legendara a incasilor, comoara lui Juarez, de unde si titlul Call of Juarez. Aici vor intalni o frumoasa femeie spaniola pe nume Marisa, iubita lui Juan ‘Juarez’ Mendoza, cel mai mare bandit (ce imi place cuvantul asta) al mexicului. Ray este atras de frumuseatea acesteia si incearca sa o cucereasca, insa ei incepe sa ii bata inima mai tare pentru Thomas si de aici se declanseaza o multitudine de evenimente pe care ar fi pacat sa vi le mai povestesc, pentru ca veti pierde aroma aceea de drama western care m-a facut sa ii acord jocului acesta nota zece la partea de story. Va pot spune ca apar si Apasii care vor sa inceapa razboiul cu “omul alb” cum ii numesc ei si veti avea parte de nenumarate schimbari de situatii, scene tensionate, uneori umor, alteori drama.. exact de ce e nevoie pentru un western sa fie atat de special in inima mea si sunt convins ca nu numai a mea.
Din punct de vedere grafic, jocul arata pur si simplu exceptional! Locatiile prin care te plimbi redau o America a anilor 1800 ce era inca “virgina”, neatinsa de industrie, poluare si tot ce inseamna America in ziua de azi. Nu de putine ori am ramas pur si simplu pe loc doar pentru a admira peisajele, incercand sa ma imaginez in acea perioada in acele locuri.
Gameplayul jocului nu este iesit din tiparele shooterelor, insa armele de care avem parte sunt savoarea acestuia, pistoale cu 6 focuri - celebrele Colt, carabine semiautomate, pustile grele cu doua tevi (va aduceti aminte de Ucigatoarea de Ursi a lui Old Shatterhand, nu-I asa?), arc cu sageti, cutite, primele arme automate si nu in ultimul rand tunurile Howitzer ne ofera un arsenal mai mult decat suficient pentru a ne croii drumui printre inamici. La inceputul fiecarei misiuni avem posibilitatea de a alege unul dintre cei doi frati Ray sau Thomas, fiecare avand felul lui specific de lupta: Ray este adeptul fortei brute, stilul sau preferat fiind cu doua pistoale iar miscarea speciala ce se poate activa dupa un anumit numar de inamici doborati fiind posibilitatea de a trage 12 gloante cu o viteza foarte mare, iar Thomas alegand calea mai stealth, fiind un foarte bun tragator de la distanta sau aruncator de cutite – miscarea acestuia specifica fiind 6 gloante trase cu o precizie foarte buna, fiecare glont insemnand un inamic omorat. Ceea ce mie mi s-a parut cireasa de pe tort a gameplayului, pe langa urmaririle pe cai, prin diligenta sau un canoe indian care te fac sa te simti ca intr-un roman sau film western (stiu ca am mai spus asta, insa exact acest lucru face din acest joc ceva special pentru mine) sunt duelurile dintre jucator si bossul de la sfarsitul fiecarui nivel. Acestea constau in acele “quick draws”- cei doi adversari stau fata in fata asteptand sunetul de clopot care da startul, iar cel care reuseste sa scoata pistolul din teaca mai repede este castigator (cred ca e putin cam idioata explicatia mea, dar cei care au crescut cu Clint Eastwood stiu despre ce vorbesc :) ).
Partea de multiplayer a jocului nu am incercat-o prea mult, nici nu am avut timp ce-i drept si este un fel de joaca de-a polistii si hotii :), fiind implementat si un sistem de Bounty – cu cat un jucator omoara mai multi jucatori pe capul acestuia se ofera o recompensa din ce in ce mai mare. Sunt 13 clase (nu sunt sigur, nu am jucat foarte mult) din care puteti alege, insa la inceput putem alege doar 5: Gunslinger, Miner, Rifle Man, Native si… inca una :D, iar ca stil de joc avem 4 (practic 5 fiindca modul Wanted poate fi jucat si free for all) moduri din care putem alege: team deatchmatch, free for all, wild west legends (joc bazat pe capturarea unor obiective) si wanted (un fel de protect the VIP, poate fi jucat si free for all, un jucator este cel cautat si toti ceilalti incearca sa il omoare).
Partea de sunet a jocului nu este ceva extraordinar, insa isi face treaba foarte bine si reuseste sa te puna in mijlocul actiunii. Sunetele de gloante ce ricoseaza pe langa tine in timpul unui schimb de focuri fiind un mare plus.
Poate ca pentru multi, jocul asta nu e decat un alt shooter banal, insa mie mi-a adus aminte de o parte din copilarie, o parte foarte frumoasa, asa ca nota o voi da mai mult cu inima, cu toate ca probabil nu o merita pentru ca are destule minusuri, asa ca am sa va rog sa nu judecati nota prea aspru fiindca pana la urma este un “USER” review in care am incercat sa descriu sentimentele pe care le-am avut in timp ce am jucat acest joc si va asigur ca au fost foarte multe si foarte puternice. HOWGH!
Story: 10
Gameplay: 10
Grafica: 10
Sunet: 8
Multiplayer: 8
Nota Finala: 9.2
