Am ajuns la un nou gen foarte sarac atunci cand vine vorba de jocuri pe consola si anume strategiile. Unul din cele mai puternice motive pentru care orice fanboy al PC-ului isi va sustine sus si tare platforma, este intocmai prezenta acestui gen care incurca mintile celor ce il savureaza. Civilization Revolutions nu este o strategie in timp real in genul Halo Wars sau LOTR Battle for Middle Earth. Geniul lui Sid Meiers ne-a adus pe console o varianta minimalista a excelentului joc de strategie/management Civilization si avand in spate succesul si aprecierea unui joc precum Sid Meier's Pirates! pe PSP, demonstrand ca se poate totusi si pe console, calitatea nu ar fi trebuit sa fie indoielnica. Dar dupa cum vom vedea mai departe... Civilization Revolutions se prezinta ca un meniu de restaurant ce contine numai aperitive.
Storyline-ul a fost intotdeauna inexistent la jocurile din serie. Si nici nu ar fi trebuit sa fie altfel. Un joc in Civilizations, pornind de la epoca de piatra si ajungang pana la epoca spatiala, duce jucatorul pe scara evolutiei fara ca acesta sa simta nevoia de suport narativ. Iar daca se intampla ca totusi evolutia respectiva sa devina la un moment dat plictisitoare, aveam si inainte, cum avem si acum pe console o colectie de scenarii menite sa aduca un plus de rejucabilitate. Unde mai pui ca am vazut si cateva harti, atat pentru singleplayer cat si pentru multiplayer care erau culmea, gratuite. Nici nu are rost sa joci un joc precum Civilizations daca nu ai de gand sa joci minim 10-15 jocuri, iar producatorii au facut tot posibilul pentru ca ideea de rejucabilitate sa fie preluata ca o idee proprie de catre jucatori.
Un joc de Revolutions incepe prin alegerea uneia din 16 natiuni. Alegerea nu se bazeaza neaparat pe ratiuni de fanboy. Fiecare rasa are avantajele si dezavantajele ei, si e bine sa planuiesti dinainte tipul de victorie dorit cu rasa respectiva. Initial am vrut sa joc cu mongolii dar dupa cateva runde mi-am dat seama ca dezavantajele acestei rase nu sunt un punct bun de start pentru incepatori, astfel ca a trebuit sa incep cu grecii. Rasele au pe langa caracteristici si un personaj iconic, care reprezinta practic avatarul tau in lupta cu celelalte natiuni. India il are pe Ghandi, Franta pe Napoleon, Mongolia pe Ghinghis Khan, China pe Mao Tze Dung si asa mai departe. Reprezentarea lor este oarecum caricaturala, si mi s-a parut distractiv sa-l vad pe Ghandi cum imi face declaratie de razboi pentru ca sunt pe cale de a castiga razboiul tehnologic.
Ca tot am vorbit de tipuri de victorie, mentionez ca o victorie in Civilizations Revolutions poate fi castigata in patru feluri: tehnologic, cultural, economic sau prin eliminarea in razboi a raselor contracandidate. Fiecare tip de victorie are cerinte specifice, si cel mai captivant este momentul in care incepi sa-ti incurci concurentii pentru a le impedica victoria. Este chiar mai distractiv decat atunci cand tu insati lupti pentru victorie. De exemplu, Ghandi avea un adevarat centru cultural in Delhi, si daca numarul de minuni arhitecturale alaturat de numarul persoanelor importante ajungea la 20 acesta castiga jocul prin victorie culturala. Din pacate pentru indieni insa, racheta mea nucleara era de alta parereastfel ca Ghandi a fost adus usor in rand cu multimea. Batalia economica este castigata ajungand la suma de bani in timp ce victoria tehnologica se obtine trecand prin toate etapele tehnologice pana la constructia unei nave spatiale care poate calatori spre alte planete.
Totul pare frumos si interesant la prima vedere, insa la formula de joc am gasit si un mare dezavantaj. In incercarea lui Sid Meier de a face jocul foarte rejucabil, de fiecare data cand incepi un joc nou, harta de joc este creata la intamplare. De ce spun ca acest lucru este in mod clar unul rau? Pentru ca poate avantaja sau dezavantaja clar unii jucatori. In incercarea de a avansa din ce in ce mai mult din punct de vedere al dificultatii, mi-a fost foarte usor sa termin unele jocuri pe dificultate mare doar pentru ca am fost plasat de calculator pe o insula si am avut libertatea sa ma dezvolt fara sa fiu impedicat de inamici. Asta in timp ce pe o dificultate normala mi-a fost imposibil sa termin un joc pentru ca trebuia sa fac fata atacurilor constante ale inamicilor.
Problema aceasta apare si pe multiplayer, iar dezavantajul cu care pornesc unii jucatori, ii face sa paraseasca direct jocul inca de la inceput. Nu tocmai rejucabilitatea dorita de producatori. Un alt lucru care nu mi-a placut a fost modul in care AI-ul te ameninta constant pe dificultatile mari, solicitandu-ti diverse bunuri (bani, personalitati, tehnologii) dupa care in caz de refuz iti declara razboi. Avand in vedere ca tu ca jucator nu poti face solicitari in acelasi ritm ca si calculatorul, pleci din start dezavantajat de acest set de reguli. Si aici jocul in multiplayer castiga teren prin frumusete. Modul de joc include elemente bine legate intre ele prin reguli stricte. Bataliile dintre un grup de spartani si un regiment de tancuri iti vor starni deseori amuzamentul, mai ales atunci cand buturuga mica rastoarna carul mare.
Din pacate jocul este mult prea limitat, incat aceste zambete nu vor fi surprinse de prea multe ori. Nici maestrul Sid Meier nu a scapat de tendintele curente ale pietii, si a limitat foarte mult aceasta trecere a seriei pe console. Publicul catre care s-a orientat este poate mult mai simplist decat s-a asteptat, pentru ca nevoia de mai mult vine dupa primele 10 ore petrecute in joc.
Din punct de vedere grafic, Civilizations nu exceleaza. Insa paleta de culori vie si animatiile amuzante ale personajelor va vor tine pe buna dreptete in fata televizorului. Sunetele nu exceleaza, dar nici nevoia de sunet exceptional nu se face simtita. Faptul ca personajele bolborosesc o limba neinteleasa, asemanator rudelor din The Sims poate fi interpretat cu doua taisuri, atat distractiv cat si denigrant pentru un joc ce poarta numele de Civilizations in titlu. Sincer, nu mi-as fi dorit ca si aceasta serie sa cada in ghearele casual-ului.
Daca Civilization Revolutions ar fi avut macar jumatate din adancimea excelentului Civilizations IV de pe PC, am fi avut de-a face cu o adevarata capodopera. Dar din cauza ca nu avem alte titluri cu care sa-l comparam pe console, subiectul acestui articol este un etalon ce trebuie incercat cu siguranta. Cu siguranta va deschide apetitul multora pentru un gen de jocuri foarte complex care are o istorie de 20 de ani in spate. O istorie ce nu merita sa moara.
Multiplayer: 7
Gameplay: 8
Grafica: 8
Sunet: 7
Impresie: 7
Nota finala: 7.2
Originally Posted by Chifteluta 
Bookmarks