Am observat ca din ce in ce mai multe persoane trec prin perioade in care nu gasesc jocul care sa le reaprinda scantaia gamingului, desi au librarii care se invart in jurul sutelor. Si eu ma aflam in aceeasi situatie. Orice joc nou as fi cumparat, nu gaseam tragerea de inima sa progresez mai mult de 30 minute in el. Sa fie varsta de vina? La un moment dat ajungi la anii in care parca grijile si responsabilitatile se aduna si innabusa scanteia gamingului, care mai nu demult era un adevarat foc de tabara. Sa fie perioada din an de vina? Se stie ca vara vine cu seceta ei si in materie de gaming. Oamenii vor concediu, plaja, apa, soare, probabil pofta de gaming nu mai ocupa un loc fruntas. Sau poate e starea gamingului in acest moment, cand apar din ce in ce mai multe continuari la serii deja existente aducatoare de bani, multe portari pe partea de mobile si foarte putina inovatie in adevaratul sens al cuvantului?
Oricare din cele de mai sus ar fi fost cauza letargiei mele in materie de gaming, pot spune ca pentru cateva ore bune, un joc a functionat ca un mic cremene care a reaprins emotia gamingului: Hotline Miami! Primul joc al celor doi developeri indie, Jonatan Söderström si Dennis Wedin, uniti sub numele de Dennaton Games, este top-down shooterul care a reusit isprava. Cu un gameplay care provoaca dependenta inca din primele minute, cu un sunet si un soundtrack impresionant reuseste sa atraga si sa te tina cu mana lipita de controller inca de la inceput.
Poveste:
Hotline Miami incepe cu un dialog cel putin ciudat pentru inceput intre caracterul tau si alte trei personaje. Lucrul ciudat apare din faptul ca cei trei poarta fiecare pe fata cate o masca reprezentand un animal: un cocos, un cal si o bufnita. Trebuie spus ca jocul nu are cinematics si dialogurile nu au sunet, decat text. Chiar si asa reuseste mai bine sa spuna o poveste decat jocuri cu pre-rendered cinematics care acopera ore intregi din joc. La scurt timp dupa conversatie te trezesti la tine in apartament, Miami anii 80, unde primesti un mesaj pe telefon. Imediat jocul m-a dus cu gandul la vechile GTA-uri dropdown, unde raspundeai la cate un telefon public pentru a primi urmatoarea misiune. Ei si aici ca si acolo prin niste mesaje criptate lasate pe telefon ("Go to the hotel and take good care of our VIP guests"), primesti diferite misiuni de "curatare" a unor bande care mai apoi afli ca ar fi rusi. Te urci in "Delorean" si mergi spre diferitele locatii din cele 19 capitole ale jocului, situate pe unul sau mai multe etaje, pline de inamici de omorat. Dupa fiecare misiune esti asteptat in cate un local (restaurant, fast food, magazin) unde ti se ofera mancare si bautura gratuita de catre un personaj barbos si porti un dialog cu acesta. Eu personal nu am dat mare importanta acestei parti din joc si mi s-a parut ca nu are prea mult sens. Dar am gasit persoane care au atribuit diferite intelesuri de la "atunci primesti plata" pana la "in mancare sunt puse droguri care te fac sa pierzi notiunea de realitate".
Fara a da prea multe spoilere jocul devine din ce in ce mai interesant si desi nu abunda de complexitate in materie de poveste, jocul reuseste sa-ti starneasca interesul legat de ce se va intampla mai departe. Mai mult jocul are trei finaluri diferite din perspectiva a doua personaje, dar asta ramane pentru voi sa descoperiti. Din pacate nu pot sa spun ca vreunul din cele trei finaluri mi-a oferit vreo satisfactie, ma asteptam la ceva mai mult, asteptam ca totusi sa mai fie ceva acolo.
Gameplay:
Inainte de fiecare misiune ai posibilitatea sa alegi o masca precum a celor trei personaje intalnite la inceputul jocului. Fiecare masca reprezinta un animal si ofera personajului tau o abilitate. De exemplu masca Tony the tiger iti oferta perk-ul "fists of fury" care face ca orice lovitura cu pumnul sa fie una mortala. Sau preferata mea, masca de cal Don Juan, pe care purtand-o va rezulta in omorarea instanta a inamicilor in momentul lovirii cu usa. Si usile joaca un rol foarte important, veti vedea...
Dupa fiecare nivel trecut se deblocheaza o noua masca cu noi abilitati. Asta iti da posibilitatea sa rejoci anumite nivele cu o alta masca pentru un challenge sau o abordare diferita asupra misiunii. Sau pentru a-ti creste highscore-ul. Pentru ca dupa fiecare misiune primesti un scor in functie de care se deblocheaza arme noi (o multime). Armele apar randomly generated in nivel sau in mana inamicilor.
Actiunea jocului este extrem de fast-paced. Fiecare capitol iti ofera doua moduri prin care sa cureti inamicii din nivel. Poti incerca "stealth", folosind arme care nu provoaca sunet (pumn, bata de baseball, cutit, samurai sword, tac de biliard, ciocan, cam orice va puteti imagina). Sau dat iama in incapere si curetat tot cu un shotgun sau assault rifle. Veti muri mult in acest joc. Foarte mult. Toti inamicii dar inclusiv tu, mor la o singura atingere de glont sau arma. (Cu pumnii ii poti doar lasa inconstienti).
AI-ul nu este foarte inteligent dar jocul nu se bazeaza pe asta. El se rezuma la a gasi o strategie prin care sa te folosesti tocmai de predictibilitatea inamicilor pentru a termina cu success misiunea. Este foarte satisfacator sa termini nivelul alegand cu precizie cel mai propice moment pentru a actiona. Dar in acelasi timp poti sa-ti incerci norocul si sa termini cu success unele misiuni alergand cu sabia de samurai in mana incercand sa feliezi fiecare incapere plina de inamici. Nivelul este considerat terminat in momentul in care ultimul inamic este omorat. E addictive si foarte greu, cred ca am rejucat unele nivele de cel putin 30 de ori, dar niciodata nu am simtit ca jocul e nedrept. In plus cu un singur buton esti dat de la inceputul nivelului gata sa incerci din nou.
Cred ca singurul loc mai frustrant e la boss battles (da, jocul este piperat si cu asa ceva, o buna scoatere din monotonia terminarii nivel dupa nivel). Inainte de fiecare boss battle este in general un dialog mai scurt sau mai lung urmat de lupta in sine. Ei aici o moarte inseamna trecerea prin dialog dupa fiecare restart. Si tinand cont ca nu ti se explica decat prin mici hinturi modul in care poti omori bossul, s-ar putea sa dai restart de multe ori pana reusesti.
Din pacate controlul variantei de ps3 nu este cel mai bun. Acesta facandu-se din cele doua joystickuri (unu pentru deplasare si celalalt pentru rotirea caracterului) sunt momente in care simti ca ai murit din cauza controlului mai mult decat din orice alta cauza. Este implementat un sistem de lock on care mai mult incurca si iti trebuie cam patru maini sa-l accesezi, deci nu l-am folosit aproape deloc.
Grafica:
De parca nu se stia deja, Hotline Miami o confirma, un joc bun nu are nevoie de grafica de ultima generatie, super realism sau rezolutie. Jocul foloseste o grafica 16-bit care isi face mai mult decat e necesar treaba. Chiar in 16-bit reuseste sa redea anumite detalii care va vor surprinde. Jocul este extrem de violent, brutal, deci sa va asteptati la capete explodate si multe multe patrate de sange rosu.
Sunet:
Sunetul este fenomenal. Chiar daca nu sunt fanul acestui tip de muzica neaparat (un fel de hipno-acid-techno-beat) impreuna cu grafica inglobeaza perfect feelingul anilor 80. Desi prietena nu a fost prea impresionata de gameplay, legat de sunet chiar mi-a zis "Ce tare-i muzica". Se potriveste perfect, te mentine activ si energizat pe parcursul nivelului.
Una peste alta pentru mine a fost jocul perfect care sa-mi aminteasca de ce am inceput acum multi ani sa ma joc.
Poveste: 6
Gameplay: 9
Grafica: 10
Sunet: 10
Atmosfera: 9
Nota finala: 8.8
Nu cred ca mai are sens sa va spun sa-l luati si sa-l jucati. Este un joc care nu merita ratat, care o sa va ofere minim 5-6 ore de bucurie asa cum ati simtit cand ati jucat primul vostru joc. Lasati un comment cu masca voastra preferata sau cea folosita cel mai des.
Multumim Devolver Digital pentru furnizarea copiei de review!
.
Bookmarks