Your post count prohibits you from posting new replies in this forum!
Users with less than 1 posts cannot reply to threads here. Your post count is currently . You need to post first in the Intro thread.
Results 1 to 20 of 20

Thread: User Review: The Order 1886

  1. #1 SP
    Senior Member AlanPoe's Avatar

    User Review: The Order 1886

    Patul lui Procust - Sincer, cand imi vine sa deschid gura si sa vorbesc despre The Order 1886, incep sa simt ca sufar de tulburare bipolara. Cum tu - cel care citesti acestea - esti perfect sanatos si habar n-ai ce-mi veni sa-ti spun asta, o sa-ti spun ca sar de la o stare la alta si de la o explicatie la alta, astfel ca nici macar eu nu mai stiu ce sa spun si cum sa incep. Nu pot intelege recenzia care incepe cu descrieri stiintifice precise despre genul jocului, tipul de camera folosit, rezolutie, shaderi, bokeh depth of field si alte asemenea.

    Daca ti-as descrie ca un autoturism de curse are 2400 cmc, motor cu aspiratie si asa mai departe nu prea vad cum ai putea sa-ti dai seama daca masina in cauza e sexy, ergonomica, performanta si daca ti-ar placea cu adevarat. Asa ca o sa incerc sa-ti explic pe cat ma pricep de bine ce-am simtit in jocul asta si de ce cred ca mi s-a intamplat asta.

    O sa povestesc ce si cum din mai multe perspective, in speranta c-o sa intelegi ceva despre ce se petrece in mintea mea cu referire la jocul in subiect. Desi m-as mira, nici macar eu nu stiu ce-i in capul meu. Noroc cu vocile interioare pe care le aud constant si care-mi confirma din timp in timp ca sunt bine si nu se petrece nimic nelalocul lui.




    Recenzia gamerului literat

    The Order 1886 este un adventure game a carui actiune se petrece in Londra a acelui an. Ca subspecie ar fi un Steampunk cu elemente de Gaslight Romance. Hai ca-ncep s-o fac pe desteptul si dau de pamant cu premisa (daca mai vezi asta in text, te uiti frumos in primul paragraf sau dai Ctrl+f la „tulburare bipolara” si-o sa intelegi cum sta treaba). Steampunk este o subspecie literara - insa la fel de bine poate fi cinematografica sau video-ludica – care prezinta o lume alternativa in care societatea a evoluat asa cum si-au imaginat oamenii din epoca victoriana ca va evolua. Gaslight Romance-ul este un gen de aventuri specific steampunk-ului care reia anumite personaje din perioada victoriana si pune accentul pe atmosfera si nu pe masinarii.

    Acestea fiind spuse, in The Order vei intalni o Londra splendida, de un realism aproape tangibil, in care Ordinul este o societate secreta constituita din Royal Knights aflati in slujba reginei Victoria. Il vei intalni pe Nikola Tesla, pe Charles Darwin si chiar pe Jack Spintecatorul, intr-un amalgam de personaje reale sau fictive ce s-au gasit (sau nu) in Londra in perioada cu pricina. Referintele istorice vizuale sunt absolut covarsitoare, prima senzatie pe care o vei avea este ca te afli intr-un joc istoric unde personaje dintr-o societate secreta au acces la tehnologii superioare vremii lor insa perfect credibile in context.

    Particularitatea acestor Cavaleri este ca relatia dintre ei dureaza de mai bine de o viata de om iar longevitatea ne-naturala a acestora se datoreaza unui element – blackwater – care le-a prelungit neobisnuit de mult vietile. Povestea te arunca intr-o zona de rebeliune impotriva reginei, insa dincolo de acea rebeliune se gaseste un secret mai adanc, mai sumbru, iar amenintarea pare a merge dincolo de un complot impotriva Coroanei.

    Si-ti voi spune si cate ceva despre creaturi mitologice, nu cred ca mai este un secret avand in vedere abundenta de imagini de pe internet, inclusiv a editiei Premium care include o astfel de figurina. Da, vei intalni si varcolaci/ teriantropi, insa nu intr-un ambient magic sau misterios. Existenta acestora este tratata ca fiind normala pentru acea societate (desi este un secret pentru oameni, in general). Pe scurt este un joc cu varcolaci si nu un joc despre acestia.

    02.jpg03.jpg04.jpg




    Recenzia gamerului habarnist

    Imediat ce am pornit jocul m-am simtit conectat cu el. Acordurile de violoncel m-au dus instantaneu cu gandul la Sherlock Holmes al lui Sir Arthur Conan Doyle sau la Crimele din Strada Morgue al lui Edgar Allan Poe. Mi-am adus aminte cat imi este de dor de un film de aventuri, politist, noire autentic, asa cum mi-as fi dorit sa fi fost ultimele Sherlock Holmes (cele cu Robert Downey Jr). Si mi-am dat seama ca ultimul film cu elemente steam punk care mi-a placut si care m-a amuzat a fost… Wild Wild West.

    Bun, am apasat “x”. O succesiune de cadre in care incerc sa inteleg ce se intampla apoi… jocul insusi! Primele secvente sunt extrem de rafinate vizual – absolut normal pentru un material video pre-randat. Insa m-am inselat pentru ca jocul insusi arata asa. Este in mod absolut prima oara cand vad asa ceva, si nu ma refer la un joc care arata intocmai cum arata alte materiale CGI. Este prima oara cand vad un joc care frizeaza cu adevarat fotorealismul, in termeni de rafinament vizual. Mai mult, modul in care se succed segmentele cinematice cu cele cu minima interactiune (QTE) si cu cele de actiune pura este perfect fluid si continuu, nu am avut niciodata senzatia ca ma opresc pentru ca autorul vrea sa-mi povesteasca cine stie ce.

    „Privirea imi este incetosata, mi-e greu sa respir iar fiecare inspiratie si expiratie imi provoaca dureri. Am senzatia ca inima incearca sa-mi iasa afara din corp prin cap, iar bubuitul continuu din urechi si durerea surda din tampla pare sa-mi confirme asta. Cumva, am reusit sa ma eliberez si alerg... Probil doar imi imaginez ca alerg pentru ca la fiecare doi pasi simt cum lumea se rostogoleste cu mine. Cad, insa umarul mi se opreste intr-unul dintre pereti. Probabil ca nu m-as mai fi ridicat iar durerea ascutita a umarului in urma contactului cu zidul s-a accentuat si, paradoxal, ma ajuta sa raman constient.

    Alerg prin coridoare intunecate... Totul arata familiar insa n-am nici cea mai mica idee pe unde sunt. Ma sprijin o clipa de perete in timp ce-mi frec palma de zidul rece si umed, in speranta ca striurile si raceala pietrei ma vor face sa-mi revin... Am gasit un revolver... Ii scot febril butoiasul. N-are niciun glont...

    Garzile sunt in alerta, le aud vocile spargandu-se de peretii de piatra... Gasesc o deschidere in perete, e un tobogan pentru resturi. Intensitatea vocilor creste, prin semintunerc pot vedea lumina felinarelor. Cu patul revolverului sparg lacatul ruginit si ma precipit inainte. Caderea aproape ca-mi zrobeste spatele, un nivel mai jos, si sunt fata in fata cu un locotenent. Ridic pistolul... Nu vad nimic, doar pete de lumina si umbre, iar mana imi tremura. Nu l-as fi putut impusca nici macar daca as fi avut gloante... Se repede asupra mea...”

    Stiu, am (de)scris o scena. Insa senzatia mea este ca tot jocul este o singura scena. Fiecare particica din naratiune si gameplay se intrepatrund intr-un asemenea fel incat nicio clipa nu percepi o schimbare de perspectiva, cu toate ca jocul de „plimba” prin mai multe locatii.

    Apoi trebuie sa-ti spun despre partea vizuala. Nu neaparat „apoi” si nici „inainte de orice” pentru ca mi se pare limitativ sa vorbesc doar despre partea vizuala fara sa tin cont de celelalte elemente. Repet, toate elementele formeaza un tot unitar integrat fara cusur. Sa vorbesti doar despre partea vizuala este ca si cum ai analiza un autoturism vorbind doar despre roti.

    Prezentarea este fotorealistica, intr-o asemenea masura incat anumite cadre te pot „minti” ca te uiti la un film in acelasi mod in care o face si Driveclub. In vreme ce alte jocuri folosesc elemente relative la perspectiva jucatorului, aici pare a fi totul facut in mod absolut. Fiecare suprafata, fiecare obiect, fiecare element prezentat vizual reflecta intr-un asemenea mod lumina incat transcende perceptia vizuala, evocandu-ti sinestezic senzatii destinate altor simturi. Fiecare obiect de metal are detalii atat de complexe incat te va face sa simti raceala fierului lustruit sau mirosul de alpaca. Detaliile vestimentatiei, broderiile complicate sau dantela te vor trimite la senzatia de rugozitate si moliciune cu care sigur degetele tale s-au intalnit deja. De altfel, fiecare arma si accesoriu va putea fi studiat de personaj si rotit pentru a-i putea vedea detaliile. Un alt exemplu ar fi „comunicatoarele” pe care Cavalerii le poarta pe umar in apropierea gatului. Fiecare dintre acestea au un difuzor realizat dintr-o bobina de cupru. Nu exista cadru in joc in care sa nu-ti fie clar din ce materiale s-a dorit a fi creat acel obiect (mai ales ca perspectiva este over the shoulder, deci iti vei vedea constant personajul).

    In exterior, atunci cand fumul si ceata vor fi intalnite nu vor fi doar sub forma unor limitari temporare ale campului vizual. Totul are volum. Totul este coerent. In acelasi fel, vei simti mirosul de apa de ploaie amestecat cu gudron atunci cand te vei gasi in prejma unui incendiu sau intr-un schimb de focuri.

    Voice actingul este magistral si este pus mai mult in valoare de lip sync-ul perfect realizat si de o coloana sonora de zile mari. Acordurile simfonice vor sublinia momentele de tensiune, de asteptare sau de lupta intr-un mod in care putine filme reusesc. Mai mult decat atat, multitudinea de sunete din mediul ambiant au o asemenea complexitate si naturalete incat te-ai putea opri sa asculti doar strazile. Nu doar ca vei auzi pisici mieunand sau luptandu-se, insecte, pasari, picaturi, vant, voci si cate si mai cate, insa fiecare miscare a personajului tau, fiecare miscare a faldurilor uniformei, frecarea tecii de piele a pumnalului lung de restul uniformei. Ba chiar zdranganitul unor arme mai grele acolo unde este evident ca o astfel de arma nu se poate comporta ca un obiect dintr-o singura bucata. Practic auzi zgomotul de fier ce se freaca de fier sau a altor componente ce se ating fara sa fie in contact permanent. Sa nu mai vorbim despre zgomotul pasilor pe diferitele suprafete.

    Zgomotele armelor sunt de asemenea puternice si satisfacatoare, in sintonie perfecta cu reactia vizuala la fiecare foc, fie ca e vorba de recul, de norisorul de fum creat de o arma puternica si de... micul norisor de scantei facut de aprinderea reziduurilor de praf de pusca. Retine ca aceasta ultima secventa este extrem de scurta, poate ca n-o vei remarca decat daca inregistrezi si apoi revezi scena cadru cu cadru, insa contribuie la recrearea unor scene perfect verosimile.

    Apoi sunt anumite cadre, fie ele si doar partial interactive, in care nu mi-a venit sa cred ca totul se intampla pe motorul jocului. Nu, nu vorbesc despre scene cu quick time events ci de portiuni unde tot ce poti face este sa avansezi cu personajul in sensul predeterminat. Cu toate astea, iluminarea generala si nivelul de detaliu sunt coplesitoare.

    05.jpg06.jpg07.jpg




    Recenzia gamerului analist

    Dupa cum spuneam, primul impact este cel vizual. Si sunt convins ca n-am vazut o asemenea prezentare pe nicio platforma si in nici un alt joc, asta pentru ca nivelul de detaliu atat in interioare cat si in exterioare este cu siguranta fara precedent iar rafinamentul efectelor de lumina si al materialelor simulate este fara cusur.

    Sigur, un asemnea nivel de fidelitate s-ar putea demonstra o sabie cu doua taisuri iar asta pentru ca fiecare imperfectiune va iesi in evidenta in mod exagerat.

    Prima problema pe care am intampinat-o a fost una de acomodare. Sunt de acord, un espect extrem de subiectiv, insa m-am gandit ca poate fi interesant. In orice alt joc video (indeferent de calitate sau platforma) toate detaliile esentiale pentru jucator sunt evidente, iar primele calitati remarcabile sunt acea claritate a imaginii (sharpness sau crispness), scoasa in evidenta odata in plus de un contrast bine pus la punct apoi de nivelul de detaliu pe care dezvoltatorul a reusit sa le includa in joc. In general, astfel de jocuri au orice aspect vrei tu numai fotorealistic nu, indiferent de tipul de rendering sau nivelul de calitate artistica si tehnica.

    Ei bine, aici vei intalni nivelul de claritate pe care de obicei il intalnesti la un material filmat. Sigur, cantitatea de detalii este infricosatoare, insa tranzitiile „moi” dintre obiecte si planurile secundare, nivelul mai mic de contrast si efectele de profunzime de camp precum si tonul o idee cam intunecat al imaginii (in special in interioare) mi-au facut dificila acomodarea. Este intrucatva firesc, pentru ca atunci cand te uiti la un film privirea nu va cauta in mod special detaliul ci va privi imaginea pe de-a intregul. Aici, ochii vor avea mai multe obiective: vor cauta elementele importante pentru interactiune, vor cauta insinctiv azimutul pentru a se putea orienta, vor privi admirativ detaliile din prim plan etc. Iar acest tip de imagine nu face lucrurile mai usoare. De pilda, un inamic imbracat in haine terne ar putea fi greu de identificat vizual daca ar fi imobil, intocmai cum s-ar intampla in realitate.

    De asemenea, nu inteleg care este plusul de efect cinematografic adus de film grain. Nu este ceva care sa deranjeze si poate fi remarcat doar zonele extrem de iluminate (cum ar fi cerul) insa nici nu vad ce aduce in plus. As fi preferat o idee mai multa claritate in detrimentul unui astfel de efect. Nimic insa din cele de mai sus nu sunt in masura sa stirbeasca impresia creata de fidelitatea vizuala.

    Ca tot vorbim despre imperfectiuni, hai sa vorbim despre elefantul din living-room: jocul este plin de suprafete reflecxive, iar cele aflate intr-o lumina clara vor reflecta acurat ambientul. Pana si luneta pustii va reflecta acurat pesiajul din spatele eroului, la fel si vitrinele sau geamurile in fata caruia personajul tau poate ajunge. Totul mai putin propriul personaj. Chiar in primele clipe din capitolul 1 ajungi in fata unei oglinzi pe care este cu neputinta s-o ocolesti iar aceasta refuza sa reflecte propriul caracter. De asemenea, unele personaje au trasaturi un pic cam nenaturale, proprii mai degraba unei papusi decat unei fiinte umane. Insa astfel de aspecte ies in evidenta, repet, doar datorita nivelului vizual general care ridica stacheta extrem de sus. Modelele personajelor nu concureaza decat intre ele pentru ca majoritatea covarsitoare a celorlalte jocuri mai au mult pana la nivelul caracterelor din The Order.

    De asemenea, mediul de joc sufera (probabil) din cauza acestui rafinament vizual. Majoritatea suprafetelor nu reactioneaza in nici un fel cu gloantele tale, majoritatea geamurilor si corpurilor de iluminat nu se pot sparge etc.

    Insa toate cele de mai sus nu sunt suficiente pentru a-ti degrada experienta de joc. Marturisesc ca m-am gandit mult inainte sa scriu despre impresiile mele despre partea vizuala, mi-e teama ca-ti creez un deserviciu povestindu-ti toate astea pentru ca, cel putin in cazul acestui joc, ar trebui sa scriu zece pagini in care sa descriu maiestria realizarii tehnice pentru fiecare defect sau imperfectiune vizuala observata.

    Vorbind despre jocul in sine, mi se pare lipsit de obiectivitate sa-l incadrez intr-un o anumita tipologie care s-ar putea dovedi restrictiva. Sa spunem ca este un adventure game cu elemente de third person shooter. Mecanica de shooting functioneaza intocmai cum te-ai astepta de la un TPS modern, cover-ul se realizeaza cu un buton (personajul nu se „lipeste” automat de zonele de adapost), poate deschide foc de acoperire „in orb”, fara a iesi din adapost, animatiile personajului pentru a se uita peste zona de adapost sau prin lateralele acestuia sunt extrem de bine realizate si foarte bine legate intre ele. Da, este prezenta si o comanda pentru alunecarea de-a lungul unui adapost dupa un colt de 90 de grade precum si pentru saltul dintr-o zona de cover in alta. Aceasta din urma functioneaza doar pentru adaposturi aflate la acelasi nivel cu jucatorul, nu exista o comanda pentru avansare si nici una pentru a iesi din cover, cu exceptia situatiei in care jucatorul nu poate sari peste adapost.

    De asemenea, controlul este solid si sensibil, chiar la un nivel la care m-a mirat pentru un shooter de ruleaza la 30 fps. Concret: dat fiind tonul destul de intunecat al imaginii si faptul ca tv-ul meu in game mode foloseste ceva ce se cheama micro dimming ultimate – o fuctie care ar trebui sa intunece doar zonele cu negru absolut insa reuseste sa inchida prea mult toata imaginea – am oprit acel game mode. De regula, timpul de raspuns creste substantial la un nivel perceptibil, insa pentru mine a ramas perfect controlabil fara nicio inertie suparatoare a comenzilor. Ii acord un plus major aici. In afara de timpul de raspuns foarte bun, fluiditatea animatiilor este foarte buna, probabil imbunatatita datorita unui per-character motion blur care asigura tranzitia intre doua capete de miscare. De altfel, vei observa acest aspect in multe dintre capturile atasate acestui articol. Multe dintre ele par mai degraba capturi dintr-un film sau dintr-un reportaj de razboi decat dintr-un joc, insa redau dinamismul scenei.

    Sunt de asemenea prezente takedown-uri sub forma de QTE, foarte bine realizate ca animatii si extrem de variate, suficiente in cat sa nu-ti creeze senzatia de repetitivitate. Practic, tipul de abordare si atac, odata lansata secventa, variaza in functie de pozitia inamicului fata de personajul tau, uneori tinand cont de elemente de decor (de genul celor din Sleeping Dogs, nu-mi vine in minte un exemplu mai fericit).

    Armele sunt suficient de variate, pornind de la revolvere si pusti specifice vremurilor si pana la modele mai fanteziste sau chiar fantastice – cum sunt cele inventate pentru caracterul tau de insusi Nikola Tesla. De asemenea, sunt prezente tot felul de collectibles, de la inregistrari audio, obiecte sau printuri pana la ziare care relateaza cu emfaza evenimentele traite de personajele din joc. Nu, nu exista upgrade-uri de nici un fel iar acele collectibles nu pot fi accesate ulterior in joc, odata gasite si cercetate. De altfel, jocul nu are nici un fel de unlockables. Nici macar costume alternative pentru personaje, modalitati de a viziona personaje sau locatii din joc sau o modalitate new game + pentru a putea incepe un nou joc cu o selectie arme deblocate de-al lungul povestii.

    Nivelurile din joc nu sunt suficient de largi incat sa te faca sa te gandesti la abordari diferite ale unor anumite zone insa nici atat de mici sau limitate incat sa te gandesti la un rail-shooter. De asemenea, personajele nu sunt de o varietate iesita din comun, insa e o chestiune pe care o discut doar pentru ca am vazut o avalansa de comentarii in acest sens. Dragii mei, personajele sunt EXACT ce v-ati astepta sa vedeti intr-o asemenea poveste. Imi pare rau pentru cei care, dupa ce au citit Les Trois Mousquetaires, au plescait dezamagiti din buze pentru ca n-au intalnit cowboy, extraterestrii sau Yeti. Am zis!

    08.jpg09.jpg10.jpg




    In incheiere

    Am spus ca este un adventure game pentru ca asta este. Este un joc purtat inainte de o poveste magistral spusa, cu imagine, dialoguri, voice acting si coloana sonora la nivelul sau chiar peste nivelul multor filme de mare buget. Desi am jucat aproximativ noua ore si jumatate, am avut senzatia ca ma gasesc intr-un roller coaster, si in nici intr-un caz nu ma refer la lipsa interactivitatii, ba chiar dimpotriva. Am fost luat de urechi si purtat intr-o poveste incredibil de bine spusa, in care am stat cu sufletul la gura si am facut o sumedenie de lucruri pentru a afla mai multe si pentru a cauta o rezolvare pentru elementele prezentate acolo. Cea mai mare calitate a jocului este modul in care toate partile componente se incheaga intr-un tot unitar care functioneaza fara repros in ceea ce isi propune.

    Poate ca aici rezida si cel mai mare defect al lui The Order 1886, anume faptul ca nu raspunde intrebarilor ridicate de propria intriga, lasand astfel prea multe chestiuni nerezolvate. Spre exemplu, iti amintesti ca-ti spuneam cum ca suprafetele reflexive nu oglindesc propriul personaj? Ei bine, considerand ca-i un joc cu varcolaci, m-am gandit ca e cu neputinta intr-un joc cu un asemenea nivel de rafinament tehnic sa fie prezenta o asemenea scapare, asa ca m-am gandit eu ca e probabil ca personajul meu sa fie vampir. Crede-ma ca inca n-am idee daca e asa sau nu… Sunt convins ca toate aceste intrebari fara raspuns vor crea oportunitatea unor continuari, insa judecand ceea ce jucam astazi, povestea putea oferi o senzatie de satisfactie, de rezolvare a unor intrigi chiar si in eventualitatea unei continuari.

    Revenind la ce este si ce nu este The Order 1886, nu voi spune ca-i un third person shooter nu pentru ca mecanica n-ar functiona pe masura asteptarilor, ci pentru ca nu este noul Gears of War sau Uncharted vis-a-vis de abordare. Daca faci parte dintre jucatorii care-si doresc o modalitate horde, niveluri uriase si recompense multiple pentru arma sau modelitatea in care-ti dobori inamicii, acest joc nu este pentru tine.

    Nu, nu-i corect sa-l comparam cu Heavy Rain, Beyond: Two Souls sau cu jocurile facute de Telltale Games. The Order 1886 ofera mecanici de gameplay cu mult superioare si la un nivel incomparabil de interactivitate (fara a aminti a mia oara aspectul vizual) fata de acestea.

    Daca esti in cautarea unui joc care sa-ti ofere o poveste imersiva, fluida si alerta in acelasi timp, realizata la un nivel tehnic fara precedent, acest joc este pentru tine. Daca-ti doresti un joc care sa-ti ofere stimulente suplimentare pentru a te intoarce la el, secrete de deblocat si de vizualizat, deblocarea unor arme sau modalitati noi de joc sau o componenta multiplayer, acest joc nu este cea mai buna alegere.




    Intreaba-ma sau spune-mi ce crezi despre joc, aici sau pe thread si voi incerca sa-ti raspund la toate intrebarile.

    Il mangai pe cap si-l scarpin sub barbita pentru ca:
    - aspectul vizual magistral realizat;
    - sunetul si coloana sonora, exceptionale;
    - gameplay responsive, fluid si functional;
    - scenariu si voice acting senzationale.

    Ii tai manutele si piciorutele pentru ca:
    - mici inconsistente vizuale, in contrast cu nivelul de calitate general;
    - lipsa unor elemente de gameplay relativ usor de implementat;
    - lipsa oricaror stimulente (afara de calitatea intrinseca a titlului) pentru a-l rejuca;
    - scenariu: lipsa unor legaturi intre elementele narative si a unor explicatii elementare, necesare (si realizabile) chiar si in situatia unui continut episodic.




    Aspect vizual, artistic: 10
    Aspect vizual, tehnic: 9
    Gameplay: 8
    Story: 8
    Sunet: 10
    Impresie generala (fara a fi o medie a celor de mai sus): 9
    Attached Images Attached Images 01.jpg 11.jpg 12.jpg 13.jpg 14.jpg 15.jpg 16.jpg 17.jpg 18.jpg 19.jpg 20.jpg

  2. #2 SP
    OEE
    VIP Member OEE's Avatar
    Un review frumos ca de obicei.

    PS: inca incerc sa rezolv problema cu pozele...
    EDIT: rezolvat partial

  3. #3 SP
    Senior Member AlanPoe's Avatar
    Il intrebasem pe MonkY daca se pot intercala fotografii in text (pentru a usura lectura unui text ceva cam lung) si mi-a spus ca se poate. Acum nu stiu daca le inserasem corect...

  4. #4 SP
    OEE
    VIP Member OEE's Avatar
    Erau bine, dar se dadea peste cap layout-ul de la main page datorita primei imagini.
    Am reusit pana la urma, dar a durat putin mai mult

  5. #5 SP
    Senior Member AlanPoe's Avatar
    Imi pare rau ca ti-am dat dureri de cap si multumesc!

  6. #6 SP
    Senior Member AndRewqp's Avatar
    De abia astept sa-l citesc cand ajung acasa dar sunt sigur ca este de o calitate extraordinara, asa cum ne-ai obsinuit maestre nu degeaba ai nickul alan poe

  7. #7 SP
    Senior Member AlanPoe's Avatar
    Multumesc pentru votul de incredere, insa citeste-l totusi, s-ar putea sa nu fie cea mai coeerenta scriitura a mea .

  8. #8 SP
    Member gabytzu16's Avatar
    Felicitari AlanPoe pentru un alt review genial! Pentru cateva minute chiar m-am simtit "transportat" in Londra acelor ani Si cred ca nu am fost singurul. Daca nici asta nu iti spune ca ai un talent extraordinar la scris review-uri , nu stiu ce altceva ar putea face-o.
    Felicitari inca o data

  9. #9 SP
    Admin MonkY's Avatar
    Bravos AlanPoe pt. review! Ca de obicei, frumos scris si ingenioasa ideea cu multiplele "personalitati". In continuare cred ca ai fost cam marinimos la nota "finala" (cred ca i-ai dat cea mai mare nota de pe net), dar... sa fie primit!

    Nu mai comentez pe tema jocului, ca am varsat destula cerneala digitala pe threadul oficial. Keep up the good work!

  10. #10 SP
    Senior Member AlanPoe's Avatar
    Multumesc pentru aprecieri. Probabil merita o nota mai mica dar nu ma stiu care dintre "noi" s-a ocupat de notare

  11. #11 SP
    Junior Member Para Deus's Avatar
    Excelent Review ca de obicei, dar, trebuie sa-l corectez pe 'gabytzu16' si sa mentionez ca ai un talent extraordinar la SCRIS maestre!!! Pe cand niste nuvele ori poate romane Steampunk ori Gaslight Romance sau Fantasy...? Daca nu sunt prea indiscret si obraznic!?!

  12. #12 SP
    Senior Member Rasko's Avatar
    Io n-am inteles nimic din riviu asta.

  13. #13 SP
    Senior Member Mayhem's Avatar
    Sublim, e ca Malcolm X cand predica catre multime, un Review ca Vinars Segarcea 1950 sau ca vocea lui Morgan Freeman!

  14. #14 SP
    Member Joystick's Avatar
    Quote Originally Posted by Rasko View Post
    Io n-am inteles nimic din riviu asta.
    Man... faptul ca nu ai înțeles nimic din review , nu te face prost . pur si simplu asa-i jocul ... Nici noi nu știm .știm doar ca este'' The Order 1886 Episode 1'' poate in episodul următor înțelegem si noi ceva . te ținem la curent

    Uite unde era fratele lui Destiny

  15. #15 SP
    Senior Member raducucosmin's Avatar
    Quote Originally Posted by AlanPoe View Post
    Spre exemplu, iti amintesti ca-ti spuneam cum ca suprafetele reflexive nu oglindesc propriul personaj? Ei bine, considerand ca-i un joc cu varcolaci, m-am gandit ca e cu neputinta intr-un joc cu un asemenea nivel de rafinament tehnic sa fie prezenta o asemenea scapare, asa ca m-am gandit eu ca e probabil ca personajul meu sa fie vampir.

    Chestia asta eu am observat-o la alte doua jocuri la care deasemenea nu m-as fi asteptat sa se intample, ambele cu grafica impresionanta: Infamous Second Son si The Last of Us. Avand in vedere acest pattern care se repeta la jocurile publicate exclusive pe PS4 in ultimul an, as tinde sa cred ca e doar neglijenta

  16. #16 SP
    CG Editor Dant3's Avatar
    O recenzie foarte buna, in mare parte am aceeași părere, eu nu am reușit sa scot mai mult de 8 ore. Nota 10 pt recenzie si un 8 pt joc. Felicitări, in sfârșit mai citesc si eu un articol bun pe CG!

  17. #17 SP
    Junior Member ony81's Avatar
    Super story,frumos review...Un joc bun!Nu este scurt ci trece timpul prea repede

  18. #18 SP
    Member Joystick's Avatar
    Deci acest joc cred ca este cel mai fast selling game de pana acum ... Adică te duci il cumperi , iar a doua zi deja l-ai vândut

  19. #19 SP
    Junior Member valdezu's Avatar
    Superb,
    multumesc.

  20. #20 SP
    Senior Member Bobby's Avatar
    Este genul de review pe care sa il citesti intr-o sambata dupa amiaza, linistit cu laptop-ul in brate si o cana de ceai langa.
    Felicitari!

Your post count prohibits you from posting new replies in this forum!
Users with less than 1 posts cannot reply to threads here. Your post count is currently . You need to post first in the Intro thread.

Similar Threads

  1. The Order 1886 By ShpioOn in forum Sony PlayStation 4
    Replies: 674 Last Post: 19-09-2015, 19:10
  2. User Review: Wolfenstein: The New Order (PS4) By paunstefan in forum Game Reviews & Previews
    Replies: 4 Last Post: 30-03-2015, 13:50
  3. Replies: 0 Last Post: 18-02-2015, 12:52
  4. Replies: 0 Last Post: 20-02-2014, 12:16

Bookmarks

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts