9 Attachment(s)
User Review: Wolfenstein: The New Order (PS4)
Cu siguranta toti gamerii cunosc seria Wolfenstein. Wolfenstein 3D (1992) a fost jocul care a popularizat genul FPS, care acum este o parte atat de importanta a gaming-ului. Jocul ne trimitea in cel de-Al Doilea Razboi Mondial unde jucam rolul lui B.J. Blazkowicz, un soldat care are misiunea de a-l omora chiar pe Adolf Hitler. Cel mai nou joc al seriei, produs de MachineGames si publicat de Bethesda Softworks, s-a lansat in 2014 si se numeste Wolfenstein: The New Order. Eu unul nu am terminat nici un joc din serie, dar am jucat o buna parte din Wolfenstein 3D si Return to the Castle Wolfenstein, asa ca nu eram foarte sigur daca The New Order o sa fie pe placul meu. Sa vedem cum au decurs lucrurile.
Prezentare si poveste
Dupa un intro destul de interesant care ofera context povestii din The New Order, am facut cunostinta cu lumea pe care incearca sa ne-o prezinte. Este anul 1960 intr-un univers paralel in care nazistii au castigat razboiul, iar tu, B.J. Blazkowicz, proaspat trezit dintr-o coma, vrei sa continui ceea ce ai lasat neterminat, adica lupta impotriva regimului lui Hitler, lucru care nu va fi usor. In acest 1960 nazistii au cucerit toata lumea, iar peste tot pe unde mergi o sa vezi influenta lor. Totul, de la arhitectura oraselor la tehnologie si noua viata sociala, este “larger than life” si opresiv, o combinatie a dorintelor lui Hitler din anii ’30 si ’40 cu lumiile distopice prezentate in romane ca "1984" si filmele Sci-Fi ale aniilor ‘60, avem parte de o reprezentare caricaturala a Germaniei lui Hitler. Dar totusi, nivelul de detalii pe care cei de la MachineGames l-au pus in aceasta lume ii da un aer de credibilitate.
Povestea jocului ne prezinta incercarile lui B.J. de a il omora pe generalul nazist Deathshead. La inceput totul parea pierdut, dar Blazkowicz descopera ca inca exista o miscare de rezistenta si se alatura acesteia. Acolo intalneste vechi si noi prieteni, care ii impartasesc aceleasi dorinte de libertate. Pe parcursul jocului B.J. este trimis in jurul lumii pentru a sabota masina de razboi germana si pentru a creste puterea rezistentei.
Povestea este foarte bine inchegata si pe langa alte jocuri de genul acesta, The New Order critica atrocitatile nazismului si prezinta vietile oamenilor care au trecut prin asa ceva. De asemenea, personajele sunt bine conturate si pot spune ca m-am atasat de unele dintre acestea. Pe parcursul jocului avem parte si de niste monologuri interioare ale lui B.J., care ne prezinta viata grea prin care trece. Cu toate acestea, nu lipsesc nici momentele amuzante si pline de actiune over the top, care detensioneaza toate momentele serioase. Un element important este si o mica poveste de dragoste, care cu siguranta va va emotiona. Pentru mine, povestea a fost un mare plus.
Gameplay
Gameplay-ul este o combinatie intre vechi si nou. Jocul pastreaza elementele old-school prezente in fostele Wolfenstein-uri, dar niciodata nu am avut impresia ca e invechit. Gunplay-ul este cat se poate de bine facut si toate armele au un feeling placut. Ceea ce il deosebeste de shootere ca si Call of Duty sau Battlefield este ca totul este ca jocul nu urmareste realismul, ci incearca sa fie un shooter cat mai distractiv si over the top. Un element care demonstreaza asta este abilitatea de a tine 2 arme in maini in acelasi timp, pentru o putere de foc cat mai mare. Jocul nu are viata regenerabila, asa ca va trebui sa gasim health pack-uri prin nivele, iar ceea ce face diferit e ca poti sa treci in modul Overcharge atunci cand iei mai multa viata decat limita de 100, iar surplusul va scadea incet, dar poate fi folositor in unele lupte mai dificile. Spre uimirea mea, sistemul de stealth din joc functioneaza chiar foarte bine si furisatul devine o optiune viabila, care iti ofera niste avantaje. De asemenea, jocul are si un sistem de upgrades, in care trebuie sa indeplinesti anumite obiective, cum ar fi sa omori 3 inamici fara sa iei degetul de pe tragaci, dupa care vei primi o imbunatatire a unei abilitati din joc.
The New Order nu este chiar un joc liniar, avand parte de mici zone deschise unde ne putem desfasura si gasi obiecte de colectat, easter egg-uri (unele foarte interesante) si chiar mici side-activities, am pierdut ceva timp bune aruncand cutite la tinta si cautand jucarii pentru un copil. Ca tot am mentionat obiectele de colectat, in tot jocul intalnim fragmente de ziar, Enigma Codes, scrisori, care ajuta la conturarea universului jocului. Ceea ce mi-a placut e ca jocul nu te tine de manuta tot timpul, esti liber sa abordezi obiectivele cum vrei, un lucru pastrat din vechile jocuri Wolfenstein. Totul in The New Order functioneaza, iar pacing-ul este asa cum trebuie, avem parte de momente pline de actiune in care tragem mii de gloante, dar si de momente linistite. Per total pot spune ca este unul din cele mai distractive si finisate jocuri pe care le-am jucat.
Grafica si sunet
La capitolul grafica nu este ceva extraordinar, dar arata exact asa cum trebuie. Felul cum arata de la distanta imi aminteste de alte jocuri Bethesda, cum ar fi Dishonored sau RAGE, prin faptul ca nu incearca sa arate realist, ci cauta mai mult un look artistic. Culorile sunt folosite foarte bine si accentueaza atmosfera opresiva a unei lumi controlate de nazisti. Texturile sunt cam neclare in unele momente, dar nu e un lucru foarte deranjant. In schimb, jocul ruleaza la 60FPS pe PS4 si XO, deci totul e cat se poate de fluid si scaderile de FPS sunt foarte rar intalnite. Daca doriti fotorealism, nu o sa-l gasiti aici, dar Wolfenstein nici nu are nevoie de asa ceva.
Sunetul pare sa fie unul din elementele la care developerii au depus foarte mult efort, iar acest lucru se vede, totul suna exact asa cum ar trebui. Voice acting-ul este foarte bine facut, si mi-a placut ca nemtii vorbesc chiar germana si nu o engleza cu accent. Dar muzica este superba, chiar nu ma asteptam sa ma impresioneze asa cum a facut-o. Pe parcursul jocului intalnim variante naziste ale unor melodii celebre din anii ’60, cum ar fi House of the Rising Sun sau melodii de la The Beatles (Die Käfer), dar si melodii originale care se potrivesc perfect jocului. Un mic minus ar fi sunetele armelor, care puteau fi mai puternice. Muzica ajuta la conturarea universului jocului si ne arata atentia la detalii pe care o au cei de la MachineGames.
Wolfenstein: The New Order este un joc special, reuseste sa faca tot ce si-a propus. Este un joc foarte distractiv, plin de explozii si momente amuzante, dar in acelasi timp incearca sa transmita un mesaj serios despre viata sub un regim nazist. Personajele sunt cartoonish si chiar stereotipice, dar in acelasi timp au sentimente. Cei de la MachineGames ne-au oferit un joc la care se vede ca au depus foarte mult efort si pasiune, au reusit cu succes sa combine vechiul cu noul, pentru a crea un joc care, desi nu e perfect, este una dintre cele mai complete experiente pe care gaming-ul ne-a oferit-o in ultimii ani.
Story: 9
Gameplay: 10
Grafica: 9
Sunet: 10
