5 Attachment(s)
User Review: Little Big Planet 3
Inainte sa continui cu acest review, vreau sa multumesc CG pentru ca mi-a dat acest joc pe care nu pot sa-l descriu altfel decat ca fiind un sac imens de fericire! Desigur, nici nu se putea sa fie altcumva din moment ce primul lucru pe care il auzi cand intri in joc este bine-cunoscuta si primitoarea voce a lui Stephen Fry, care te gadila pe timpan ca nisipul printre degete. Cand il mai auzi si pe Hugh Laurie deja esti transportat intr-o lume extraordinara, cu iz de Earl Grey.
Baietii (si fetele) de la Media Molecule au facut o treaba colosala cu primele doua jocuri din serie, ceea ce cu siguranta a pus o presiune enorma pe Sumo Digital, care s-au ocupat de aceasta parte a 3-a. Dar iata ca au reusit s-o scoata la capat, cu brio as zice eu, luand un platformer unde aveai posibilitati infinite si facand din el un platformer unde ai si mai multe posibilitati infinite *insert Inception meme here*.
Gameplay
Sackboy, sau baiatul-sac, cum imi place mie sa-l alint, se intoarce, iar de data asta are niste asi in maneca. Pe langa arsenalul de arme si gimmick-uri de care te poti folosi pe parcursul jocului, acesta a invatat miscari noi si acum se poate catara pe pereti mai ceva ca un Spider-man crosetat, ceea ce adauga o gramada de noi posibilitati de negociere a traseelor jocului. Toate astea, combinate cu trei layer-uri paralele intre care te poti misca, plus o multitudine de vehicule si… chestii pe care le poti controla, fac din Little Big Planet 3 o minunatie de joc, acordandu-i cu cea mai mare usurinta titlul de Taticul Platformerelor.
Si cu riscul de a evoca niste sentimente specifice fenomenului de teleshopping, asta nu e tot! Sackboy nu vine singur ci cu trei prieteni dragi: Odd Sock, Toggle si Swoop, fiecare cu abilitatile lui proprii. Odd Sock imi aminteste de ariciul Sonic datorita vitezei si agilitatii cu care poate trece printr-un nivel, Swoop are acelasi efect ca si Red-Bull si anume ca iti da aripi, iar Toggle se poate micsora/mari dupa bunul plac. Sa joci cu fiecare este o experienta deloc superficiala si foarte bine inchegata, adaugand si mai multe elemente de gameplay la infinitatea aia sus-mentionata. E ridicol!
Din pacate, interactiunea intre cele 4 personaje principale este minima, Sackboy fiind cel pus in prim-plan pe parcursul campaniei, iar celelalte 3 caractere sunt foarte episodice, nelasand loc de atat de mult co-op pe cat as fi vrut. Dar nu-i nimic, comunitatea LBP este gigantica, iar nivelele facute de altii (sau facute chiar de tine) pot compensa lejer pentru campania oarecum liniara.
De asemenea, sunt prezente in continuare sitckerele si restul itemelor colectionabile, ducand sistemul de customizare al lui Sackboy la un cu totul alt nivel, fiind prezente numeroase costume si accesorii cu care iti poti tuna personajul. Totodata, lootul este mult mai des intalnit in nivele, ceea ce te motiveaza sa explorezi fiecare camera si fiecare locatie cu mare atentie, pentru a nu rata nimic, adaugand de asemenea un sentiment puternic de recompensare de fiecare data cand rezolvi un puzzle, mai ales daca nu esti singur si imparti acea recompensa cu asocitatii tai.
Pe partea de multiplayer, jocul sta foarte bine. Neavand cine stie ce inovatii la acest capitol fata de jocurile precedente, ceea ce este de inteles deoarece sistemul era deja foarte bine pus la punct, jocul face incredibil de facila experienta co-op, inca din primele nivele. La 5 minute de la intrat in joc, am primit un mesaj intrabandu-ma daca vreau sa las alti 3 jucatori sa mi se alature, iar dupa confirmare au intrat aproape instant, transformand ceea ce era o simpla experienta offline si solo, intr-una online si multiplayer, adaugand un strat in plus de amuzament (si uneori, de frustrari).
Poveste
Povestea este acolo doar cat sa te motiveze sa treci prin campanie, fara sa iasa in evidenta cu ceva anume, dar nici sa dezamageasca. Este draguta si plina de momente hazlii si puzzle-uri ce-ti satisfac atat latura creativa, cat si cea inginereasca. Este prezent si un nou mod de quest tracking ce seamana foarte mult cu mecanicile utilizate in jocurile RPG. Pe parcursul jocului vei primi niste quest-uri, si folosind un sistem numit Organisertron poti urmari cu usurinta ce quest ai de facut, fiindu-ti oferite informatii despre el si aparand chiar pe ecran directia in care se afla obiectivul. Din nefericire, in ciuda quest-urilor si locatiilor secrete pe care le poti intalni in campanie, acest mod de joc este mult mai scurt ca in jocurile precedente, ceea ce ma face sa cred ca Little Big Planet 3 se focuseaza in principal pe modul Create. Si intr-adevar, aici se vede o diferenta uriasa fata de primele 2 jocuri.
In LBP 1 si 2, daca atentai la modul Create in speranta de a iti construi jocul viselor tale fara sa te atingi de programare, probabil ai fi esuat lamentabil datorita numarului prea mare de tutoriale si datorita complexitatii proceselor creative. LBP 3 in schimb, abordeaza altfel acest mod prin Popit Puzzles, care te invata fara sa iti dai seama ca te invata, fara sa stai si sa asculti tutoriale plictisitoare la nesfarsit, ci experimetand pe propria piele. Chiar daca necesita ceva timp de obisnuinta, totul este intuitiv si la indemana, pentru a-ti pune neuronii la treaba fara sa-i supraincalzeasca. Cu milioane de nivele create de comunitate deja existente, este usor sa vezi potentialul jocului in materie de creativitate si de usurinta in exprimare.
Grafica si Sunet
Jocul se prezinta cu aceeasi grafica pufoasa si frumos mirositoare cu care am fost obisnuiti si pana acum, cu mici imbunatatiri, desigur. Soundtrack-ul este excelent realizat, iar sound design-ul nu se lasa mai prejos, imbinandu-se perfect cu design-ul vizual si cu elementele de level design (jocul e plin de design!) pentru a evoca o atmosfera stralucitoare si lipsita de orice monotonie. Voice acting-ul este la inaltime, dar asta nu surprinde pe nimeni avand in vedere ca am mentionat la inceput de Stephen Fry si Hugh Laurie.
Concluzie
Little Big Planet 3 este un joc de neratat, indiferent daca esti casual gamer care nu are ce face intr-o dupa-amiaza insorita de duminica, daca dai pe-afara de imaginatie si creativitate si vrei sa-ti pui aceasta latura artistica la treaba, sau daca pur si simplu vrei sa-i arati prietenei tale ca nu toate jocurile sunt violente si mature si ca puteti da amandoi in mintea copiilor adunand bule cu surprize si tragand in inamici cu milkshake de capsuni.
Gameplay: 10/10
Grafica: 9/10
Sunet: 10/10
Poveste: 7.5/10
Impresie generala: 8.5/10
Nota finala: 9
