4 Attachment(s)
User Review: The Witcher 3 Wild Hunt
Din motive variate care acum imi scapa, primul Witcher a trecut pe langa mine fara ca macar sa stiu ca exista. Acelasi lucru s-a intamplat si cu cel de-al doilea joc al seriei. Probabil la vremea respectiva eram preocupat cu alte jocuri ce mi-au atras atentia. The Witcher 3 trebuia sa aibe, pentru mine, aceeasi soarta ca si primele doua, in mare masura datorita ignorantei mele fata de acest univers precum si a lipsei de informare. Norocul, soarta, interventia divina sau mai degraba partenerii CG.ro au facut ca eu sa primesc si sa joc Witcher 3 si marturisesc ca nu imi pare rau nicio clipa.
Pentru cei ce se afla in aceeasi situatie cu mine (nu cunosc nimic despre univers si jocurile aferente) urmeaza o scurta trecere in revista a celor petrecute in primele doua titluri.
Asadar, jocurile se petrec in universul creat de scriitorul polonez Andrzej Sapkowski, un univers fantasy medieval cu nuante de magie si il au ca protagonist pe Geralt of Rivia, un Witcher. Witcherii sunt oameni ce au trecut printr-un proces de modificare genetica ce le permite acestora sa aibe acces la puteri deosebite. Procesul prin care copiii alesi devin Witcheri este un proces dureros, proces caruia ii supravietuiesc doar cativa, acestia urmand sa fie antrenati pentru lupta. Datorita modificarilor genetice suferite, Witcherii raman sterili si nu mai sunt capabili sa afiseze pe chip emotiile umane. Ei raman umani insa si dau dovada ca pot avea sentimente. Witcherii isi duc traiul omorand diversele abominatii ce populeaza aceasta lume, fiind platiti pentru asta.
Lumea jocurilor este populata de diverse rase, unele clasice jocurilor fantasy, altele mai putin. Printre acestea, pe langa oameni, se regasesc dwarfii, elfii, gnomii dar si diverse creaturi precum vampiri, sirene, grifini si altele pe care va las sa le descoperiti singuri. Este o lume magica si plina de culoare care reuseste sa captiveze inca de la primele minute de joc. Lumea in care se intampla evenimentele jocului este foarte vasta, cu toate ca la prima vedere am putea zice ca este destul de limitata, din pricina a doar doua mari zone de explorat, insa aceste zone sunt imense.
Jocul al treilea al seriei ni-l readuce in prim plan pe Geralt of Rivia, evenimentele petrecanduse imediat dupa cele din The Witcher 2. Inca de la inceput aflam intriga, care pare una destul de clasica. Geralt afla, prin vis, ca trebuie sa o salveze pe Ciri din mainile Wild Hunt-ului. Ciri este o tanara Witcher, ce a fost antrenata de catre el si care ii este ca o fiica. Naratiune ne va purta prin povesti de dragoste cu foste si actuale, batalii ce trebuie sa opreasca sfarsitul lumii precum si multe alte fire secundare. Nu voi intra prea mult in detaliu asupra povestii principale pentru a nu va strica din placerea de a descoperi si redescoperi (pentru cei ce au jucat titlurile anterioare) multe lucruri si personaje interesante.
Primul lucru cu care luam contact este, evident, grafica. Universul este foarte bine prezentat, viziunea artistica se potriveste de minune cu lumea fantasy a jocului. Peisajele variaza de plaje linistite, lovite agale de valuri domoale, aproape cu iz tropical, trecem prin peisaje rurale de tara, peisaje montane, cu creste abrupte si urcusuri anevoioase, pesteri de toate marimile si calatorii pe mari inspumate. Feelingul transmis de catre grafica este completat cu un sistem de zi/noapte foarte atmosferic. Pe langa alternanta zi/noapte beneficiem si de clima, aparand de la ploi normale si ninsori slabe pana la furtuni cu tunete si fulgere. Apa se strange in balti ce oglindesc peisajul, furtuna cade apasatoare ingreunand vederea iar ninsoare ne aduce aminte de perioada sarbatorilor de iarna. Lumea este bine evidentiata, zonele de sate au parte de agitatia locuitorilor, in orase gasim toate paturile sociale, de la cersetori si pana la oameni instariti si elegant imbracati.
Luptele sunt reprezentate vizual destul de bine, vrajile pe care Geralt le are la dispozitie (Signs) sunt destul de eye-candy. Arsenalul de Signs nu este foarte variat, avem la dispozitie 5 la numar. Acestea acopera paleta defensiva si ofensiva ce vin in suportul luptelor. Astfel, Quen este vraja de baza ce ofera protectie suplimentara, Igni este, evident, vraja ofensiva ce incinereaza inamicii, Axii duce la incetinirea si chiar blocarea inamicilor, de Aard ar fi mandru orice fan Star Wars pentru ca este echivalentul force-push iar Yrden este o capcana ce slabeste monstrii ce-i calca limitele. Tocmai aceste Signs diferentiaza jocul Witcher de alte RPG-uri clasice. La fiecare crestere in nivel nu vom primi puncte care sa creasca statisticile de genul strength, dexterity, etc ci vom primi un punct pe care-l vom folosi pentru a imbunatati un semn. Prin aceasta imbunatatire semnele vor deveni mai puternice si vor avea chiar si folosiri alternative. Ca un punct in plus pentru imersiune, semnele sunt date de mutatiile suferite de Witcher, fiecare upgrade al acestuia urmand sa ocupe un slot ce este imbunatatit printr-un mutagen. Acest mutagen aduce cu el diverse imbunatatiri asupra personajului, ca de exemplu vitalitate, putere de atac, etc.
Geralt foloseste ca trademark doua sabii, o sabie normala si una de argint. Sabia normala o scoate din teaca atunci cand se lupta cu adversarii normali (oameni, animale) iar cea de argint este folosita impotriva vietatilor fantastice (golemi, vampiri, sirene, etc). Urmand tiparele clasice de RPG, vom putea cumpara si crea armuri si arme, unele dintre acestea putand fi imbunatatite cu niste pietre deosebite ce vor creste atributele de baza sau adauga altele noi, precum bleeding, stagger, attack power, armor. Combatul efectiv este destul de rudimentar, putem para sau contra-ataca, putem sari din calea atacurilor inamice sau ne putem eschiva. In afara de miscarile acestea mai putem apela la o arma de distanta, arbaleta, care insa mi s-a parut destul de slaba ca putere. Ea devine eficienta in doborarea inamicilor inaripati, pentru a-i putea casapi in liniste pe pamant.
Personajele prezente in joc sunt foarte bine conturate, unele facandu-ne sa ne atasam de ele, altele provocandu-ne dispret sau chiar ura. Avem parte de multe personaje colorate, cu personalitati puternice, ce beneficiaza de un voice-acting de exceptie. Din categoria voice-acting-ului trebuie sa-l evidentiez pe actorul ce-l joaca pe Geralt. Acesta reuseste foarte bine sa reproduca lipsa de emotie a Witcherilor.
Jocul incearca sa reproduca o latura realista a universului, de foarte putine ori existand nuante de alb si negru in ceea ce priveste luarea deciziilor. De multe ori se intampla ca anumite decizii luate in cadrul questurilor sa aibe urmari destul de neprevazute de-a lungul drumului. In privinta asta jocul urmeaza un tipar mai putin clasic, Witcherul nefiind acel cavaler in armura stralucitoare ce salveaza domnitele la ananghie. Anumite questuri se pot termina chiar tragic daca nu luam in calcul toate optiunile.
Pentru ca niciun joc nu este perfect si nici The Witcher 3 nu face exceptie, aduc aminte despre cateva elemente ce pe mine m-au influentat negativ. In primul rand meniul si navigarea prin acesta este greoaie si poate un pic prea complex, prea detaliat. Inventarul personajului este foarte aglomerat. Cu toate ca au incercat sa-l structureze pe cateva categorii, nu se poate face o organizare sau o sortare a acestuia, de multe ori pierzand timp cu scrollul in paginile de inventar. Pe langa aceste inconveniente de conceptie, am intalnit numeroase buguri, care par sa faca parte cam din aceeasi categorie. Spawnarea aiurea a diverselor elemente din joc, precum si a personajelor.
Roach, calul, poate ca trebuia amintit la personaje insa am decis sa-l pastrez pentru buguri. Calul da dovada cateodata de o rara tembelitate, in deosebi in cadrul curselor la care participi. Incearca sa dea dovada probabil de o personalitate mult prea mare si decide sa se opreasca din galop cand si cum are chef. Initial am crezut ca-i o problema cu stamina, ca acesta ramane fara suflu, insa nu exista niciun element vizual care sa indice asta, asa ca am decis ca probabil este doar tembel.
Contractele de Witcher, acele questuri separate care aduc venituri in buzunarele lui Geralt, mi se par destul de repetitive. Aproape toate se rezuma la un fel de CSI Witcher (sau CSI Velen, CSI Skellige, CSI Novigrad daca preferati impartirea pe seriale) in sensul ca primesti contractul, trebuie sa omori o creatura, te deplasezi la locul faptei, folosesti puterile de witcher (Witcher Sense) pentru a investiga locul crimei, iei urma creaturii, o gasesti, o omori, te reintorci, iei recompensa si-ti vezi de treaba.
O aditie interesanta este jocul de carti Gwent. Acest joc este jucat in intreaga lume a Witcher 3 si de catre aproape toti locuitorii. Jocul se bazeaza pe o reteta asemanatoare celei din Hearthstone si anume anihilarea oponentului folosind un deck de carti limitat, carti cu diverse atribute. Exista chiar quest-uri dedicate acestui joc de carti. Mai multe va voi lasa pe voi sa descoperiti.
Trecand peste aceste mici inconveniente, The Witcher 3 mi-a lasat o senzatie placuta, a unui joc vast, cu o poveste, desi relativ banala, foarte captivanta si cu niste personaje memorabile de care m-am putut atasa usor. Acest joc face parte din elita gamingului, in special pentru ca este un joc foarte bun pentru noile platforme. Este un joc care n-ar trebui sa fie ratat de catre nimeni, chiar daca sunteti sau nu fani ai genului sau al povestii.
Grafic il cotez la inaltime, notandu-l cu 9,5
Sunetul face si el cinste jocului, luand un 10
Gameplay-ul pune un pic frana, cu un 8,5
Impresia generala insa nu este stirbita si ia un 9
Asadar jocului ii sade bine cu o nota generala de 9,25 asa, ca sa nu-i dau 10 pentru ca nu-i perfect
