Printable View
Nu stiu daca s-a mai abordat subiectul dar vin cu intrebarea: cati dintre voi mai au timp de gaming odata deveniti parinti? Cu un copil (sau mai multi) devine complicat, oboseala si timpul liber mult redus nu prea sunt sinonime cu gamingul. Cum faceti, cei in situatie, sa nu renuntati la aceasta pasiune?
Cel mai bine e sa renunti la copii. Lasa-i la bunici pana sunt mari si bucura-te de noul God of War linistit.
Din propria experienta, daca gaming-ul e cu adevarat o pasiune, timp se gaseste. Cand baiatul meu nu mergea, puteam sa strecor o ora sau doua la cateva zile pe consola (ps2/3/4) dar cand incepuse sa fie curios a fost mai greu un pic si ma jucam mai mult noaptea (ps vita).Quote:
Originally Posted by Espiritus
Pe masura ce creste, e mai greu sa-l expun la asa ceva (nu vreau sa vada violenta-n ****) si ma joc dupa ce adoarme, vreo 2-3 ore.
Am timp si pt sala, iesit afara, munca, familie dar eu sunt o persoana f. organizata.
Stiu ca a fost o gluma ce a zis Espiritus mai sus, dar cum "orice gluma are un sambure de adevar", celor cu copii sau care urmeaza sa aiba, nu faceti asta.
E f.important sa petreci cat mai mult timp cu propriul copil chiar daca asta inseamna sa renunti la alte lucruri care pana sa-l ai par mai importante.
Rezultatele se vad mai tarziu.
Somnul de 8 ore e supraestimat. Eu ma descurc cu 6 ore de 5 ani si 2 copii. ;)Quote:
Originally Posted by MRC
Sent from my iPhone using Tapatalk
Eu ma descurc cu 5-6h pe noapte de vreo 3-4 ani si inca nu am copil :evil:
Dar si eu sunt curios de acest subiect, intrucat este "in cuptor". Sper ca macar primele luni sa fie mai ok. Nu de alta, dar iese Red Dead Redemption 2 in Octombrie si ard de nerabdare sa-l butonez :evil:
You and me both. Tare imi e ca jocul asta o sa ma faca sa-mi neglijez famQuote:
Originally Posted by razvanrazy
Daca "in cuptor" inseamna in burtica, nu stiu ce sfat sa-ti dau. E adevarat ca fiecare copil e diferit dar sunt niste chestii care sunt general valabile, cum ar fi ca in primul an o sa fie relativ "simplu". Mai mult o sa stea in patut/brate/leagan/etc. In perioada asta tre' sa fii intelegator, dar se gasesc si cateva ore pt gaming.
Pe masura ca creste, cresc si problemele dar desi e mai "usoara" perioada asta, nici un parinte nu stie cum s-o abordeze pt prima oara. La al doilea copil, lucrurile vin mai natural.
Eu am un baietel de 1 an si o luna, reusesc sa joc in principiu doar noaptea dupa 23:00 - 00:00. De la maratoanele pe care le aveam cu 5-6 ore de gameplay fara pauza doar baut apa + WC :) am redus numarul undeva la 1h-2h pe zi. In weekend cu ajutorul sotiei ca se ocupa de el pot sa joc un pic mai mult. Ideal e sa ai locul de munca aproape de casa sa nu pierzi mult timp in trafic, sa fii organizat.
La al 2-lea copil il pui pe primul sa stea cu el :evil:Quote:
Originally Posted by clovnusor
Asa-mi facea tata, bless his heart, ca sa bage EVE in pace. Sunt cu 8 ani mai mare ca frate-miu si ma punea pe mine sa ma joc cu el. Iti dai seama ca nu aveam ce sa comentez :))
Asta cu al doilea copil e buna, dar e cale lunga pana acolo :)
Faza cu joaca dupa ora 23:00-00:00 e ceva cam complicat, dat fiind faptul ca la 8 trebuie sa fiu la birou si ar fi indicat sa nu fiu chiar leguma acolo. Eu de regula ma joc zilnic sau odata la 2 zile, cam intre 19-21 + in weekend undeva la 2-3-5h per weekend (desi sunt weekenduri cand nu ma ating de consola, cum a fost asta de acum, sau weekenduri in care bag si 20h, cum a fost dupa lansarea God of War cand am renuntat la toate planurile :evil:).
Sper sincer sa reusesc sa am timp si de asta, pentru ca am destui prieteni gameri cu copii care se joaca cu ei in brate sau pe jos pe langa ei (ii aud prin party) si totul este relativ ok.
Lumea ta se va schimba total, viata ta se va schimba total, cu tot ce include ea, odata cu aparitia unui copil. Usor nu e, dar se va schimba in bine, pt ca o sa iubesti ghemotocul mai mult decat orice in lume ( chiar si decat gamingul) ;) . Dar timpul tau pt tine va scadea extrem de mult, asa ca nu te astepta sa mai joci legat ore intreg, te vei adapta situatiei care e diferita de la copil la copil. Eu zic ca primele luni iti va fi cel mai greu pana te vei obisnui cu noua ta viata. Apoi, incet incet, functie de programul copilului, o sa ai timp si de gaming. Dar nu ca inainte... pana nu merge copilul la facultate :p .Quote:
Originally Posted by razvanrazy
Din proprie experienta spun ca se poate, dar cu masura. Eu sunt tatic de 1 luna si nu simt ca nu mai sunt gamer. Inca :D
Copilul cat este foarte mic mananca din 3 in 3 ore, timp in care poti butona. Noaptea dupa ora 23.00 dupa cum spunea un coleg mai sus este iarasi o fereastra.
Se poate, am discutat subiectul asta cu sotia de dinainte de casatorie si de a avea un copil, nu legat neaparat de gaming, ci de lucrurile care ne pasioneaza in general, de hobby-uri, de calatorit, etc.
A deveni parinte nu este echivalent cu innabusirea propriilor pasiuni, intr-o oarecare masura.
Un copil cu parinti frustrati va deveni frustrat la randul sau si nefericit. Deci nu inseamna ca daca te autorastignesti pe cruce si urmezi un program strict pentru el, renuntand la absolut tot ceea ce te pasioneaza pentru ca trebuie facuta baita la ora 20.33 si 15 secunde FIX, vei avea un copil fericit. Dimpotriva, daca parintii ajung 2 epave frustrate, va fi rau pentru el. El va va simti intotdeuna relaxarea si starea de bine din jurul lui si va fi mai relaxat, chiar daca nu a mancat FIX 120ml FIX la secunda si la minut cum scriu toate frustratele de viata pe toate blogurile de specialitate, cu cei 2 parinti in pragul hepatitei.
Asadar, este important ca atat tatal consolist, cat si mama lui, sa isi gaseasca timp pentru propriile pasiuni, in masura in care sa nu intervina neglijenta.
Cum spunea Zlatan intr-un clip, "I create my time".
Bineinteles, la revedere cu Raid-urile in Destiny de 7-8 ore legate, dar reprize de 1-2-3 ore, chiar si mai multe, se pot strecura cu success.
De curand am terminat A Way Out in 2 sesiuni a cate 3 ore, cu piticul langa mine pe canapea, hranit, spalat, iubit, dormind intre mese.
Se poate, cu putina bunavointa din partea tuturor si cu putina organizare, copilul este o bucurie, nu o restrictie.
Automat, daca a plans sau are nevoie de tine, el sau sotia, la revedere pa... lasi controlerul jos si actionezi conform prioritatilor. Nu mai merge cu "mai stai 10 minute" :).
De aceea le doresc toate ciupercile picioarelor tuturor companiilor astora care ma obliga sa stau always online in sync ca sa pot sa joc ceva cu friends friends friends.
Spre exemplu eu nu pot juca Sea of Thieves... sunt blocat in spatele unui firewall datorita fix acestui lucru. Eu n-am oameni care sa stea dupa mine cand termina copilul masa ca sa nu ma scufunde astia in joc...
Bun post.Quote:
Originally Posted by MRC
Observ in jurul meu/pe fb ca multora le e "frica" sa aiba copii tocmai pt ca tre' sa renunte la viata lor si sa fie "sclavii familiei".
Intr-adevar, trebuie sa fii mai flexibil ca parinte, dar din pct meu de vedere, de cand sunt tata viata mea s-a schimbat in mult mai bine.
Un copil chiar iti da perspectiva asupra vietii si te responsabilizeaza mai mult ca orice alt lucru si alaturi de el parca inveti din nou sa traiesti.
Programul copilului e cel mai bun organizator ever si pe masura ce creste, inveti sa renunti la lucrurile care sunt in plus.
@xander
aceasta afirmatie ma confuzeaza grav: "A deveni parinte nu este echivalent cu innabusirea propriilor pasiuni, intr-o oarecare masura."
este sau nu este?
Nu este, intr-o oarecare masura...
Nu vad de ce esti nelamurit. Omul a scris clar: a deveni parinte nu inseamna ca nu mai faci ce-ti place, dar nu mai faci TOT ce-ti place.Quote:
Originally Posted by DeathOfArt
Haideti fratilor sa ne calmam. Aici ar trebui sa fie un thread de sfaturi, ceva chillax, in niciun caz nu trebuie sa ajungem la mizerii gen "PS4 vs Xbox One".
Eu apreciez orice postare la subiect, fie ea pozitiva sau negativa. Important este sa ne pregatim intr-un fel sau altul sau sa ne sfatuim unde este cazul.
Fraieri, mai bine ar fi renuntat la sotie.Quote:
Originally Posted by KiritoStefan
^nu si daca iti iei mereu una noua.
Din experienta mea, in primele luni sau chiar primul an depinde mai mult de mama copilului decat de copil. Copilul vrea numai in patut, in carucior, in brate...se joaca, bea apa, mananca...depinde mai mult de cat de bine rezista sotia, daca face des crize ca s-a saturat sa stea numai ea cu copilul, ea toata ziua sta numai cu el si tu cand vii acasa te pui sa te joci...la mine e intelegatoare, ma sustine cand vine vorba de cumparat jocuri, dar nu tot timpul cand vine vorba de jucat cand suntem doar noi doi cu copilul. Pe undeva o inteleg, e obositor sa stai toata ziua cu copilul (mai ales daca prinzi cum a fost la noi primele luni iarna/frig si nu poti iesi din casa), si cred ca uneori abia asteapta sa ajung acasa sa ma ocup eu de el.
Eu mi-am gasit portitele pt jucat asa: in timp ce primeste piticul de mancare (aici e cu noroc, fiindca in general ii distrage atentia miscarea/zgomotul si nu mananca, asa ca am indicatii sa stau in liniste sa manance copilul...ma pun intr-un colt pe jos cu Switchul sau 3DS-ul si e rezolvata treaba); pe autobuz/transport in comun cand e cazul; pe WC (nu radeti, seriously...) si cand ramanem doar eu cu piticul si reusesc sa-l adorm. In rest, la lucru in pauze cand apuc.
Oricum, am redus mult jucatul...odata de cand m-am casatorit, si apoi din nou de cand s-a nascut piticotul. Colectionatul a ramas cam la fel (a avut si el de suferit din cauza reducerii bugetului, dar eu oricum nu cheltuiam foarte mult si banii aia se mai gasesc ici-colo)