Nu, nu despre luna decembrie din 1989 este vorba, lasati deoparte icoana cu nea Nicu. Vreau sa vorbesc despre cea a ultimilor ani, anii consumatorismului dus la rang de arta in mentalul colectiv al acestui minunat si brav popor.
Initial voiam sa scriu niste randuri in care sa fac praf si pulbere aceasta luna. Sa-i demasc falsitatea si in cele din urma futilitatea. Dar adesea mi se spune ca sunt un hater,ca ma opun curentului, ca nu privesc cum trebuie aceasta perioada. Da, asa este, recunosc! Tocmai din acest motiv, mi-am schimbat perspectiva la 180 de grade, gata cu prejudecatile. Asadar, in randurile ce urmeaza, vreau sa va impartasesc cat de mult iubesc aceasta perioada, cum ma simt implinit sa traiesc din plin in luna decembrie.
Te-ai gandit vreodata cat de norocosi suntem ca noi, noi romanii, noi crestinii, noi, poporul asta minunat al lui Dumnezeu, noi ma, noi incepem luna decembrie cu Ziua nationala a Romaniei. Cu adevarat superb, ce onoare pe mine, pe tine, pe noi. Dintre atatea tari pe glob, dintre atatea popoare, numai unul, numai poporul roman incepe luna decembrie cum nu se poate mai bine.
Asadar pe 1 decembrie imi face o deosebita placere sa ma uit la televizor. Sa pot astfel urmari in direct, cu sufletul la gura, defilarea de la Arcul de Triumf. Sa vad acele harburi, pardon, acele vehicule moderne cum inainteaza pe carosabil fiind gata in orice moment sa se dezmembreze de dragul artei nu ca ar fi mai vechi ca insusi timpul.
Sunt coplesit de emotii asemeni unui copil cu un cadou in mana cand vad cum fiecare primarie incearca pe banii nostri sa-si indestuleze prostii, pardon, cetatenii civilizati cu simt de raspundere si drept de vot. Consider ca e nemaipomenit sa molfai niste sarmale facute de tanti Flori cu propriile ei manute curate, cu degetelele ei delicate, cu inelele ei pe care nu le-a dat jos in ultimii 10 ani ca deh e femeie de casa serioasa. Prea putin conteaza microbii deoarece rachiul,tuica sau orice alta spirtoasa servita la festin are minimum 80 de grade.
Mai mult ca oricand imi place sa socializez in luna decembrie. Ador faptul ca poti sa-i dai binete cuiva si sa stai de vorba fara sa auzi dupa 5 minute “ma pis pe mine de frig”, “doamne ce cancer e afara”, “mi-au degerat urechile in statie”, “n-a pornit masina astazi” si celebra “cica maine o sa fie mai cald, au zis astia la meteo”.
O stare de bine imi este data si de autoritatile responsabile cu deszapezirea orasului atunci cand afirma cu stupoare ca nu se asteptau sa ninga in decembrie si drept urmare asta este, poate la anul o fi mai bine. E absolut firesc ca traficul in oras sa paralizeze din cauza unor fulgi.
Ma simt ca si cum nu ma integrez in societate atunci cand vad barbati ce inca poarta adidasi, tenisi sau chiar mocasini in decembrie. Imi este oarecum rusine cu ghete in picioare. Cand geaca de piele le ingheata pe spinare, cand pantalonul de trening e pus in valoare. Ma simt stingher ca nu par si eu sarantoc.
Pe de alta parte imi place mult cand vad ca doamnele/fetele se simt șic cu blugi de vara cand poarta cate o vestuta imblanita dar o bluza subtire, cand poarta blugi 3/4 si se vede clar ca se pisa pe ele de frig. Mai mare dragul sa le privesti si sa le sorbi din priviri, ce gusturi, ce rafinament si cata eleganta. Nu par deloc fara niciun Dumnezeu.
De obicei imi place linistea, considerand ca tacerea e de aur. Dar uite ca in luna decembrie nu pot ramane indiferent atunci cand circul cu tramvaiul, ca ultimul sarac, si imi alint urechile cu sunete de colinde, rugaciuni, stele, ursi, capre. Nebunie pura in doze mici, uneori merg 2-3 statii in plus doar de dragul fanteziei si a mirajului plastic. In egala masura, sau poate chiar un pic mai mult, imi plac bataile colindatorilor in usa, imi place sa aud si cum pocnesc pertade pe strada dar recunosc ca cel mai mult imi place atunci cand ele pocnesc in scara blocului, la 11 noaptea, iubesc sa-mi sara somnul.
Imi place sa petrec mult timp in fata televizorului in luna decembrie. Mereu ma uit la stiri si vad reportaje cu familiile alea care au fost foarte originale in gandire si au ales sa plece cateva zile in statiuni cu ape termale. Ma intristez cand aflu din reportaj ca si alte cateva sute de familii au avut aceeasi idee, imi este in acelasi timp si mila dar simt si un sentiment de invidie ca ma incearca atunci cand vad cateva zeci de oameni stand cot la cot in aceeasi apa in acelasi spatiu. Ma intristez cand vad ca semenii mei nu se simt bine.
Va spun din capul locului ca ma uit cu religiozitate an de an la ProTV la minunata serie de filme “Singur acasa“. Nu tot timpul dar mereu raman surprins de deznodamant. Ma bucur mult ca in pauzele publicitare mi se da ocazia ca pret de 15 minute sa-mi pun intrebari existentiale cum ar fi “cate nari are un miel cu o nara?”.
Imi place mult ca pe TVR1 si TVR2 sa ma uit la emisiuni cu datini si obiceiuri. Tot pe aceste posturi imi place sa ma destind uitandu-ma la redifuzari ale unor momente de umor cu protagonisti precum Toma Caragiu, Amza Pellea, Puiu Calinescu si restul. Socot ca am fost putin ironic dar chiar imi plac acele momente de umor. Sunt ca o ciorba reincalzita.
Iubesc din toata inima ProRevelioane, pe toate le am inregistrate si an de an de Paste ma uit la ele, la toate, sa mi se mai taie din dor, sa-mi mai dispara din jale.
Adesea ma gasesc schimband posturile intre ProTV si Antena1, ambele avand niste productii formidabile in preajma sarbatorilor de iarna. Cu lacrimi in ochi si cu mult drag ma uit si la Romica Tociu si Cornel Palade si imi spun ca Dan Negru este si el bun pe felia lui dar mai are de mancat. Cred ca as da ani din viata pentru a putea vedea un combo special de sarbatori cu Maruta si Negru, pe ambele posturi, pe acelasi platou de filmare si in acelasi timp.
Concertele lui Hrusca sau Banica Jr. fac parte si ele din categoria de placeri nevinovate, ar fi crunt si de neimaginat ca intr-un an lerul sa nu fie ler.
Ce decembrie ar fi fara febra cumparaturilor? Sunt innebunit sa ma duc cu orele prin supermarketuri si sa ma calc in picioare cu alti oameni care considera ca masa trebuie sa fie masa. Ospat. Festin. Belsug.
Momentan inca astept bonurile de masa pentru care sunt impozitat din salariu cu mult timp inainte de a le primi. Astept rabdator si intelegator, imi place cand unii isi bat joc de mine.
Dar cand vor veni voi profita din plin de toate reducerile, de pretul real redus la care se vand. Este o tampenie sa crezi ca ele au fost umflate cu 2-3 luni in urma si acum abia daca ajung la pretul initial. Ador cand cineva ma scuipa si imi spune ca ploua iar eu ma injur in gand caci am uitat sa-mi iau umbrela.
Ador sa cheltui multi bani pe nimicuri cu sclipici. Sa ma impart pe toate fronturile, sa nu ma odihnesc deloc si sa mananc cat 7. Daca este cu putinta sa-mi si fie rau vreo 2-3 zile si fix atunci sa ma duc la munca, cu atat mai bine. Timpul pentru mine trece greu si ma consider norocos pentru asta.
Indeosebi ma dau in vant dupa mici escapade, mai exact plecari sau drumetii la munte sau in apropierea unui munte. Oriunde la urma urmei, prost sa fii sa stai in Iasi. Ideea e ca mie imi place si mai mult cand plecam mai multe cupluri, imi face o deosebita placere sa iau parte la discutiile altor cupluri, consider ca nu se cearta ci doar nu se inteleg pe moment. Imi place mult de tot sa stau sa fac celebrul gratar, de preferabil cu alti baieti, sa bem asa cu masura incat sa nu mai stim de noi si sa vorbim nimicuri. Este genial si sa vezi cum unii vin cu mancare de acasa gatita de parinti dar o palmeaza la ei in camera. Nu ma deranjeaza deloc meschinariile altora. Si era sa uit, ador sa impart aceeasi baie cu alte persoane, romanii chiar sunt civilizati si lasa curat in urma lor.
De brad nici nu vreau sa va spun, il las pe Fuego, stie el mai bine cum sta treaba.
Cat despre trecerea dintre ani? Pe scurt: artificii ca in Dubai. O masa cu anturajul undeva, minimum 250 de lei de persoana pentru copiosul bufet suedez cu felii de mezeluri din belsug.
Si uite asa plini de regrete fata de anul ce a trecut dar in acelasi timp plini de entuziasm pentru noul an, imbratisam luna ianuarie, obositi, faliti (eventual si cu datorii),cu multe vase de spalat (romanul niciodata nu spala imediat cum mananca ceva, lui trebuie sa i se aseze mancarea vreo 2-3 zile) si cu un brad uscat (vecinii mei il arunca prin februarie, e pacat sa-l arunci de proaspat).
Si sa nu uit. Stii ca te afli in luna ianuarie cand cineva, din casa, lipeste pe perete cu banda scotch peste colturi celebrul calendar crestin ortodox cu sigla PSD.
P.S: Glumeam. Ador luna decembrie!
) frumos scris
Bookmarks