O să îți spun de ce eu urâsc spoilerele cu furia a 30 de copiii mici care-și iau jucăriile și pleacă.
Sunt de părere că jocurile video pot fi cea mai imersivă modalitate de storytelling și ăsta este motivul pentru care încă consum acest tip de content, dar aleg să consum jocuri video doar de la producători în care am încredere că se focusează pe story și world building, așa cum sunt și cei de la CD Project Red. Am puțin timp liber și aleg să nu-l folosesc în jocuri flashy și lipsite de esență.
Așa că da, nu apreciez deloc atunci când cineva alege să-mi strice bucuria de a parcurge și descoperi povestea. Reacționez exact la fel și când vine vorba de cărți sau de filme. Vreau să descopăr și să parcurg întregul fir narativ fără să fiu influențat de faptul că știu cum va evolua povestea la un moment dat. Modul prin care creatorii mă fac să parcurg povestea lor e ca un fel de joc intern pe care îl am cu mine însumi și de care mă bucur.
Argumentului tău legat de First World Problems și faptul că pentru unii este neașteptat atunci când mor când ei aveau atâtea planuri pentru Crăciun (made me giggle) sau de foame/sete/împușcați/decapitați nu o să intru mai mult în subiectul ăsta dar îți recomand cartea ”Factfulness: Ten Reasons We're Wrong About the World – and Why Things Are Better Than You Think - by Hans Rosling, Ola Rosling, Anna Rosling Rönnlund”.
Bookmarks