Credinta si religia sunt chestiuni de alegere spirituala. Nu, "religie" si "credinta" nu sunt sinonime, daca nu cumva definesti "religia" ca fiind "credinta intr-o divinitate, intr-o forma superioara de existenta". Nu, credinta nu este neaparat subordonata unei dogme, unui sistem de rituri sau unei confesiuni, unei "religii".
RELÍGIE, religii, s. f. 1. Sistem de credințe (dogme) și de practici (rituri) privind sentimentul divinității și care îi unește, în aceeași comunitate spirituală și morală, pe toți cei care aderă la acest sistem; totalitatea instituțiilor și organizațiilor corespunzătoare; confesiune, credință.

Că nu sunt sinonime potrivit interpretării tale personale, asta e cu totul altceva.

Pot intelege punctul de vedere al unui ateu, in sensul ca nu poate imbratisa neconditionat un concept de tipul "crede si nu cerceta", pentru ca scepticismul lui ii cere sa vada, sa obtina dovezi palpabile. La fel de bine, pot intelege punctul de vedere al unui credincios care percepe spriritualitatea si o sumedenie de alte evenimente neexplicate stiintific ca provenind dintr-o alta sfera, superioara conditiei lui.
Religia nu deţine monopol asupra spiritualităţii. Există atei/necredincioşi care au experienţe "superioare condiţiei lor", la care ajung prin meditaţie. Sam Harris e un exemplu.

A nega existenta unui astfel de concept sau, in general, a obiectului unei religii doar pentru ca nu ai o dovada stiintifica este tot o negare a ratiunii. Exista o sumedenie de fenomene naturale pe care stiinta nu le putea masura acum 100 de ani. Nu exista inca o "harta" precisa a creierului uman, nu exista inca o explicatie stiintifica a experimentului fizic al lui Schrodinger (cel cu fotonul care se comporta fie ca particula, fie ca unda). Asta inseamna ca ce nu pot cerceta cu instrumente stiintifice nu exista?!
Să nu facem confuzii. Fenomenele inexplicabile nu sunt absolut deloc inexplicabile pentru credincioşi. Ei ştiu, ei sunt siguri care e cauza a orice. "Aşa a vrut Dumnezeu", "Aşa a fost scris" sau, când bunul simţ îi împiedică totuşi să sforăie platitudini în faţa unor grozăvii şi îi îndeamnă să se detaşeze de complicitatea servilă, "Neştiute sunt căile Domnului."

Sa spui ca alegerea credintei este o indepartare de la stiinta si ratiune este o insulta.
Dacă n-ar fi fost oameni care să facă abstracţie de credinţă şi de legiuitorul absolut şi planul lui pentru fiecare din noi, tratam şi astăzi cancerul cu aghiasmă.


De altfel, exista o zicala care spune ca "spiritualitatea uneste oamenii, religia ii dezbina". Nu cred ca subiectul sau crezul ce reprezinta nucleul unei religii ar trebui sa faca obiectul unei dezbateri, pentru ca este o chestiune intima, de sfera afectiva si spirituala.
Sincer, nu mă interesează deloc în cine/ce crede cineva, atâta timp cât îşi vede de Zeusul lui în intimitatea lui şi nu încearcă să le bage şi altora pe gât revelaţia lui. Numai că, vezi tu, credincioşii nu sunt mulţumiţi cu a crede pentru ei şi atât, ei se simt datori să le impună şi altora preceptele lor "morale" şi alte adevăruri absolute şi de netăgăduit.

Cat despre "credinciosul light", daca ma consider credincios dar nu urmez intocmai toate riturile bisericesti (cu alte cuvinte, o abordare de tip laic), ba chiar voi considera o parte din ele instrumente de cultura si rit exlusiv omenesti, fara legatura cu Dumnezeu, asta ma face o persoana reprobabila sau ipocrita?
Nu îmi este foarte clar de ce te consideri "credincios". În ce anume crezi ? Din ce văd, interesul tău pentru religie este socio-cultural, chestiune lăudabilă şi demnă de toată sârguinţa. Personal, îmi plac multe pasaje din Biblie, în ce priveşte scriitura, formularea, lexicul. Cred că toată lumea ar trebui s-o citească, dar ca pe o operă de ficţiune scrisă foarte frumos pe alocuri.


Cat despre marturii si fenomene, ele fac parte integranta din cine suntem noi, atat ca indivizi cat si ca societate. Da, ne suntem datori sa fim selectivi. On topic, dintre toate marturiile de tot felul ale unor persoane ce si-au revenit din moarte clinica, sunt cateva care au iesit de-a lungul timpului in evidenta, prin faptul ca persoanele respective descrisesera in detaliu scene (din sala de operatie sau din apropiere) pe care nu aveau cum sa le cunoasca in momentul in care le-au povestit, in circumstante care faceau putin probabila impostura.
Au ieşit în evidenţă şi multe mărturii ale persoanelor răpite de extratereştri. Nu e exclus ca extratereştrii să ne viziteze, nu ?

Insa moartea clinica este un concept creat si limitat de instrumentele aflate la dispozitia noastra. Acum 100 de ani, daca pacientul nu resipra si nu i se putea lua pulsul, era considerat mort. 30 de ani mai tarziu, s-au folosit instrumente mai acurate pentru cercetarea pulsului pentru ca apoi sa se foloseasca un electroencefalograf pentru detectarea activitatii cerebrale, in lipsa careia comunitatea medicala stiintifica a constatat ca nu poate exista viata asa cum o intelegem noi.
După cum spuneam, norocul nostru că unii nu s-au resemnat planului divin şi maximei absolute "crede şi nu cerceta". În loc să-şi facă o cruce, au privit mai bine prin microscop.