N-am istorie dar o pot scrie. Bineinteles, pe langa faptul ca de Mos Nicolae, in '96 (10 ani) am primit un Terminator 2 de la ai mei si o disketa cu 9999999 in 1 cu Mario, tancuri, impusca-rata & others, urmate de alte zeci de diskete, abia in 2007 s-a intamplat cu adevarat magia. Anul care mi-a marcat intr-un oarecare fel tineretea, fiind si anul cand am cunoscut-o pe gagica-mea (viitoarea sotie). Aveau sa fie sarbatorile de iarna, cu 1 zi inainte de ajunul Craciunului, mama pregatind in bucatarie inca de dimineata, "d-ale gurii" cum s-ar spune la noi, acaparand casa cu mirosuri de mancaruri traditionale, care mai decare. Era si ziua cand un verisor de-al meu cu mult mai in varsta decat mine, din Austria, a venit in concediu acasa, dupa cativa ani plecat din tara, aducandu-si si PS2-ul phat cu el (fiind un fanatic cu jocurile). Era pt prima oara cand ma jucam pe PS2 (rusinos, veti spune, insa copilaria mea a fost una zbuciumata, axata mai mult pe anturaje, riscuri, muzica, droguri si alte tampenii infantile), nu aveam nici o "gara" cu jocurile pe calculator pe vremea aia. Venise la mine cu un entuziasm maxim, ca un copil fericit, dornic sa-mi prezinte mandru ce joc a reusit el sa termine, sa-l dea "peste cap". Atunci a fost momentul cand a scos din carcasa unui PS2 game, asa-numitul "God of War". Si atunci s-a declansat nebunia din capul meu! Discul acela mi-a schimbat viata, m-a deconectat total din imprejurime, cu fiecare minut si locatie pe care le parcurgeam in joc. Dupa primele 10-15 minute de acomodare cu maneta PS2 si dupa ce vazusem ce era in jocul ala, i-am cerut parca umil, sa-mi lase consola in noaptea aia, ca vreau sa-l termin neaparat. Eram plutifer, eram ravasit psihic, eram curios ce urma, care avea sa fie povestea completa, desi el imi spusese "in mare" despre ce era vorba. Implinindu-mi-se dorinta, lasandu-mi consola si jocul pt noaptea aia, aveam sa termin jocul pana a doua zi spre pranz (Easy Mode), nedormind, nemancand, decat cu tuica de pruna langa mine, stingandu-mi uscaciunea gatului de la intensitatea trairii momentului. Moment ce mi-a ramas intiparit in minte foarte clar si-n ziua de astazi, amintindu-mi cu nostalgie ce trairi am avut, ce clipe, ce senzatii, ce emotie... cum rareori mi se mai intampla. Era un simplu joc veti spune, aveam langa mine o fata ce mi-a sucit mintile, eram fericit si de faptul ca avea sa fie Craciunul, cea mai indragita perioada a anului de mine, aveam sa-l vad dupa 2-3 ani pe verisorul meu, care am o foarte buna relatie cu el, totul era magic, de vis, plus experienta noua si frumoasa. Trecand peste blackout-ul psihic de la experienta oferita de verisorul meu, aveam sa-mi iau dupa sarbatori, la inceput de 2008 si prima consola PS2, evident cu "God of War" inclus la pachet. Joc pe care l-am explorat in toate modurile posibile, jucandu-l cel putin de 10 ori, hard, very hard, no upgrade, no magic, nu mai stiam ce sa aduc nou in experienta asta. Asta se intampla in decurs de 1 luna, urmand sa-mi iau si partea a doua a jocului, "God of War 2", trecand la fel prin alta experienta unica si reluand iar si iar jocul dupa fiecare terminare a lui. Venise iar o perioada incarcata pt mine la un moment dat, incat am fost nevoit din lipsa de timp si atractie sa vand consola, ca sa aflu apoi ca se lucreaza la un alt joc din serie si anume "God of War 3". Nu mai trebuie sa pomenesc faptul ca mi-am luat actualul PS3 special pt partea a 3-a din serie.
Aceasta este mini-povestioara mea, experienta mea frumoasa din viata care mi-a adus un dram de fericire, acum si nostalgie.