Inainte de conferinta Bethesda, m-am uitat la Nintendo World Championships. Un turneu extraordinar, o adevarata gala a jocurilor Nintendo, vechi si noi, un public captivat de tot ce se petrecea, concurenti care, inainte de toate, se bucurau, efectiv, sa fie acolo. In finala s-a jucat Super Mario Maker si a fost epic! Foarte multi pasionati ai jocurilor video se plang de faptul ca Nintendo scoata mereu jocuri cu Mario si ca nu vin cu lucruri noi, dar trebuie sa ne gandim cat de greu e sa scoti mereu jocuri cu Mario.

Mario face 30 de ani. Nu stiu cati apreciaza acest lucru, dar ar trebui sa ne uitam la industria jocurilor video si sa vedem cat de greu este ca un ip sa ramana relevant pentru o perioada lunga de timp. In afara de proprietatile Nintendo, putem sa numaram pe degetele de la o mana celelalte francize "vechi" care inca mai conteaza in ziua de azi. Sau care o sa mai conteze maine.

A fost foarte important, pentru mine, sa vad rezistenta istorica a unei serii precum Super Mario, pentru ca dupa aceea sa inceapa conferinta celor de la Bethesda. Si sa vad Doom 4. Si, timp de 10 minute, sa ma gandesc, incontinuu, la Duke Nukem Forever. Pentru mine, Doom 4 a fost Duke Nukem Forever. O franciza pierduta in timp, care incearca sa faca fata noilor generatii, dar care si-a pierdut identitatea. Doom 4 nu trebuia sa fie "Doom", pentru ca seria respectiva nu are un sablon clar. Doom 1 si 2 te pun in niste camere si iti arunca zeci de monstrii in fata, Doom 3 te inspaimanta cu doar 2-3 monstrii, dar cu o atmosfera specifica. Dar atat Doom 1 si 2, cat si Doom 3 sunt jocurile lor. Au identitatea lor.

Doom 4 nu e Doom 4. Este un amalgam de lucruri care au aparut in genul FPS in ultimii ani. Exact ca Duke Nukem Forever, este un joc pierdut, un parazit care a luat de la fiecare serie "next-gen" cate ceva si le-a amestecat fara pic de ratiune, mergand dupa credinta dolarului venit de la mase.

O dezamagire enorma, un minus incredibil adus unei conferinte proaspete, de la care speram foarte mult. Si lucrurile neplacute nu s-au oprit aici. BattleCry a fost un joc in care nici Bethesda nu crede, despre care nu s-au obosit sa spuna macar cateva cuvinte, a carui prezenta a fost necesara doar pentru a oferi o pauza inainte de primul lucru cu adevarat bun al acestei dimineti - Dishonored 2. Trailer foarte bun, producatorii au fost placuti. Mi-a parut rau de ei, cand au anuntat remasterizarea primului joc din serie. Reactia publicului nu a fost una chiar de bun simt (pentru ca trebuie sa uram ca oile niste lucruri inofensive, care nu fac decat sa ajute in crearea jocurilor cu adevarat noi), iar expresiile lor m-au facut sa imi doresc sa ii imbratisez. Nu mi s-a parut corect fata de ei, pentru ca se vede ca oamenilor alora le pasa de ceea ce fac, iar astfel de reactii (mai ales dupa ce ne-au aratat D2!) nu au avut ce cauta acolo.

Nu mi-a pasat de The Elder Scrolls Legends sau de lucrurile noi din Tamriel Unlimited, dar nu pot sa nu observ cum Bethesda incearca, din toate puterile, sa-i imite pe cei de la Blizzard (bethesda.net, acel aproape-Hearthstone si BattleCry, care parca se roaga de Overwatch sa-l bage in seama). Funny stuff.

Dar a aparut Fallout 4... si TOTUL a fost mai bine! Jocul asta m-a facut sa-mi pese de o aplicatie de mobile. Fallout 4 isi merita propria conferinta. Fara absolut nimic altceva - doar Fallout 4. E3 de-abia a inceput si mai avem foarte multe jocuri de vazut, dar daca Fallout 4 ar fi singurul joc al acestei saptamani, eu tot as fi multumit.

Da, unele francize se vor pierde de-a lungul anilor, dar e bine de stiut ca, la final, vom avea mereu ceva ca Fallout 4, care sa ne aminteasca de ce suntem pasionati de acest hobby.

9/10