Buffalo '66

Ce film... nu poate fi incadrat intr-un gen. Trece de la drama la comedie absurda si inapoi in cateva secunde. Minunatia de scenariu m-a facut sa ma documentez despre regizor/producator/scenarist/actor: tipul e certat cu 90% din distributie si are o problema cu lumea in general, ceea ce ma face sa cred (pe buna dreptate) ca personajul pe care-l interpreteaza e construit dupa viata lui. E un film interesant, ca sa-l vezi pana la sfarsit si sa-l poti aprecia trebuie sa pui deoparte asteptarile pe care le ai in general de la filme, mai ales de la dialogurile si interactiunile dintre personaje fiindca aici lipseste total realismul (n-o spun intr-un ton negativ). Personajele din Buffalo '66 sunt ciudate, e greu sa le evidentiezi insusirile, pentru ca... nu prea au.
Imi tot vine sa-l compar pe regizor cu David Lynch, dar personajele lui Lynch, ciudate cum sunt, au ceva care le salveaza, iar suprarealismul care predomina in filmele lui te face sa nu le iei prea in serios si sa nu compari cu realitatea ce se intampla in opera lui. Gallo isi construieste personajele cu atata convingere, incat n-ai ce sa faci si trebuie sa le intelegi asa cum sunt, chiar daca nu te poti identifica cu ele. In ultimele minute, Billy Brown (interpretat de Gallo) zambeste si incepe sa se poarte ca un om normal pentru prima oara in film, lucru aproape imposibil de crezut dupa ce personajul a fost atat de blindat de defecte.
Tot raul spre bine, fiindca personajele n-au niciun dram de realism in ele, n-ai nici cea mai mica idee care va fi urmatoarea replica, sau cum o sa reactioneze X la spusele/actiunile lui Y .

Imagini anoste si melancolice, pe buna dreptate. Aparitie surpriza de la Mickey Rourke. Recomand celor cu rabdare si oricui ii plac filmele independente... ceva mai diferite.