In tarile cu apa calda, ramburs nu exista. Noi inca mai admiram orizontul in timp ce vantul adie inghinal. Avem pretentii de UE, dar inca nu stim in care parte ne aflam...ne place sa ne dam vestici, dar ne comportam ca baietii din colorati de prin fata Notre Dame...de altfel acum ceva ani am crezut ca n-am plecat din Romania cand am vazut ce era acolo...pe trepte o tiganca romanca statea in dreptul unui semn ce facea apel la liniste, la intrarea in banca un cersetor rus a incercat sa ma-nduplece sa-i dau ceva marunt, la o terasa unde am servit masa o tipa drogata bine a venit sa ceara tigari, japonezii pozau orice, inca nu aparusera selfie stick-urile...