TLOU e printre putinele (daca nu singurul) joc care apeleaza la emotia umana legata de legatura parinte-copil intr-un mod extraordinar. Asta incercat si GOW4 fara succes. O fabula fantastica nu se poate compara cu ceva care se poate transpune in realitate. Eu as vrea sa stiu parintele care ar sacrifica propriul copil pt binele umanitatii. Putin ne pasa de umanitate, umanitatea e de fapt cercul restrans al fiecaruia. Familia si cativa apropiati. Ne doare in c*r de oamenii aflati la mii de km departare care mor in nu stiu ce razboi sau calamitate. In cel mai fericit caz ne afecteaza pt ca ne gandim cum am fi noi in situatia asta. Marii marinimosi care pretind altceva sunt niste falsi. Asa functioneaza omenirea. Din aproape in aproape. Exact de asta apreciez enorm jocul asta. Decizia ca al tau copilul e mai important decat orice in lumea asata, mai important decat propriul tau suflet o poate simti numai un parinte. Si jocul asta asta mi-a transmis. Dicolo de un gameplay genial. Nu trebuie sa plangi la el. Dar trebui sa il intelegi dincolo de click click, si lovit cu toporu sau kilarit inamici in diverse moduri, in dreapta stanga.