Review: Ghost of Tsushima - PS4 Pro

[Dant3]

După o perioadă de pauză, am reușit din cauza pandemiei să mai încerc câteva jocuri. Cu ajutorul celor de la PlayStation Romania, am reușit să pun mâna pe Ghost of Tsushima și am zis să scriu câteva rânduri pentru comunitatea noastră.

Ghost of Tsushima este un joc action adventure cu elemente RPG, dezvoltat de studioul Sucker Punch, cei care ne-au adus seria Infamous, serie care sincer să fiu, m-a plictisit foarte tare.

În urmă cu aproximativ 3 ani, am văzut primele imagini din acest joc și am zis că în sfârșit am o șansă să termin un joc creat de Sucker Punch. Cred că a fost singurul joc din acea prezentare de la Paris Game Week care m-a făcut să fiu nerăbdător.

Cu o mică amânare din cauza pandemiei, jocul a fost lansat în data de 17 iulie. După 3 zile de la data lansării, jocul a doborât recorduri în vânzări, 2.4 milioane unități vândute, record absolut fiind vorba despre un IP nou.


Poveste și Gameplay

Acțiunea jocului are loc prin secolul al XIII-lea, mai exact în anul 1274 pe insula Tsushima în timpul invaziei mongole.

Eroul poveștii noastre este Jin Sakai, un samurai care mi s-a părut la început un pic naiv prin deciziile luate. Un personaj parcă prea tânăr și prea grăbit în acțiunile lui, cel puțin așa mi-a lăsat impresia.

Suntem aruncați în mijlocul luptei chiar din primele minute ale jocului, unde asistam la cucerirea insulei Tsushima de către mongoli fără a putea ajuta prea mult. Suntem mai degrabă martorii unui măcel care naște în noi dorința de răzbunare. După ce Jin supraviețuiește avand mare noroc, cu ajutorul unei hoațe pe nume Yuna, care îi îngrijește rănile, pornim în misiunea noastră de eliberare a insulei. Nu o să dezvolt povestea pentru a evita spoilerele, un singur lucru vă mai spun însă, trebuie să ne facem aliați puternici pentru a reuși în această misiune foarte dificilă.

Mecanica de joc pentru unii este mumă, iar, pentru alții, este ciumă. Eu sunt cumva mai spre mumă, cu o singură chestie care mi-a plăcut mai puțin, lipsa lock-on, deși în majoritatea bătăliilor cred că ar fi făcut mai mult rău decât bine. Din cauza asta sunt momente în care camera pur și simplu devine destul de enervantă, ajungând să nu mai văd, de fapt, pe cine lovesc sau dacă lovesc pe cineva. Acest lucru, pentru mine, contând foarte mult, deoarece jocul pe dificultatea medie nu este atât de ușor, cel puțin pentru skill-ul meu. Din fericire, după câteva ore m-am obișnuit cu acest neajuns și am reușit să mă bucur de un joc absolut minunat.

Atenție mare, să nu picați în plasa în care am căzut eu, jocul nu este hack and slash! Am încercat de câteva ori să mă duc ca un nebun între mongoli ca să-i injur de mă-sa, dar m-au făcut salată japoneză. Partea bună este că după ce dai ortu' popii, loadingul este foarte scurt, nu știu dacă am numărat 3 secunde. Un lucru pe care nu-l credeam că este posibil pe un hard disk atât de leneș cum se găsește în consolele din generația actuală.

Dacă vreți ca jocul să devină mai ușor, vă recomand să abordați calea "stealth", deși, în joc, o amintire ne spune că nu asta este calea samurailor. Am căutat pe Internet să văd dacă este chiar așa, cică nu, deci am devenit Ghost of Tsushima.

În timpul luptelor în câmp deschis ai nevoie de răbdare, una de samurai, chiar dacă ești ajutat de o katana care taie bambusul ca pe unt. Mai avem și un arc, care, pentru mine, a fost destul de folositor, dar și niște cuțite speciale, Kunai, care mi-au plăcut foarte mult.

Ghost of Tsushima împrumută mult din alte jocuri consacrate. Cel mai mult m-a dus cu gândul la Assassin's Creed, dar asta nu este un lucru neapărat rău. Din fericire pentru mine, cei de la Ubisoft nu au vrut să facă un joc Assassin's Creed în Japonia, așa că au făcut-o alții, din punctul meu de vedere, mult mai bine, deoarece seria celor de la Ubisoft m-a pierdut demult. Mai exact, am căzut de pe calul Ubisoft după Black Flag, ultimul joc bun Assassin's Creed, din perspectiva mea, bineînțeles.

Jocul este un RPG open world, care, pe mine, nu m-a plictisit. Este adevărat că apar la un moment dat lucruri care devin repetitive, dar nu ești obligat să le faci pentru a ajunge la un anumit nivel, asta pentru a putea avansa în poveste, acel grind blazat și obositor cum se găsea și cum încă se mai găsește prin câteva jocuri. Foarte mult mi-a plăcut modul cum ești ghidat de vânt către misiuni. Nu mai văd acele semne pe hartă care îmi stricau imersiunea. Mai sunt, deasemenea, și alte mici chestii drăguțe pe care vă las să le descoperiți singuri. Mai trebuie amintit și faptul că pentru anumite detalii de finețe, atât vizuale, cât și auditive, a fost foarte bine implementat controller-ul DualShock 4, mai exact elementele sale componente (speaker-ul și touchpad-ul).

Un plus pentru gameplay, ai atâtea skill-uri pentru toate gusturile, stances-urile pe care trebuie să le schimbi în funcție de inamic, posibilitățile de upgradare ale echipamentului, abilitățile de lupte legendare care sunt deblocate după mythic tales, iar luptele sunt savuroase, mai ales când intri într-un standoff cu Sakai Clan Armour si katana upgradate maxim.


Grafică și Sunet

Cred că la aceste capitole, mai sus amintite, Ghost of Tsushima se prezintă cel mai bine. De multe ori m-am oprit să fac screenshot-uri, mi-am făcut chiar și wallpaper pentru telefon cu aceste fotografii in-game. Nu știu dacă sunt diferențe mari între cum arată pe un PS4 normal și PS4 Pro. Eu l-am jucat pe o consolă Playstation 4 Pro, cu opțiunea Favor Resolution, modul HDR activat, iar ca TV, am folosit un OLED de la LG. Am avut deseori momente de Spitalul Nr. 9, vorbeam prin casă singur. Nici nu știu cum să vă explic în cuvinte, jocul arată bine de tot. Culori vii, așa cum îmi plac mie într-un joc, o pictură în ulei care prinde viață. Consider că aici trebuie menționat și un photo mode extrem de bine implementat, aflat la o singură apăsare de d-pad, care este extrem de intuitiv și de utilizat, surprinzând și cele mai mici detalii.

Jocul are și un mod alb-negru, care, deși, este un tribut pentru marele regizor Akira Kurosawa, nu vi-l recomand. Ghost of Tsushima este făcut pentru a fi jucat în culori!!!

Un minus la capitolul grafică este animația personajelor. Mi-aș fi dorit să fie la nivelul jocurilor Naughty Dog, dar asta nu înseamnă că este ceva gen Mass Effect Andromeda. Dacă mă întrebați, nici marele The Witcher 3 nu a fost vreo capodoperă din acest punct de vedere, daaaar, acela a punctat mult prea bine la alte lucruri

Sunetul este bun spre foarte bun. Îmi place cum se aude vântul mai ales într-un sistem audio decent sau în căști. Vocile actorilor nu m-au convins însă foarte mult, parcă, totuși, în japoneză sună mai bine. Cred că așa ar trebui jucat, subtitrări în limba engleză, voci în japoneză. Din păcate, dacă alegeți așa, intervine problema cu sincronizarea buzelor, jocul fiind făcut doar pentru engleză.

Muzica, însă, te face să mai uiți de micile neajunsuri. Atmosfera pe care o creează este fantastică, m-am simțit din nou copil, dar de această dată, într-o sală de cinema, uitându-mă la un film cu samurai.


Concluzie

Generația PlayStation 4 a fost încheiată cu un joc exclusiv cum numai studiourile first party Sony știu să o facă. Da, nu este la nivelul altor jocuri care, din punctul meu de vedere, stau mai bine pe partea de animații și poveste, dar este un joc Sucker Punch care, în sfârșit, nu m-a plictisit. Mă bucur că au reușit la fel precum Guerilla Games să vină cu altceva, că au vândut bine și sper să văd o franciză nouă care să devină din ce în ce mai bună.

Poveste: 9
Sunet: 8.5
Gameplay: 8.5
Grafica: 9

Nota finala 8.7