personal sunt agnostic/ ateu, cred ca s-ar putea sa existe cineva care este peste noi dar in orice caz nu l-am descoperit inca ... mi-i se pare nedrept ca religia este invata la o varsta frageda cand omul este foarte receptiv, naiv. credinta ar trebui descoperita pe parcursul vietii si nu fortat invatata cand omul crede tot

nops66 in biblie sunt multe contradictii si se scriu multe, s-a scris si o carte cu 101 greseli din biblie ... ex : in capitolul geneza se zice ca dzeu e perfect ,omniprezent,omniscient,vede tot, si in viitor etc, dai o pagina si spune ca dumnezeu s-a MANIAT din cauza neascultarii lui adam si a evei...daca el vedea tot , viitorul etc, dc s-a maniat pe Adam si Eva, mania fiind ceva care nu intra in sfera perfectiunii si clar are o doza de spontaneitate ( ceea ce contrazice partea cu vederea viitorului)

timpurile s-au schimbat,si biserica trebuie sa se adapteze, in prima faza biserica declara intalnirile extraterestre ca fiind demonice dupa aceea vaticanul declara ca daca exista viata pe alte planete atunci "si ei sunt fratii nostrii creati de Dumnezeu"

se zice ca pamantul a fost creat in 6 zile (in biblie scrie asta literalmente) pt mult timp acest fapt a fost batut in cuie de biserica, societatea a mai evoluat, au venit oameni de stiinta si lumea si-a cam dat seama ca nu poate fii asa iar biserica repede a zis ca o zi cereasca este este echivalenta x zile lumesti

credinta ar trebui sa fie un lucru foarte simplu si la obiect, fara povesti si alte treburi

oricum, pana la urma in viata trebuie cum se zice " sa fim oameni buni" ....sa iti vezi de ale tale, sa nu faci rau, si sa ai o atitudine corecta fata de semeni; vorbeam cu un american ( misionar al unui cult bisericesc crestin) si l-am intrebat daca luam un musulman, om bun, umanist dar totusi musulman si nu crestin, ce soarta va avea acesta la judecata de apoi,iar el mi-a explicat ca acesta tot in iad se va duce desi era om bun pt simplu fapt ca nu era crestin, dupa care mi-a zis ca e mai important sa aduci slava lui Iisus decat sa faci fapte bune,chestie ce mi-i s-a parut absurda... important este omul,cum se comporta si nu credinta, analogie la -ceea ce e importanta e cartea nu coperta

accentul in majoritatea religiilor cade pe slavirea unei fiinte superioare,detaliile legendei fiind foarte importante ( ziua x in care zeul cutare a facut nush ce trebuie sfintita si sarbatorita de credinciosi) dar e neglijata partea umanitara. religia care mi-i se pare cea mai apropiata de adevar si care o am cel mai la suflet este budismul, unde lucrurile sunt clare, nu se crede in ceva entita iesita din comun, ci pur si simplu este o religie care e bazata in credinta in noi, in OM, " mantuirea " fiind realizata prin fapte,prin noi si nu prin slavirea eterna a unei zeitati


ps.: daca se poate sterge primul post va rog