Mi-a placut mult articolul.
Discutam zilele astea cu o cunostinta apropiata care din intamplare mi-a fost si profesoara de psihologie despre fluxul de informatii care se abate asupra noastra, a tineretului. Sunt multi carora le este sete de cunostere insa dispare rabdarea, sunt mult prea multe lucruri care ne distrag atentia, noi vrem sa acaparam informatia imediat. Am fost uimit cand ne-a zis la clasa ca sunt unele jocuri care pot fi considerate opere de arta, prin arhitectura, muzica, fir narativ... si poti ramane cu anumite informatii de pe urma lor, sunt aproape sigur ca s-a referit la AC.

Un alt lucru care trage in jos si nu l-ai amintit este pirateria, si pentru producatori dar si pentru cei ce pirateaza.
O alta problema mare o consider felul in care trebuie sa actionezi in jocuri, iti da totul mura-n-gura, nu mai este pic de gandire, de cercetare, acum la toate(?) iti arata pe harta si unde te duci, cu cine sa vorbesti si pe cine sa impusti. Cred ca acest mecanism scade mult placerea de joc, mai ma joc jocuri de prin 2000-2002 pe PS2 si este o placere fantastica sa cauti obiectivele, sa mai si gandesti logic. Explorare, tati! nu doar spectator la film.

Legat de intrebarea ta, cam din 2010 pana acum, pot zice ca am savurat Alan Wake, Heavy Rain si poate Darksiders...ma rog, si far cry3/hitman dar astea mai mult au intrat la placerea gameplay-ului, nu m-au introdus intr-o proporitie mare in actiune.