Jocul de fapt incepe la cateva zile (saptamani) dupa evenimentele din primul joc, cu Joel povestind-ui lui Tommy ce s-a intamplat cu adevarat la spital, cum a salvat-o pe Ellie si cum i-a omorat pe absolut toti cei implicati.
Apoi il controlam pe Joel, probabil pentru reacomodare si pentru a avea un impact si mai mare ce urmeaza sa se intample in joc.
Dupa ce-l controlam pe Joel in acele 5 minute de gameplay, urmeaza sa ne obisnuim si cu Ellie, urmand ca brusc, sa trecem la alte personaje complet necunoscute si sa incepem sa controlam o tipa blonda cu coada, care se pare ca avea ca scop gasirea unei anume persoane.
Acea tipa blonda se numeste Abby si dupa ce Joel cu Tommy ii salveaza viata si o duc in siguranta la cabana unde avea camp-ul impreuna cu niste prieteni, aceasta-l omoara pe Joel cu o cruzime cum rar mi-a fost dat sa vad intr-un joc, mai ales asupra unui personaj atat de indragit.
De aici porneste cu adevarat povestea de razbunare a lui Ellie (care sunt sigur ca nu ar fi avut un impact atat de mare pentru noi, jucatorul, daca era vorba de alta persoana omorata, gen Dina sau chiar Tommy, fata de care nu am apucat sa ne atasam), care vrea cu orice pret sa-i omoare pe toti cei care au fost prezenti la acel moment care a marcat-o, astfel ca, impreuna cu Dina, pleaca in Seattle pe urmele lor.
Conturarea povestii si a relatiei dintre Joel si Ellie este amplificata de cateva flashbacks foarte bine scrise, in care aflam motivul din spatele racirii relatiei dintre cei 2, dar vedem si o alta parte a relatiei, cumva continuata de sfarsitul primei parti, cand deja se atasasera unul de celalalt si erau nedespartiti.
Astfel ca momentul de la muzeu este echivalent momentului cu girafe din primul, dar aici ducand totul la un alt nivel personal si depasind din punct de vedere al emotiei, momentul din primul joc.
Pe urmele lui Abby, Ellie gaseste si omoara 3 persoane care au fost in camera in momentul fatidic si dupa o scurta reuniune cu Tommy si Jesse, povestea se schimba complet in momentul in care Abby intra peste ei si-l omoara pe Jesse, iar din acel punct, suntem dusi mult in urma, in timpul copilariei lui Abby, inaintea momentului de la spital.
Ca sa lamuresc un aspect care se pare ca pentru unele persoane este foarte important - Abby nu este transgender - este doar o fata crescuta intr-un camp militar, cu acces la o sala de forta si care si-a dedicat toata viata razbunarii.
Lev (Lilly), copilul ras in cap, asiatic, este transgender si faptul ca s-a ras in cap, a fost motivul pentru care a fugit din comunitatea Seraphites (sau Scars, cum li se mai spune, din cauza taieturilor pe fata pe care si le fac in momentul in care intra in acest cult). Sunt sigur ca-i puteau inventa o alta poveste si un alt motiv pentru care sa plece de la Scars, dar asta a fost decizia lor si este o decizie care personal, nu ma afecteaza cu absolut nimic si chiar pot spune ca Lev a fost unu din cele mai bune si bine conturate personaje din tot jocul si a devenit pentru poveste, exact ce a fost Ellie in primul joc - persoana care a schimbat-o pe Abby, care a umanizat-o si care, desi omoara multi oameni si este destul de sigur pe el in combat, da dovada si de inocenta aia copilaroasa pe care am regasit-o si in prima parte in Ellie.
Astfel ca o controlam pe Abby si aflam ca tatal ei era doctorul pe care l-a omorat Joel (am putea spune ca absolut gratuit, intrucat o putea lua pe Ellie si fara sa-l omoare pe doctor care nu era inarmat) si parca de atunci incepe sa prinda contur si sa aiba justificare motivatia lui Abby.
Trebuie sa recunosc ca din acest moment, am simtit o scarba adevarata data de faptul ca sunt “obligat” sa o controlez pe ea, care stiu ce face in viitor, astfel ca desi am continuat sa colectez tot ce puteam (strict pentru ca voiam sa ma bucur de joc), nimic din ce se intampla in primele ore in compania lui Abby, nu ma face sa ma atasez in vreun fel de ea, chiar daca intelesesem motivatia ei.
Iar asta este ceva ce niciun alt joc nu m-a facut sa simt pana in acest moment iar pentru asta, ii respect din tot sufletul pe ND si pe Neil, pentru ca efectiv au fost capabili sa transpuna asa ceva intr-o experienta interactiva de asemenea calibru.
Dar sincer, dupa vreo 2h, am inceput sa realizez ca de fapt nu exista oameni buni si oameni rai, ci ei cu totii sunt niste supravietuitori, care s-au adunat in comunitati diferite, fiecare luptand pentru supravietuire.
Astfel ca am inceput sa rezonez cu ea, sa ma atasez de personajele foarte bine conturate care-i sunt alaturi, sa inteleg motivatia ei si a celorlalti, dar mai ales am ajuns usor usor sa-l privesc cu ostilitate pe Joel, dar si pe Ellie, pentru ce stiam ca au facut pana sa ajung in punctul asta.
Astfel ca avem 2 momente cheie, 2 confruntari intre aceleasi 2 persoane, dar din perspective diferite si in momente diferite in timp.
Primul moment este confruntarea cu Ellie (mai ales dupa ce-i omorase cu sange rece pe Owen si pe Mel, lucru care in mod clar putea fi evitat) din perspectiva lui Abby, confruntare in care, recunosc, imi doream sa o omor pe Ellie si sa pot continua doar cu Abby sau sa se termine jocul in punctul ala si eram multumit. Intelesesem tot ce s-a intamplat la fel cum intelesesem ca in povestea asta, Ellie si Joel nu erau the good guys.
Confruntare in care desi putea termina totul, a intervenit Lev si a facut-o pe Abby sa le crute viata lui Ellie si Dina chiar si dupa tot ce se intamplase in ziua respectiva.
Efectiv in momentele in care Abby incepe sa empatizeze cu cineva din Scars (cineva strain dintr-o factiune care a incercat sa o omoare, cu care nu avea nicio treaba dar pentru care s-a simtit cumva responsabila), asa si noi ca jucatori ajungem sa empatizam cu celalalt inamic al jocului - Abby.
Al doilea moment este confruntarea cu Abby din perspectiva lui Ellie, iar aici trebuie explicat putin contextul.
Tocmai cand credeam ca s-a terminat jocul, urmeaza un fel de epilog lung (cam la fel ca in RDR2) cu un moment calm, intrerupt de un Tommy schimbat, dar care a reusit sa-i ia urma lui Abby, lucru care o reactiveaza pe Ellie si o determina sa se duca, din nou, pe urmele ei.
Astfel ca povestea ne poarta in California, intr-un mic orasel, unde avem de-a face cu o noua factiune care nu are ca scop sa traiasca linistit intr-un camp si sa se dezvolte, ci sa prinda oameni neinfectati si sa-i tina pe post de sclavi - lucru care-l pateste si Abby si Lev fix cand au reusit sa identifice si contacteze o asezare de Fireflies si credeau ca scapa si se pot intoarce la o viata linistita.
Astfel ca revenim la Ellie care afla ca Abby a fost capturata de acesti indivizi, pe care, dupa ce curata toata asezarea, o gaseste slabita si lasata sa moara legata pe plaja, impreuna cu Lev.
Acesta a fost, pentru mine, un moment in care voiam doar sa o dezleg si sa plecam impreuna de acolo si deja ma gandeam la o continuare in care Abby si Ellie sunt prietene si au o poveste impreuna in care le vom putea controla pe rand (sau ceva asemanator Uncharted The Lost Legacy).
Dar lucrurile nu stau chiar asa si dupa ce-i ajuta si o dezleaga pe Abby, Ellie simte ca nu poate lasa totul balta si cu ultimile puteri, incearca sa-si reaminteasca si justifice razbunarea - moment in care am lasat controller-ul jos si-mi doream sa am de ales, daca sa ma bat sau nu, vrand sa aleg sa o las sa plece.
Dar bataia a avut loc si au fost momente cand ma deranja faptul ca o lovesc pe Abby, la fel si la final, cand o tinea pe Abby cu capul sub apa, imi doream sincer sa se opreasca si sa o lase in pace…
Si asa a facut. S-a dat deoparte, a lasat-o sa se ridice, Abby s-a urcat in barca alaturi de Lev si a plecat.
Iar Ellie a ramas singura, in apa, fara razbunarea pe care si-a dorit-o, dar cu intelegerea ca a facut “the right thing”, pentru ca in the end, nu a fost o poveste despre razbunare, ci despre iertare, despre a intelege cine a gresit si cu ce, cine a facut primul pas care a declansat toata nebunia, dar mai ales, ce poti pierde in urma unei razbunari care poate, nu-si are rostul.
Bookmarks