De ce colectionam jocuri retro? - Console Retro & Arcade - Page 0

"De ce colectionez chestiile astea?" De cinci ani de zile, mi-am pus intrebarea asta cel putin o data pe an. Pentru ca de cinci ani de zile am reintrat in acest hobby minunat si am zis sa incep cum trebuie, de la NES. Aveam planul facut deja: ma axez doar pe lucrurile care tin de Nintendo si PlayStation. Nu ma incurc cu Sega, PC Engine sau alte console. Iau jocurile in ordine cronologica, ca sa pot sa observ/apreciez cat mai bine evolutia lor. Cand ajung la generatia 6, incep sa colectionez si pentru Xbox.

In primii doi ani, raspunsul era clar: "Pentru ca jocurile retro sunt grozave!" Dupa aceea, am cam terminat cu jocurile pe casete si am trecut la cele pe discuri. "Noile generatii". Dar continuam sa cumpar casete si console din generatiile 3/4/5. Si continuam sa ma intreb "De ce colectionez chestiile astea?". In al patrulea an, am inceput deja sa vand din jocuri, pentru ca unele din ele chiar nu erau atat de grozave. Da, aveam Bugs Bunny's Birthday Blowout, il terminasem, dar mai aveam de gand sa-l rejoc? NU! Anul trecut a adus aceeasi intrebare: "De ce colectionez chestiile astea?". Si am inceput sa vand din console - Nintendo 64 Pokemon Edition, arata extraordinar, dar aveam deja un N64 pe care ma jucam, deci era complet inutil; 6 culori diferite de Game Boy Classic, un adevarat curcubeu de pus pe raft, dar la fel de inutile.

Duminica seara m-am uitat din nou peste jocurile retro, mult mai putine la numar, de data aceasta. Dar totusi destule incat sa ma faca sa ma intreb "De ce colectionez chestiile astea?". Si in sfarsit, raspunsul* a fost: "De bibelouri". Pentru ca in ultimii doi ani am tot cumparat si vandut si cumparat iar jocuri retro, fara sens. Tot ce am cumparat, am cumparat "ca sa fie". Nu am cumparat jocurile pentru a le juca, pentru a vedea cat de grozave sunt, ca in primii doi ani. Am luat Little Samson, l-am curatat, am vazut ca functioneaza, am jucat 5 minute, nici nu am terminat prima runda si dupa aceea nu m-am mai atins de el. Asa ca am renuntat.

Odata ce am inteles ca majoritatea casetelor mele vechi devenisera bibelouri, lucrurile au capatat mai mult sens. Am pastrat jocurile publicate de Nintendo, cele din seriile preferate (Megaman, Castlevania si Contra) si RPG-urile, ca bibelouri de expus, iar restul au fost puse la vanzare, sau urmeaza sa fie. Si dupa doi ani, in sfarsit ma simt din nou bine in legatura cu colectia de jocuri retro. Si nu mi-a trebuit decat un raspuns la intrebarea "De ce colectionez chestiile astea?"

Acum e randul vostru. De ce colectionati?

P.S. Si in locul jocurilor date, pe care nu le mai foloseam, am decis sa incep sa-mi cumpar mai multe figurine. Cred ca o figurina cu Link, expusa, arata mai bine decat o caseta cu Little Samson, bagata intr-un raft.

de bibelouri. singura diferența e ca mie-mi plac pe raft.

într-adevăr, o figurina arata înzecit mai bine pe raft decât un cartridge de nes.

pot sa le joc într un emulator dacă mi se pune pata, dar mi-am dat seama ca intre serviciu, colecționat si jocuri noi, n am timp. chiar dacă as avea timp, multe dintre ele n-au îmbătrânit tocmai ok, și am mai observat ca multe dintre ele mi-au plăcut pentru ca vreo anume circumstanța externa a făcut lucrul asta posibil.

am avut recent o experiența similara cu a ta - ma uitam printre rafturi și am găsit un top spin de xbox classic. am început sa ma gândesc de ce țin prostii în casa doar de dragul plasticului și am reușit sa elimin aproape 100 de jocuri, gamecube, sega, ps2, jocuri la care nu m-as fi uitat de doua ori dacă n-ar fi venit la pachet cu altele care ma interesau.

bottom line, putin și bun e mantra mea.

Exista doua raspunsuri la intrebarea asta:
Mare parte din cei care colectioneaza o fac din snobism. Si mai e si partea cealalta, mai mica la numar, care colectioneaza strict din placerea de a juca de mai multe ori acelasi joc, in formatul sau initial. Am preferat ce CUMPAR sa si JOC, nu sa le tin aiurea ca sa aiba ce creiona copiii sau ca sa dau nevestei motiv sa-mi dea cu tigaia in cap ! Am boala pe cei care cumpara aiurea si tin piata blocata (facand automat sa creasca si pretul la un anumit titlu) cand poate vreun om plange sa joace jocul respectiv. Da, poate mie mi se pare o porcarie titlul in cauza, dar poate omul ala are ceva amintiri legate de el si vrea sa-l rejoace cu placere. N-am fost "hoarder" , asa ca n-am tinut decat jocuri care m-au marcat atunci cand eram pusti si care le joc repetat si acum. Mai ales, ca la vremea lor, nu le-am avut in posesie, n-am avut neamuri care sa fie plecate "peste" si nici prieteni cu parinti "importanti". Asa ca daca nu-mi place un titlu il dau mai departe ca sa se poata bucura si altul de el. Mai ales cand lumea nu pricepe ca Ebay-ul nu e a doua venire a Mesiei pe Pamant, iar titlurile vandute pe piata romaneasca au pret occidental, desi buzunarul e romanesc. Preturile trebuie adaptate economiei tarii respective. Altfel se cheama bisnita.
Asadar, ce am hotarat sa pastrez, am pastrat deoarece sunt utilizate frecvent si merge o ratoiala nostalgica cu amicii la o bere, in timp ce nevestele discuta intre ele. Ne aducem aminte cu placere, ca am fost si noi copii candva si e haios sa vezi 6 barbosi carunti care rup butoanele la vreun Streets Of Rage sau Battletoads.

nostalgie si bibelouri. Imi place le sa le vad pe raft, jocurile care le-am jucat cand eram mic, sau la care visam (cel mai adesea din carticelele acelea cu alte jocuri pentru consola, care veneau in cutie cu jocurile). Imi place sentimentul ca imi indeplinesc niste vise din copilarie. Nici eu nu m-am mai atins de jocurile de GB si GBA de cand am luat DS-ul, iar de cele de DS de cand am luat 3DS-ul. De jocurile de N64, pentru care am o colectie fix cum mi-am dorit-o cand eram "mic" (aveam totusi 13-14-15ani), nu m-am mai atins de vreo 10 ani. Am luat jocurile doar ca sa fie, cum zici si tu, le-am incercat sa vad ca merg si atat.
Dar tot e un sentiment placut :) simt ca partea de copil din mine e in sfarsit implinita. :D