5 Attachment(s)
Review: Destiny 2 PlayStation 4 Pro
Au trecut aproape 3 saptamani de cand s-a lansat jocul pe care l-am asteptat cel mai mult in 2017. In randurile urmatoare o sa va povestesc un pic despre experienta mea in Destiny 2. Am primit cateva intrebari de la cativa priteni apropiati, o sa incerc sa le raspund prin aceasta recenzie. Inainte de a trece la fapte, vreau sa multumesc celor de la Activison Romania pentru codul de review pus la dispozitie si sa imi asigur cititorii ca vor citi o parere obiectiva de la un mare fan Destiny.
Prezentare si Poveste
Dupa mai bine de 2 ani petrecuti prin Destiny si peste 1100 de ore, a venit momentul lansarii partii a doua. Unii au fost impresionati, altii dezamagiti, important e ca si cei dezamagiti au continuat sa-l joace. Daca primul joc din serie a suferit destul de mult la capitolul Poveste, din fericire aici nu mai este cazul. Prezentarea este de-a dreptul superba, totul se desafoara pe ecran cu niste "cutscenes" pre-rendered, lucrate parca de alta echipa din cadrul Activision, Blizzard. Numai pe la ei am vazut in urma cu mai bine de 10 ani scene de acest gen care ma lasau cu gura cascata. Bravo Bungie, asa da!
Inainte de a incepe povestea propriu-zisa, suntem intampinati de o surpriza mare si foarte placuta pentru subsemnatul. O surpriza care apare, din ce am inteles doar daca sunteti veterani si ati devorat asa cum se cuvine primul Destiny. Nu va spun despre ce este vorba, ar fi pacat sa va stric un moment "goosebumps".
Dupa cum cel mai probabil stiti si din versiunea Beta, Campania SP incepe cu un atac devastator asupra celebrului "Tower" din the "Last City". Din acest moment intra practic in actiune modul celor de la Bungie de a lua de la capat sistemul de Looting, de leveling, mai pe scurt, Reset. Stiu, si eu m-am speriat cand am vazut asa ceva. Am crezut ca iar o sa stau pe diferite planete sa culeg tot felul de resurse pentru o prelungire artificala a jocului, Ei bine, acum nu mai este cazul. totul, de la poveste, farming, misiuni secundare, curge destul de bine. Dupa vreo 10 ore ajungi din nou cum erai prin Destiny 1 dupa 40.
Atacul asupra ultimului oras de pe Terra, este sustinut de fortele Cabalilor din Legiunea Rosie. Aceasta legiune este condusa de un personaj care m-a dus cu gandul la Bane, personajul negativ din Batman, pe numele sau Dominus Ghaul. Acesta vine cu o nava uriasa, un fel de mining device pe care reuseste sa il ataseze sursei de Lumina (Traveler), pentru a extrage bineinteles Lumina. De ce? Pentru ca poate! Glumesc, va las sa descoperiti singuri planul malefic al lui Ghaul.
Dupa aproximativ 60 de minute o sa descoperiti noul spatiu social de unde Gardienii isi vor lua cele mai importante misiuni, Ferma. Aici puteti sa va relaxati, la o miuta cu o minge de fotbal uriasa. Povestea de aici incepe, suntem trimisi pe diferite planete pentru a salva anumite personaje si pentru a incerca sa-l oprim pe comandantul Legiunii Rosii.
Dupa cum ati fost obisnuiti inca din prima parte, prezentarea planetelor este si aici la loc de cinste. Din punctul meu de vedere ce au reusit acum cei de la Bungie e cu doua clase peste ce au reusit cu vreo 3 ani in urma. Planetele parca sunt mai mari, nu toate, dar Pamantul mi se pare urias daca il compar cu ce am vazut in Destiny 1. O sa incerc sa va fac o mica descriere a lumii din Destiny 2, enumerand fiecare planeta explorabila.
Pamantul
Am avut Cosmodromul in Destiny, mic, inghesuit, limitat si prea liniar. Acum avem European Dead Zone (EDZ) o harta imensa, cu peisaje dezolante dar care sunt "pictate" frumos. Inca o data au reusit cei de la Bungie sa ne prezinte Apocalipsa lor intr-un mod credibil. Aici ne intalnim cu primul personaj NPC, Devrim Kay, de la care luam misiunile secundare, misiuni care ne ajuta sa crestem in nivel intr-un mod mai, hai sa spun natural. In concluzie, activitati foarte multe, spatiu imens pentru explorat, distractie garantata.
Titan
Nu, nu despre un personaj din Destiny vreau sa vorbesc, ci despre una dintre lunile planetei Saturn. Aici din pacate gasim cea mai mica zona de explorat, pe undeva normal, deoarece o mare parte din luna Titan este acoperita de un ocean urias de metan lichid. Aici este locul unde Zavala, comandantul titanilor se retraage dupa atacul cabalilor. Prezentarea parca nu este atat de atragatoare, cel putin nu pentru mine, e ok.
Nessus
O planeta care este de fapt o masinarie uriasa a rasei Vex, inspirata din ce am inteles dupa adevarata planeta centaur (planeta de mici dimensiuni), 7066 Nessus. Si aici peisajul este unul de m-a lasat cu gura cascata. Este planeta mea preferata din Destiny 2, culoriile vii cred ca m-au cucerit cel mai mult, nicidecum Laptele de Vex :). O sa descoperiti un mic secret despre Vex pe aceasta planeta minuscula. Tot aici ne vom intalni cu cel mai simpatic personaj din Destiny, celebrul Hunter, Cayde cu ale sale glume de liceu, tip Deadpool. Din pacate o sa mai intalnim un personaj foarte enervant cu niste glume de gradinita si un pic schizofrenic, Failsafe.
IO
IO este cea de-a patra planeta pe care o vizitam in Destiny 2. Si aceasta este de fapt o Luna, a lui Jupiter, cea mai departata locatie de Pamant. Un loc sacru pentru Gardieni si in special pentru rasa Warlock. Aceasta este ultima planeta atinsa de lumina Traveler-ului (mi-am rupt limba aici), inainte de "Collapse". Pentru a intelege mai bine istoria va invit sa cititi cartile Grimoire din Destiny 1, daca aveti rabdare, eu nu am avut, le-am urat. Le-am urat nu pentru ca nu sunt interesante, ci pentru ca nu mi s-a parut deloc comod modul de prezentare pe care l-au ales cei de la Bungie.
Gameplay si Multiplayer
Gameplay-ul, la fel ca si in prima parte este unul din marile plusuri ale jocului. Daca stau bine si ma gandesc, cred ca este singurul lucru aproape perfect din Destiny 2. Odata incheiata povestea se deschid misiunile mele preferate din acest univers, Strikes. In numar de 6 pe PlayStation 4 si parca mai putine cu unul pe Xbox si PC. Strike-ul meu preferat din Destiny 2, este Pyramidion, cu o atmosera superba care mi-a adus aminte de cel mai frumos Raid din Destiny, Vault of Glass. Mi-ar fi placut sa fie modificat un pic modul pentru Strike-uri, sa le pot juca in 4, cu un prieten in plus, mai ales ca mi se par destul de mari.
Dupa ce am incheiat cu modul coop in 3, vine bineinteles cireasa de pe tort sau mai bine spus, bomboana de pe coliva Gardianului, Raidul. Acesta se joaca in 6, neaparat prieteni, altfel dati de ciudati care va porcesc ca la usa cortului. Din pacate aia care vorbesc urat si sunt stresati maxim sunt romanii, cu americanii, nemtii sau australienii nu am avut niciodata probleme. Deh, la noi, cei mai multi sunt profesionisti, nascuti invatati. Hai mai bine sa nu generalizez, prin intermediul jocului am intalnit si cativa oameni faini care acum imi sunt prieteni. Cred ca asta este de fapt cel mai mare plus al jocului, nu gameplay-ul, modul de socializare, caterinca, glumele care apar mereu in Raiduri.
Inca nu am reusit sa termin Raidul nou, dar am vazut destul din el si incercat pe propria piele. Din punctul meu de vedere, Leviathan Raid este cel mai slab Raid pe care l-am jucat de cand m-am apucat de Destiny, mecanica destul de tampita cu niste runde destul de cretine pe alocuri. Astept cu nerabdare luna decembrie, poate in expansiune vad un Raid nou?
Despre MP ce sa va spun, celebrul Crucible s-a intors cu o decizie aiurea, doar 4 vs 4 si lipsa totala a meciurilor private, deocamdata. Am inteles ca ar veni pana la sfarsitul anului, sa speram ca nu e zvon. Aici sunt pareri si pareri, mie imi place mai mult decat Crucible-ul vechi, trebuie sa mergi in echipa, absolut toate modurile de MP sunt un fel de Trials of Osiris, unde nu ai nicio sansa daca vrei sa fii Bruce Willis.
Avem 5 moduri PvP (player vs player): Clash, Supremacy, Control, Survival si Countdown, ultimele doua fiind preferatele mele. Desi se joaca numai in 4 vs 4, parca cele mai multe harti sunt prea mici, nu stiu, asa mi-a lasat impresia. Pana la urma important e sa te distrezi, desi in Crucible inveti lejer injuraturi noi si te transformi in cel mai mare birjar al planetei cand vezi peste 90 la suta din jucatori cu Mida in brate, o arma exagerata in D2. Bungie hai mai repede cu buff-ul si nerf-ul!
Grafica si Sunet
Cred ca partea care intereseaza pe cei mai multi, din pacate, Grafica este mult mai buna decat in D1. Se vede lipsa platformelor vechi care au tras in jos primul Destiny. Partea cea mai nasoala e lipsa serverelor dedicate si a celor 60 de cadre pe secunda, pe console. Cei de la Bungie spun ca nu se putea, eu zic ca in MP se putea cu siguranta. Sa nu o lungesc prea mult aici, rusinica Bungie, suntem in 2017, ne jucam pe niste console care pot sa ruleze jocuri in 60fps cu harti muuuuult mai mari in MP.
Despre sunet, numai de la excelent in sus, desi sunt momente cand intr-un Strike, parca The Arms Dealer, sunetul o ia razna la un moment dat. Iese o combinatie de sunet de vioara cantata de mana mea, odios sunet, mai ales in casti. Muzica este senzationala, o sa va las un link cu melodia mea preferata care coincide cu inceputul superb al jocului.
Concluzie
Pai ce sa va spun? Daca merita sa-l achizitionati? Daca v-a placut Destiny 1, eu zic ca da, este mult peste primul joc, per total. Daca nu ati jucat deloc Destiny, puteti sa incepti acum fara niciun fel de problema, Destiny 2 este acum, ce ar fi trebuit sa fie Destiny 1 in 2014. Da, nu e perfect, se poate si mai bine, dar important e ca a crescut, s-a mai maturizat. Sunt foarte curios cum o sa evolueze anul viitor, mai ales ca o sa aiba un concurent serios in Anthem.
PS: Multumiri speciale lui Vlad Zotta! Sper sa nu te superi din cauza notei finale :)
Poveste: 8
Gameplay: 9
Grafica: 9
Sunet: 10
Multiplayer : 8
Nota finala: 8.8
