3 Attachment(s)
User Review: Bionic Commando
Numele "Bionic Commando" a aparut pentru prima data in lumea jocurile video in anul 1987, jocul fiind un arcade. Un an mai tarziu, un sequel apare pe NES, joc ce in 1992 va fi adaptat pentru a rula pe GameBoy, iar in 2008 va fi adus la standardele anului respectiv, cu grafica HD. In 2009, baietii de la Capcom in colaborare cu suedezii de la Grin s-au hotarat in sfarsit sa faca trecerea de la un joc side-scroller la un 3D in toate regula, acesta fiind un sequel al celui de al doilea joc Bionic Commando (NES – 1988) si a variantei sale refacute BC: Rearmed.
Bionic Commando este un third-person action game care te pune in pielea lui Nathan Spencer, un super soldat ce si-a pierdut o mana in urma exploziei unei grenade. Povestea incepe la 10 ani dupa cele intamplate in Bionic Commando: Rearmed.
Dupa ce a stat 5 ani in inchisoare, Spencer este chemat de catre guvern sa salveze lumea (din nou) de teroristi. Acestia au detonat o bomba in Ascension City, distrugand mare parte din el, si umplandu-l cu radiatii.
Povestea este una clasic hollywoodiana, de clasa medie, cu actiuni, replici si intorsaturi de situatie previzibile.
Jocul este impartit in 3 acte. Desi pare putin, Bionic Commando poate fi terminat in aproximativ 10 ore, povestea nefiind nici foarte scurta dar nici trasa de par. Totul depinde de cat de des mori, sau cat de mult timp pierzi admirand orasul distrus.
De-a lungul jocului vom fi purtati prin oras, cladiri, parcuri si tunele subterane, unde ori ne vom lupta cu inamici umani si roboti, ori ne vom folosi mana bionica din dotare pentru a ne "legana" dintr o parte in alta a orasului, lucru la care BC exceleaza.
Desi la prima vedere Ascension City pare a fi imens, pe masura ce veti juca, veti observa ca jocul este defapt unul oarecum linear. Radiatiile sunt plasate in asa fel incat sa poti duce o misiune la capat doar urmand 2 sau 3 drumuri prestabilite, drumuri care sunt pline de collectibles.
Ce m-a deranjat putin la sistemul de checkpoints este faptul ca pentru ca jocul sa salveze sau sa updateze obiectivul trebuie sa omori un anumit numar de inamici (adica toti).
Desi dureaza ceva timp pana te obisnuiesti cu controlul mainii, odata ce te ai prins cum merge treaba vei fi foarte incantat sa vezi cat de multa mobilitate ai, membrul amputat putandu-se agata de orice suprafata. Pe langa faptul ca te poti deplasa foarte usor cu ajutorul mainii, mai poti sa urci pe zgarie-nori si sa omori inamici prin diferite metode, aceasta devenind principala arma din joc. De exemplu poti insfaca un inamic, ulterior aruncandu-l in altul, la fel poti face si cu masinile, bolovanii si robotii doborati.
Pe langa campania single player, jocul are deasemenea implementat si un sistem multiplayer, cu 3 moduri de joc: Deathmatch, Team Deathmatch si Capture The Flag, si 16 harti, pe care pot juca pana la 10 oameni.
Pe cele 16 harti disponibile veti gasi arme si alte power-ups imprastiate la fel ca in Unreal Tournament. Un mic hint care v-ar putea ajuta este faptul ca nu trebuie sa treceti neaparat "prin" arma ca sa o ridicati ci va puteti folosi de mana bionica pentru a o aduce la voi, salvand astfel timp.
Grafica este realizata foarte bine, de multe ori facandu-ma sa ma opresc si pur si simplu sa ma minunez la cat de frumos arata orasul. De asemenea padurile prin care vom trece pe parcursul jocului sunt realizate bine. Nu mi a placut deloc cum arata focul, exploziile si cascadele. Deasemenea texturile arata destul de ciudat de aproape, dar per total jocul are foarte bine. Animatiile sunt si ele realizate excelent si foarte realiste, cu cateva mici exceptii.
Soundtrack-ul nu este foarte variat, dar este totusi destul de bun cat sa te fac sa incepi sa fluieri/fredonezi cand il auzi. Cand nu te lupti, in background ruleaza o melodie chill, relaxanta. Sunetul in general este realizat destul de bine, facandu-te sa te simti in orasul respectiv.
Bionic Commando este un joc underrated, un joc foarte fun caruia ii trebuie neaparat acordata o sansa, avand in vedere pretul cu care il gasiti acum in magazine. Cand l-am comandat am fost oarecum pesimist, iar cele doua saptamani de asteptare nu au fost asa grele deoarece nu ma asteptam sa fie un joc asa bun, in ciuda povestii sale nu foarte interesanta.
