6 Attachment(s)
User Review: Chrono Trigger (Nintendo DS)
Acest review este probabil cel mai greu pe care l-am facut si pe care o sa-l fac vreodata. In momentele in care incerc sa scriu aceste randuri am parte de chinuri groaznice si ezitari dureroase. Cu fiecare secunda care trece nu fac decat sa ma gandesc: "sa pierd o ora sa scriu un review sau sa mai fac 2-3 side quest-uri? Hai mai bine sa fac review-ul ala, mai stii, poate mai castig un joc - pun la colectie". Ce-ti mai trebuie alte jocuri atunci cand ai Chrono Trigger?. Inca nu am reusit sa-mi raspund la aceasta ultima intrebare...
Chrono Trigger nu e un joc aparut azi, ieri... ba chiar anul acesta si-a scos buletinul, implinind 14 ani de la lansarea pe Super Nintendo. Si cum in perioada aia ma interesau doar jocurile de actiune sau "cu bataie" si dupa parerea mea jocurile Turn Based erau niste jocuri pentru sahisti fitosi, am pierdut Chrono Trigger. Of Doamne, si cat am pierdut...
Totusi, nu e ca si cum jocul mi-a fost pus in fata si am refuzat sa-l joc. Pentru ca abia anul acesta in luna Februarie, Chrono Trigger a vazut pentru prima data un rasarit de soare oficial in Europa.
Avand in vedere ca producatorii acestui joc sunt recunoscuti drept "Dream Team"-ul celor de la Square Enix (realizatorii arhicunoscutelor serii Final Fantasy si Dragon Quest si-au unit fortele) va dati seama ca reteta succesului a fost asigurata.
Din punct de vedere grafic, jocul nu a suferit modificari fata de varianta din 1995 decat la capitolul interfata. Oricum, dupa cum stiti cu totii, jocurile de pe Super Nintendo au reprezentat apogeul graficii 2D si pe langa peisaje viu colorate avem de-a face si cu unele dintre cele mai bune animatii ale acelei generatii de console. Poate ca acum nu mai conteaza, insa la acea vreme sa fi vazut iarba cum se unduieste dupa bataile de vant starnea o lacrima in coltul oricarui gamer. Oricum, un posesor de Nintendo DS stie ca atunci cand vine vorba de jocuri pentru aceasta platforma, grafica trece pe plan secund in spatele storyline-ului si al gameplay-ului.
Insa inainte de a dezvolta superb-ul ce inconjoara cele doua elemente esentiale ale unui joc bun, trebuie sa-i aducem asanale si maiestatii sale sunetul. Coloana sonora este una dintre cele mai bune pe care le-am ascultat vreodata de cand mi-a pus mama Terminatorul in brate si a zis "Na cadou". Vorbim totusi de fidelitatea unor fisiere MIDI, insa melodiile sunt atat de pline de viata incat ti-e foarte greu sa ti le scoti din cap. Va recomand sa cautati pe YouTube: Chrono Trigger - Frog's Theme pentru a vedea exact despre ce vorbesc. Dupa ce ati ascultat-o, incercati sa v-o scoateti din cap in mai putin de 2 ore - ati prins ideea.
Storyline-ul cuprinde tot ceea ce are nevoie o poveste buna - si din pacate ceva din care productiile din ziua de azi nu prea se mai inspira. Linii de dialog presarate cu umor, suspans, mister, moment dramatic, toate puse in hora foarte bine prin coloana sonora mai sus amintita. Insa ce-mi place cel mai mult la povestea din Chrono Trigger e faptul ca am jucat un pic peste 20 de ore fara sa fac nici macar un side-quest sau sa simt ca se exagereaza intr-o directie pentru a lungi fara sens povestea. Totul are un sens, o logica, si esti mereu in priza pentru a afla ce se intampla mai departe.
Asta nu inseamna ca jocul e lipsit de side quest-uri, producatorii le-au grupat pe toate la un loc, intr-un anumit punct al povestii, astfel incat ele sa fie OPTIONALE in adevaratul sens al cuvantului. Poti avansa desi iti va fi foarte greu, sau poti sa dezlegi misterele ce te vor recompensa cu iteme mai bune, astfel usurandu-ti munca.
Ba chiar, versiunea de DS vine cu 2 "pachete" de side quest-uri ce nu au fost prezente in versiunea originala, unul dintre ele fiind accesibil abia dupa terminarea jocului. Desi mi-a placut acest content pentru orientarea sa mai mult spre puzzle decat spre RPG traditional (avand in vedere tranzitiile de timp ma simteam chiar ca in Day of The Tentacle) am simtit neplacerea de a revizita foarte des unele locatii astfel incat la un moment dat a aparut monotonia. Insa acesta a fost singurul repros pe care as putea sa-l aduc jocului.
Gameplay-ul urmareste reteta traditionala a unui RPG turn based: avem inventar, iteme si spell-uri, party interschimbabil, etc. Noua editie de pe Nintendo DS aduce in plus o noua forma de control, mai facila, facuta cu ajutorul stylus-ului. Insa traditionalistii pot adopta si dupa schema clasica de control.
Daca ar fi sa judecam dupa nevoia de evolutie, am putea spune chiar ca jocul nu aduce NIMIC nou, insa ar fi o mare ipocrizie. Pentru ca am trece cu vederea faptul ca acest joc practic sta la baza traditionalului caci el defineste genul. Si este atat de bine facut incat te face sa-ti dai seama unde gresesc jocurile moderne - incearca sa schimbe ceva, sa para ca nu au creat o copie fidela a acestor capodopere.
Nu pot sa uit de momentele in care incercam o lupta cu un boss, pentru ca dificultatea a ramas aceeasi ca a jocurilor de demult - o idee mai ridicata. Insa in cazul lui Chrono Trigger nici ca poate fi vorba de frustrare din cazul dificultatii. Dupa fiecare incercare esuata luam o pauza de 10-15 minute in care singurul lucru la care ma puteam gandi era o noua strategie de abordare a boss-ului. Dupa maxim 2 ore, chiar si cei mai mari bosi ajungeau sa cedeze.
Pentru faptul ca pe vremuri se putea face diferentierea intre obsesie si frustrare, pentru o coloana sonora care imi ruleaza in cap de vreo 2 saptamani si inca nu s-a oprit, pentru cea mai buna grafica bidimensionala care mi-a fost dat ochiului sa vad si nu in ultimul rand pentru ca am invatat ce inseamna adevaratul sens al cuvintelor: turn based role playing game, declar de buna voie si nesilit de nimeni ca am intalnit unul dintre cele mai bune jocuri din istorie. Multumesc Square Enix!
Grafica: 10
Sunet: 10
Storyline: 10
Gameplay: 10
Impresie: 10
Nota finala: 10
