Review: Mario + Rabbids Sparks of Hope - Game Reviews & Previews - Page 0

Primul joc din seria Mario + Rabbids, Kingdom Battle a fost lansat intr-un moment foarte bun pentru Nintendo Switch, iar la momentul respectiv a fost unu din cele mai frumoase jocuri de pe platforma, iar jocul in sine a fost incredibil de fun si de bine facut, ducandu-ma cu gandul la jocurile vechi cu Mario, cele facute de Nintendo, atat prin lumile realizate si simplitatea controlului si a jocului overall, dar mai ales prin reprezentarea grafica.

Partea a doua, Sparks of Hope, a fost anuntata de catre Ubisoft in cadrul E3 2021 si lansata la putin peste un an distanta, pe 20 Octombrie 2022 si sincer, mi-a placut la nebunie.

Dar hai sa detaliez putin.


Prezentare si Poveste

Povestea lui Mario + Rabbids Kingdom Battle a fost despre Iepuroii care invadeaza lumea lui Mario, iar Sparks of Hope incepe cu Iepuroii care se relaxeaza deja In Mushroom Kingdom ca la ei acasa.

Noua poveste ii trimite pe Mario, Luigi si Peach (impreuna cu omologii lor iepuroi) in spatiu pentru a face fata unei amenintari intergalactice numita Cursa, care raspandeste balti daunatoare numite „Darkmess” peste planete pasnice. Daca acest lucru va da un vibe de Super Mario Galaxy, asteptati pana cand apare Rabbid Rosalina.

Iar povestea este destul de amuzanta, dar nu doar in sensul de glume, actiune, glume – ca un film Marvel – ci mai degraba ca un desen amuzant pe care-l privesti cu drag. Iar asta pentru ca fiecare personaj cunoscut este scris destul de serios, dar fiecare iepuroi este atat de clumsy incat toate plusurile personajului respectiv se transfera in ceva dezastruos si hilar.

In ciuda acestei comparatii cu un joc excelent, Sparks of Hope nu se simte la fel de „Mario” precum un joc facut de Nintendo, asa cum s-a simtit jocul anterior ci mai degraba cu un joc de aventura care se intampla sa-l contina si pe Mario.
Vom avea cateva batalii cu celebrii Goomba, dar majoritatea inamicilor din joc sunt diverse forme de Iepuroi pe care, sincer, mi s-a parut ciudat sa-i aud rostind propozitii complete cu voci umane, iar de aici vedem clar faptul ca studioul producator este Ubisoft.
Nu e neaparat un lucru rau, dar nici nu strica sa avem parte de mai multi inamici din lumea lui Mario.

Un alt factor care a dus la acest feeling poate fi si pentru ca celebrul inamic Bowser, in acest joc este coechipier, deci au trebuit sa gaseasca inamici noi, majoritatea derivati din iepuri, astfel ca s-au distantat putin de reteta Mario.


Grafica si sunet

Asa cum am zis si in preview, primul impact pe care-l avem, indiferent daca jucam docked sau handheld, este ca nu ruleaza in rezolutia nativa. Dar cu asta ne obisnuim destul de rapid.

Cea mai mare schimbare si chiar imbunatatire, as putea spune, este faptul ca nu mai avem o camera fixa si un joc izometric, lucru care le permitea producatorilor sa ne arate doar anumite lucruri, unde puteau face exces de poligoane sau vegetatie.

Acum avem o camera libera, care poate sta la fel ca in 1, dar care poate fi pozitionata chiar si direct in spatele personajului, ca intr-un joc 3rd person – cam cum este in Mario Odyssey.

Ce mi s-a parut ciudat este ca, desi au modificat camera, schema de control a ramas la fel. Astfel ca trebuie sa tinem apasat pe X + directie, ca sa alergam, iar asta inseamna ca nu putem sa miscam si camera in timpul alergarii, ceea ce duce la niste momente dificile, in care de lovim de diverse sau nu intelegem pe unde sa o luam.

Totusi, personajele sunt foarte bine realizate, suna impecabil, iar lumile sunt suficient de diferite si bine facute ca sa nu intervina plictiseala sau monotonia.

Totodata, exista mult mai multa varietate cand vine vorba despre explorat lumea din afara luptelor.

Desi lumea din Kingdom Battle era destul de colorata si plina de detalii si puteai sa-ti dai seama cu usurinta ca te aflii in Mushroom Kingdom, era totusi un fel de shooter de coridor – aveai un singur drum de urmat si nu era atat de interesant de explorat.
Sparks of Hope schimba putin reteta, astfel ca avem 5 planete diferite, pline de puzzles, misiuni secundare sau activitati optionale, iar unele puzzles m-au dus cu gandul la un Zelda mai lite, intrucat avem de mutat anumite cutii sau alte obiecte care rupeau putin din monotonia bataliilor.


Gameplay

Sparks of Hope un adventure tipic jocurilor cu Mario, combinat cu un TBS gen X-COM pe partea de combat. Astfel ca desi suntem liberi sa exploram lumile superb realizate, de fiecare data cand intalnim un inamic, suntem automati transferati intr-o arena, unde are loc o batalie pe ture.

Cea mai semnificativa noutate adusa de acest joc, impreuna cu noua camera libera, este eliminarea grid-ului din combat. Astfel ca daca inainte controlam direct acel robotel rotund ce seamana cu un aspirator, acum in combat ii putem controla liber pe cele 3 personaje alese.
Daca ati jucat primul joc, veti observa imediat cat de diferit se simt bataliile. Sunt sigur ca inca exista o grila pe undeva pe sub harti, dar Sparks of Hope face o treaba fantastica de a o ascunde si de a face miscarea in bataliile tactice sa para si sa se simta lina in timp ce Mario si prietenii alearga oriunde ii controlezi tu.

Desigur ca este doar o imbunatatire, nu o refacere totala a sistemului pe ture, deci esti inca limitat la o raza bazata pe statisticile de miscare ale fiecarui personaj, dar exista o multime de modalitati de a inlantui actiunile pentru a o extinde – in special saltul in echipa, in care un personaj poate sari de pe altul pentru a traversa o distanta mai mare. Miscarea asta adauga o nota interesanta de miscare real time: eroii vor pluti cateva secunde, timp in care trebuie sa-i controlezi. In schimb neatentia te poate costa destul de mult, daca nu aterizezi in siguranta, poti sa nimeresti ori langa vreun inamic ce are activata o functie de atac la miscare, poti nimeri pe un zid care te poate arunca pe oricare parte, sau poti sa cazi in vreo prapastie si vei suferi damage.

Totodata, cei de la Ubisoft s-au gandit si la o functie fara de care nu cred ca eram la fel de multumit in combat – au implementat o linie extrem de utila care iti arata zona maxima de miscare a celorlalte personaje ale tale, ceea ce este foarte importanta pentru a afla unde sa le pozitionezi pentru sarituri in timp ce schimbi intre colegii de echipa. Astfel ca poti pozitiona un coechipier la marginea zonei sale de miscare, pentru a veni cu celalat si sa sari folosindu-te de el.

O alta noutate este reprezentata de Sparks. In timp ce jucati, deblocati zeci de astfel de stele dragute cu nume precum Pyrogeddon si Toxiquake. Cand sunt echipate, acorda abilitati de la o ploaie de meteoriti sau fulgere, pana la abilitati mai putin focusate pe combat, cum ar fi atragerea sau respingerea inamicilor, resuscitarea coechipierilor cazuti si invizibilitatea pentru tura respectiva. Posibilitatea de a amesteca si de a potrivi doua Spark-uri pe fiecare erou deschide tot felul de oportunitati, cum ar fi echiparea armei care face freesbe-ul lui Rabbid Luigi sa ricoseze, cu un efect de inghetare pentru a imobiliza un lant lung de inamici sau oferindu-i lui Bowser o abilitate de reflectare care sa respinga atacurile inamicului.

O multime de Sparks sunt similare cu efectele speciale ale armelor din Kingdom Battle, dar cu o diferenta importanta: acestea aveau, de regula, doar o sansa de ~30% sa apara atunci cand loveati un inamic, ceea ce inseamna ca nu puteati planifica cu adevarat lovirea unui inamic.
Aici, daca folositi unul dintre cele doua puncte de actiune ale unui personaj pentru a activa o abilitate Spark, cum ar fi o lovitura electrica, este garantat sa socheze o tinta daca o loveste. Iar aria de efect o putem vedea inainte de folosiinta. Exista inca o cantitate destul de mare de sansa (cam ca la o aruncare de zaruri), in sensul ca inamicii acoperiti pe jumatate de un cover, au doar 50% sanse sa fie loviti iar la 2 lovituri consecutive, putem sa-i ratam de ambele ori (si, desigur, exista intotdeauna posibilitatea unei lovituri critice), dar ma simt mult mai in control asupra rezultatului unei actiuni decat am facut-o in jocul anterior.

Exista o varietate imensa data de aceste sparks si putem schimba oricand cursul unei batalii, daca avem echipate stelutele potrivite.

Personal, desi am jucat cu absolut toate personajele, am ajuns sa folosesc aproximativ aceleasi 3 personaje in marea majoritate de timp, schimbandu-le doar cand am fost nevoit de joc sa folosesc anumite personaje.
Iar la Sparks am procedat la fel. Ba chiar spre sfarsit, schimbam aceleasi 6 sparks de la personajele cu care nu jucam, pentru a ma bucura de aceleasi atacuri cu care m-am obisnuit.
Iar faptul ca am avut ocazia sa-mi customizez eu personajele si sa joc asa cum ma simt eu comfortabil mi s-a parut un foarte mare plus.

Revenind la lupte, consider ca este foarte important sa verificam terenul, obiectivul si inamicii inainte sa intram in orice lupta si sa incercam sa alegem personajele si puterile corespunzatoare, astfel incat sa profitam mereu de avantajul pe care-l avem prin acest pre-fight screen.

Astfel ca daca observam ca personajele cu care vrem sa jucam nu au suficienta viata, putem sa-i refacem folosind coins (castigate in combat sau colectate prin lume).
Daca avem un obiectiv de genul – trebuie sa ajungi in zona respectiva – atunci nu ne vom focusa pe combat si vom alege un personaj, cum este Luigi, care odata upgradat, are cel mai mare range de parcurs intr-o tura – si au fost cazuri in care am reusit cu el, prin ajutorul coechipierilor dar si al patratelor de sarit de pe harta, sa ajung in zona respectiva dintr-o singura tura.

La fel, in functie de inamici, am reusit sa-I dobor pe toti din prima tura, jucand cu Edge care poate ajunge la 3 dash-uri, dar si cu Bowser care face damage la cadere, dupa o saritura, astfel ca daca reusim sa ajungem intr-o zona unde sunt mai multi inamici, dar care nici nu au viata prea multa, putem chiar sa-i omoram pe toti odata.

Un alt avantaj reprezinta consumabilele pe care le putem gasi prin lumi, dar pe care le putem si cumpara de la shops, folosind acele coins. Printre aceste consumabile avem ciuperci pentru viata, anumite lucruri care maresc distanta de deplasare sau anuleaza efectele negative, dar si cooldown reset + multe altele.

Ca si abilitati ale personajelor avem dash attacks, team jumps, Spark power, dar si armele clasice, iar fiecare personaj functioneaza putin diferit, mai ales dupa cateva upgrades.
Luigi, spre exemplu, este singurul personaj care poate face 2 team jups intr-o singura tura, dar si care poate debloca si abilitatea de a face un extra dash attack dupa fiecare team jump.

O chestie care mi-ar fi placut sa fie prezenta pentru toate personajele, desi probabil ar fi destabilizat cumva jocul, era introducerea unei arme cu damage mic (1 sau chiar mai mic) – gen un pistol sau arbaleta – care sa poata fi folosita in orice tura ca un extra shot, dar care sa ne permita sa distrugem un butoi sau anumite lucruri pentru care nu merita mereu sa tragem cu arma principala care sa ne blocheze si miscarile ulteriorioare.

Personal mi s-a parut ca dificultatea standard – cea Medie – este relativ ok in mare parte a jocului, desi spre sfarsit, dupa ce am incercat anumite lupte de peste 10 ori cu diverse personaje, am fost nevoit sa trec pe cea mai usoara, pentru a nu-mi strica experienta, desi ultimul nivel de dificultate nu am indraznit sa-l incerc.

Si nu vorbim despre crescut artificial nivelul de “burete” al inamicilor, ci pentru ca se introduc atat de multi inamici in lupte, incat efectiv nu ai sanse sa-ti dai heal, cand te ataca peste 10 inamici.
Iar felul in care sunt introdusi inamici noi in lupte este prin niste portaluli care de regula, pe cel mai mic nivel de dificultate, aduc 1-2, poate 3 inamici per portal, pana se inchide – de mentionat ca se pot deschide chiar si 2-3 portaluli per tura.
Problema intervine atunci cand dintr-un portal ies 5-7 inamici si daca ai o lupta in care trebuie sa rezisti 8 valuri de inamici, deja devine frustrant sa vezi ca ei tot ies de acolo si-ti fac damage, iar viata ta continua sa scada cu fiecare inamic.

Trebuie sa mentionez si un lucru negativ care m-a si deranjat putin – pe fiecare planeta putem gasi sau cumpara skin-uri pentru armele tuturor – totul se face cu currency in game, deci nimic cu bani reali – si am si luat sau castigat diverse.
Problema mea este atunci cand activam puterile speciale – pentru ca animatiile respective sunt simple videos pre-randate - vom avea mereu skin-urile default si lucru asta rupe serios din imersiune, astfel ca eu am incetat sa mai cumpar sau sa mai schimb skin-urile.

Totodata, mi-as fi dorit inca o viteza la fast forward in lupte, cand este randul inamicilor, sau chiar un buton de skip complet.
Inteleg ca este indicat sa vezi ce miscari face, dar cand tu ai doar 3 oameni in echipa, iar inamicii pot avea si 15-20, uneori dureaza prea mult pana-si fac toti miscarile.


Concluzie

Desigur, sunt foarte multe de spus si nu le mai tin nici eu minte pe toate, dar pot rezuma totul in aceste cuvinte: Mario + Rabbids: Sparks of Hope este o incantare absoluta si o gura de aer proaspat intre toate aceste jocuri cu greutate si realism pe care le tot jucam – cel putin eu – in ultima vreme.

Cand cei de la Ubisoft au anuntat Kingdom Battle, conceptul parea super goofy si am fost super reticent pana sa-l iau, iar apoi am regretat asteptarea.
Este o combinatie care nu ar trebui sa functioneze, dar totusi nu doar ca functioneaza, dar si exceleaza la ce face.

Well, Sparks of Hope este o imbunatatire in aproape fiecare aspect si se vede ca cei de la Ubisoft indragesc si respecta personajele si reusesc sa ne surprinda inca o data, cu o lume, o poveste dar mai ales un feeling al unui joc Mario bun.

Recomand Sparks of Hope cu drag nu doar celor care au indragit si apreciat Kingdom Battle, dar mai ales celor carora le plac jocurile cu Mario dar stau in dubii despre control sau luptele pe ture.

Este extrem de imbucurator sa joc o continuare ambitioasa a unui joc care mi-a placut, care rezolva majoritatea problemelor avute de jocul initial si reuseste sa si adauge lucruri noi si bine gandite.

Personal, chiar si dupa ce am terminat povestea, m-am intors la el pana am reusit sa termin absolut tot ce era pe toate hartile si tot as mai fi jucat putin.

Multumesc celor de la Ubisoft pentru exemplarul jocului oferit pentru review.

Nota

Story: 8
Gameplay: 10
Sunet: 9
Grafica: 8

Nota Finala: 8.5