5 Attachment(s)
User Review: Lost Odyssey
Fiind un adept al PC-ului o foarte lunga perioada de timp, RPG-urile japoneze nu au ajuns decat recent pe mana mea. Dupa o perioada de obisnuinta cu acest gen pe PSP, am avut geniala inspiratie de a-mi cumpara acest joc pentru Xbox360. Din perspectiva unui incepator in ale genului pot spune ca am fost foarte incantat de acest joc si il recomand cu caldura oricarei persoane interesate de acest gen care la fel ca mine, nu a avut unde sa-l intalneasca pana acum.
Prezentare
Articolele aparute la momentul aparitiei in legatura cu acest joc au desconsiderat intr-o oarecare masura jocul. Nu intentionat ci, din cate se pare, din cauza faptului ca producatorul a trimis catre revistele si site-urile de specialitate o versiune pe care ei au considerat-o finala insa ceva mai slaba decat versiunea care a ajuns pe rafturi. Prima problema notabila, timpul de loading era mult mai mare decat in versiunea finala, astfel incat sa influenteze nota finala.
Ca tot veni vorba de producator, pe numele sau Mistwalker, il contine pe realizatorul binecunoscutei serii Final Fantasy. Putem spune cu mana pe inima ca Lost Odyssey, abia al treilea joc facut de catre acesta inafara arhicunoscutei Square Enix, este un proiect cu care se poate mandri.
Similaritatile cu Final Fantasy nu se leaga doar de realizatorul jocului, intrucat mai multe elemente din joc par sa aiba o asemanare sfidatoare. Acest lucru nu este insa deranjant, avand in vedere ca aceste elemente le putem considera traditie in genul JRPG-urilor (random encounters, numele vrajilor), puteti considera ca sunt lucruri care asa trebuiau sa fie si fara nici un motiv anume nu trebuiesc schimbate.
Dimensiunea jocului (intins pe 4 discuri Dual Layer) ar putea fi de speriat pentru unii, sau motiv sa-si frece mainile pentru altii. Jocul nu este insa atat de mare precum pare, motivul principal pentru care s-a ajuns la asemenea dimensiuni fiind o cantitate impresionanta de cutscene-uri. Acestea se incadreaza in doua categorii, filme realizate cu engine-ul jocului cat si FMV-uri (Full Motion Video) care sunt pre-randate pe o masina mult mai puternica decat Xbox-ul, obtinand astfel o calitate mult mai buna a imaginii.
Grafica si sunet
Ca tot am mentionat mai devreme de engine-ul jocului, trebuie spus ca acesta nu este unul oarecare ci chiar puternicul Unreal Engine 3. Jocul insa desi ofera o cantitate superioara de eye-candy, nu putem spune ca este o bijuterie grafica. Desi capabilitatile engine-ului puteau ridica jocul pe o treapta superioara, dimensiunile lumii in care se desfasoara actiunea cat si cutscene-urile de care am vorbit mai devreme, ne ofera o explicatie plauzibila asupra motivului pentru care nu s-a insistat prea mult pe acest aspect.
Pentru un incepator in ale genului sau o persoana care priveste ca un necunoscut catre un J-RPG trebuie mentionat ca aspectul este unul tipic japonez iar Lost Odyssey nu face exceptie de la regula. Avem astfel de-a face cu personaje usor feminizate ca aspect, cu copii imbracati ca de carnaval, sabii uriase si o lume in care tehnologia si magia se impletesc.
Atmosfera insa nu este la fel de intunecata si futurista precum e FF-VII sa zicem, artistii grafici dand culoare unei lumi vesele, reprezentate in general de culori vii, iar partea tehnologica este reprezentata de un artwork care tinda sa te duca spre trecut decat spre viitor.
Sunetul mi-a depasit toate asteptarile, prin calmul sau panica exprimate genial de coloana sonora a lui Nobuo Uematsu. Si acesta este unul dintre artistii cooptati de la Square Enix, un fost sunetist pentru seria Final Fantasy deci nu mira pe nimeni faptul ca si-a facut treaba foarte bine. Nu in multe jocuri mi s-a intamplat sa ma simt motivat de catre muzica, deseori fiind concentrat mult prea mult asupra actiunii. Mirat am fost sa observ ca in cadrul unui boss battle tensionant, cu muzica pe masura, ma simteam mult mai agitat si simteam nevoia sa ma misc mult mai rapid, desi avem de-a face cu un joc turn-based.
Voice-acting-ul cat si celelalte efecte speciale nu stau mai prejos decat coloana sonora, avand de asemeni o calitate impresionanta.
Story
Suntem pusi in pielea lui Kaim, un ofiter al armatei din Uhra iar jocul incepe direct cu acesta pe campul de lupta. Imediat ce lupta se termina ni se aduce la cunostinta urmatoarea misiune, misiune pentru care facem cunostinta cu inca doua personaje, Seth si Jansen care vor fi primele ajutoare pe parcursul calatoriilor voastre. Vom avea de-a face cu o poveste atipica, in care vom intalni situatii si personaje surprinzatoare, rasturnari de situatie si nu in ultimul rand un final pe masura.
Lost Odyssey ofera prin finalul sau, partial neasteptat, ceea ce de mult mi-am dorit sa vad dar un joc dar nu am vazut niciodata si anume, un final pe masura jocului care sa aiba si o durata consistenta. M-am saturat ca pana acum sa am de-a face cu jocuri la care sa depun efortul pentru a le termina, si odata cu finalul sa nu simt ca am primit nici o recompensa. Tin sa le multumesc pe aceasta cale celor care mi-au indeplinit o dorinta cu acest final care prin consistenta sa m-a facut sa ma simt mandru ca am terminat jocul.
Kaim, la fel ca alte personaje din joc (o sa va las pe voi sa descoperiti ce si cum) este un personaj care a trait 1000 de ani in acea lume, si in toata aceasta perioada a intalnit si i s-au intamplat o multime de lucruri. Insa datorita faptului ca el este partial amnezic, nu isi aduce aminte de o mare parte din intamplarile sale. Pe aceasta cale producatorii au mai adaugat un feature pe care l-as considera un side-story si anume prezenta viselor. Trecand prin preajma unor oameni care stau de vorba sau retraind unele amintiri, veti declansa aceste vise. Am considerat benefica aceasta adaugare, desi povestile respective sunt relatate in mod text. Coloana sonora specifica pentru fiecare, cat si modul in care textul apare pe ecran este unul inedit. Facand abstractie de aceste detalii tehnice, mi-au placut foarte mult povestile respective intrucat majoritatea reprezinta o 'lectie de viata' al carei deznodamant il aflii cu zambetul pe buze sau inmarmurit de realitatea si adevarul din spatele povestii. Povestea mea preferata este cea cu pantofarul care nu avea picioare. Un mare minus observat aici este faptul ca daca ai trecut pe langa un vis, va trebui sa o iei de la capat cu intreg jocul pentru a afla povestea respectiva. Asta nu se intampla insa cu toate visele, pentru ca din cate am observat, poti retrai unele lucruri vizitand locuri diferite, insa sunt anumite vise care se declanseaza doar intr-un singur loc si intr-un anumit moment al povestii, revenind in locul respectiv nu veti intalni absolut nimic.
Gameplay
Reteta de joc este cea tipica pentru un joc din acest gen consacrat. Asta inseamna ca avem de-a face cu un mod de joc pe ture tipic, in care fiecare personaj are o ordine specifica in functie de natura lui cat si de vraja sau atacul pe care il produce. Pe langa reteta de joc tipica am intalnit un element care eu l-am considerat unic dar e posibil sa ma insel avand in vedere ca nu sunt un expert in acest gen. Ma refer aici la inelele pe care le poate echipa fiecare personaj si la modul in care atacul se desfasoara atunci cand esti echipat cu un inel. Practic in momentul ecranului apar doua cercuri pe ecran, iar pe masura ce tinem RT apasat, cercul mare se restrange. Daca se elibereaza RT chiar in momentul in care cele doua cercuri coincit, ati realizat un atac perfect ceea ce inseamna un bonus de damage. Am gasit foarte placuta aceasta adaugare in special din cauza ca reuseste sa faca pierduta monotonia unui TBS tipic, oferindu-ti momente de concentrare nu doar atunci cand selectezi atacurile ci si in momentul atacului in sine.
Universul mai este de asemeni piperat cu o serie de questuri ce nu constau tocmai in batalii, in urma carora sunteti recompensati cu bani sau diverse obiecte utile in misiunea voastra. Majoritatea acestor quest-uri au loc in orase deci odata ajunsi intr-un oras este bine sa-l explorati bucata cu bucata pentru ca altfel veti pierde obiecte ce va pot fi de mare ajutor. Unele questuri isi gasesc rezolvarea doar revenind in acel oras sau la un anumit moment de-a lungul povestii deci este recomandat sa vizitati de cate ori aveti posibilitatea aceste orase.
De-a lungul jocului, inafara momentelor de combat, va trebui sa rezolvati si cateva puzzle-uri pentru a trece de unele nivele ce au structura similara cu a unui labirint. Aici cateodata experienta voastra cu jocul poate deveni frustranta intrucat elementele de puzzle se pot imbina cu intalnirile random cu inamicii. Jocul iti da o stare de discomfort atunci cand te invati in cerc la propriu pana sa-ti dai seama cum se poate trece mai departe si in acelasi timp iti presara intalniri cu inamici desi ai ajuns la un nivel de experienta la care inamicii respectivi nu-ti mai dau nici un fel de castig.
Concluzie
Acest joc s-a impus ca un deschizator de drumuri pentru genul sau pe consola Xbox 360 fiind fara drept de apel considerat cel mai bun J-RPG de pana acum iar titluri precum Infinite Undiscovery sau Star Ocean 3 vor avea o competitie serioasa atunci cand isi vor propune detronarea acestuia.
Avem astfel de a face cu un titlu de referinta pentru genul J-RPG, un gen care pana acum nu s-a impus pe consola Xbox 360 si care ar trebui sa nu lipseasca din colectia oricarui jucator fie el pasionat sau incepator in acest gen.
Grafica - 8
Sunet - 10
Gameplay - 9
Story - 10
Impresie - 10
Nota finala - 9.4
