12 Attachment(s)
User Review: Need for Speed Shift 2 Unleashed
„M-am hotarat sa devin prost”. Da, am luat aceeasi hotarare pe care a luat-o si Martin Page, in cartea cu acelasi nume. Pe deplin de acord cu domnul in cauza, constat ca „inteligenta” este cuvantul ce desemneaza prostii bine ticluite si frumos pronuntate. Inteligenta este atat de pervertita „incat de multe ori esti mai avantajat fiind prost decat intelectual consacrat. Inteligenta te face nefericit, singuratic, sarac, pe cand deghizarea inteligentei iti confera o imortalitate de hartie de ziar si admiratia celor care cred in ce citesc.”
Inteligenta este un rateu al evolutiei. Martin Page ne indeamna sa luam exemplul unui grup de copii preistorici, dintr-un trib oarecare, care alearga prin hatisuri dupa mici animale, se harjonesc, intra in contact cu adulţii, in fine, toate acele activitati care-i vor transforma in barbati si femei priceputi la ceva. Privind mai atent, el observa ca unii copii nu participa la activitaţile grupului. Ei raman asezati langa foc, la adapost, in pestera. Nu, acesti copii nu vor sti niciodata sa se apere de tigri si nici sa vaneze, lasati singuri ei n-ar supravieţui nici macar o singura noapte. Iar daca acestia işi petrec zilele nefacand nimic, nu e din lene, nu, ci pur si simplu nu pot. Natura, aducandu-i pe lume, a dat un rateu. Sunt neindemanatici, neatenti si cum n-au nimic de facut iar jocurile video n-au fost inca inventate, sunt nevoiti sa reflecteze si sa-si lase gandurile sa vagabondeze. Asa a luat nastere civilizatia: pentru ca niste copii imperfecti nu aveau altceva de facut decat sa-si petreaca tot timpul gandind. „Daca natura n-ar fi mutilat pe nimeni, daca tiparul ar fi fost de fiecare data fara cusur, omenirea ar fi ramas o specie de proto-hominizi, fericita, fara nici o intentie de progres, traind foarte bine fara Prozac, fara prezervative si fara DVD player cu Dolby Digital.” Sau fara Xbox, Playstation sau 3D TV. Bineinteles, si speranta de viata ar fi ramas undeva pe la maximum douazeci de ani, dar asta n-ar fi insemnat mare lucru: te-ai gandit vreodata sa-ti intrebi pisica ce parere are despre speranta de viata a speciei ei? Si, daca ti-ar putea raspunde, cam ce-ti imaginezi ca ti-ar spune?
Deci, esti inteligent. De buna seama ca gandirea ta, condiţionata de Euclid si incartiruita in paradigme ale logicii, are nevoie de tipare predeterminate, de comparaţii obiective. Cu siguranţa nu vei compara si nici nu vei accepta comparaţii ale merelor cu perele. Sau cu Rachel Weisz. Bunaoara, un FPS este un FPS, un racing game este un racing game. Bine. Mai departe, intrand in miezul problemei, vei astepta de la o recenzie oarecare acele puncte de referinta comune, elemente care aduc la un numitor comun asteptarile pe care le ai de la un joc, eliminand subiectivismul. In acest punct, te vei fi pierdut in mip-mapping, bump-mapping, frames-per-second, light-bloom si blur si vei fi uitat care-i ideea: sa te distrezi, sa te relaxezi, sa te bucuri si sa-ti placa. Personal, nu inteleg de ce orice produs, fie el si un joc, trebuie ambalat intr-o camasa de forta a criticii si judecat dupa aceleasi tipare. Sau, in fine, am inţeles, dar am hotarat deja sa-mi „netezesc” circumvolutiunile şi sa pun dop propriei incontinente de ganduri si idei. Daca esti de acord cu mine, esti pe calea cea buna, cea pe care am ales-o si eu: aceea de a-ti pune inteligenţa la bataie pentru a intra in categoria reconfortanta a imbecililor fericiti. Daca nu esti de acord cu toate astea si te astepti sa descoperi in continuare o recenzie tehnica, inteligenta si succinta, opreste-te, te rog, din citit. Cu siguranta timpul tau este pretios si vei fi gasit, fara indoiala, multe alte lucruri mai importante de facut pana la sfarsitul lucrarii de fata. Daca vrei sa te relaxezi si sa te amuzi, poate, putin, continua.
Patul lui Procust
Need for Speed Shift 2 Unleashed, in comparatie directa cu Gran Turismo 5, Forza Motorsport 3, Grid, Dirt 2, Crysis 2, Tom Cruise, Rachel Weisz si prietenii.
Incepem sa taiem, neaos, manute si picioruse ca sa-ncapem in patut
Nevoia de Viteza a Doua Dezlantuita (sau Scapata-din-Lesa, pentru cei care mesteca limba engleza cu dezinvoltura, eu scotandu-le, pe aceasta cale, limba) este un FPR/ TPR cu elemente de survival horror si imbracat in haine de simulator. Mi se comunica in casca faptul ca n-am explicat ce-i aia FPR/ TPR. Ei bine, e foarte simplu: First Person Racer/ Third Person Racer. Dezvoltat de Slightly Mad Studios, studio responsabil cu primul NFS Shift (al carei echipa forma nucleul de dezvoltatori ai reputatelor GTR, GTR 2 si GTR Legends pentru PC), NFS Shift 2 urmeaza aceeasi linie a primului Shift – aceea de a crea senzatia de viteza pe roti cu orice pret. O sa-ti povestesc in continuare in ce fel.
Ma uit la bicicleta din vitrina: prezentare
Crysis 2 incepe apoteotic, pregatind tensiunea evenimentelor ce vor… pardon, m-am impiedicat. Shift 2 incepe prin a prezenta o frantura din spiritul pe care incearca sa-l imprime seriei Shift: curse frenetice, ciocniri spectaculoase, tensiunea pilotilor, totul printre fragmente din bolizii zdrobiti. Vorbesc despre filmuletul de prezentare, acelasi teaser trailer prezent pe discul cu Need For Speed Hot Pursuit, unul dintre primele filmulete ale jocului aparute dupa anuntarea oficiala, acum in versiunea extinsa. Si meniul principal al jocului a suferit o actualizare majora, el fiind acum sub forma unui disc de optiuni avand pe fundal o scena ce pastreaza stilul filmuletului introductiv: o scena ”inghetata” dintr-o cursa de noapte, cu roti zburand si particule de praf plutitoare luminate difuz de lumina farurilor. Pe masura rotirii discului de optiuni scena se roteste si ea ”Matrix style”, similar meniului din Splinter Cell: Conviction”.
Odata selectata o optiune, lucrurile se schimba putin. Este prezenta o intarziere suparatoare intre momentul selectarii unei optiuni si momentul inregistrarii comenzii, chestiune prezenta in mai toate situatiile de navigare prin meniuri. Nu o data am apasat de mai multe ori un buton, nefiind sigur daca am ales sau nu optiunea. Desi suparatoare, chestiunea este totusi gestionabila.
Este prezenta, din nou, optiunea de a-ti personaliza bolidul, cu obisnuitele vinyl-uri si brush-uri de diferite forme, multe dintre ele fiind accesibile doar prin atingerea unui anumit nivel in cariera. Desi cu mult peste ce oferea primul Shift sub acest aspect, nu are nicio legatura cu profunzimea si complexitatea optiunii similare oferita de Forza Motorsport 2 sau 3. De asemenea, sub optiunea ”vinyls” sunt prezente skin-uri complete ale unor versiuni autentice de curse. Din pacate, in stadiul in care se afla jocul la momentul redactarii prezentei, n-as recomanda nimanui sa-si piarda vremea cu aceasta optiune, de vreme ce in timpul replay-urilor si, cateodata in timpul curselor (dupa un tipar pe care n-am reusit sa-l identific) jocul refuza sa incarce corect sau nu incarca deloc skin-ul personalizat al bolidului. In aceeasi nota, meniul capricios faulteaza putin si in aceasta categorie: nu poti vedea toate unghiurile masinutei pictata de tine decat in photo mode, altfel jocul alege pentru tine secvential unghiurile de prezentare.
Ca tot vorbim de photo mode: jocul este o mica perla din punct de vedere vizual. Astfel ca motorul grafic nu are nevoie, pur si simplu, de nici un fel de artificiu vizual pentru a imbunatati aspectul bolidului in photo mode. Desi maniacii nu vor putea citi cu foarte mare usurinta inscrisurile de pe etrierele masinilor sau eticheta ”Made in China” de pe marginile de plastic ale semnalizatoarelor (sic), aspectul vizual este remarcabil. Nu, nici modalitatea de fotografiere nu are foarte multe gadget-uri sau filtre aplicabile, se rezuma doar la a fi functionala. Asa ca, incantat fiind, trag primele shot-uri si ma pregatesc sa le vad. Le caut. Ma gandesc ca trebuie sa fie vreo galerie pe undeva, dar n-o gasesc. In momentul in care ma plictisesc de cautat prin meniuri si ma pregateam sa caut altfel de shot-uri prin casa (n-am decat apa plata, fir-ar sa fie), gasesc, discret, Autolog-ul, accesibil cu ”back button”. Aha, mi-am zis, incantat nevoie mare de IQ-ul meu ce crestea cu viteza firului de iarba, aici trebuie sa fie. Si aici si era, Dragul meu (sau Draga mea).
Figura mea, de obicei rotunda, s-a prelungit inadmisibil. Fiecare fotografie pe care o facusem este o inlantuire intretesuta si de-intretesuta (vezi ce ma pricep la termeni d-astia?!) de pixeli mari cat casa. Aaaaa (mi-am spus), fotografiile cu pricina sunt facute sa fie accesate folosind Autolog-ul de pe PC, asa ca le urc de pe consola si le cobor de pe PC. Ceea ce am vazut pe monitorul meu, dupa descarcarea de pe Autolog pe PC, este inferior imaginii vizualizate direct de pe consola. Ei bine, ceea ce vezi atasate acestei prezentari sunt fotografiile facute folosind modalitatea oferita de joc (afara de doua sau trei dintre ele, usor identificabile vizual). Un minus major aici. Pot intelege necesitatea de a comprima fotografiile pentru a nu incarca banda sau serverele, dar rezultatul este inferior oricarui alt joc ce include o astfel de aplicatie.
Autolog-ul este noua interfata online ce contine datele statistice si performantele comparative ale prietenilor tai sau ale oricarui alt jucator de Shift 2. Intr-un cuvant, noul ranking system, introdus de Electronic Arts odata cu noul Hot Pursuit. Aici este mai putin prezent, deci mai putin agresiv decat in Hot Pursuit, dar te va tine ”in priza” cu privire la performantele prietenilor din lista ta. Este de remarcat noua tendinta ”online” pentru ca in Shift 2, asa cum se intampla de altfel si in Hot Pursuit, daca nu esti conectat la internet in timp ce joci nu vei avea acces la statistici, photo mode si galeria de imagini si replay-uri. Vorbind de replay-uri, exista optiune de a le upload-a si pe acestea, dar eu n-am reusit sa le vad pe PC. Probabil prietenii din lista mea le vor vedea ca noi mesaje si le pot descarca pe consolele lor folosind Autolog-ul, dar personal n-am nici un feedback ca asa stau lucrurile.
M-am urcat pe bicicleta: ce vad si ce aud (despre ziare luate de vant si lipite pe fata, borduri si pietre, caini in general prietenosi si carti de joc montate intre spite)
Primul lucru pe care il vei face este sa fii poftit intr-un Nissan GT-R pentru doua runde consecutive pe pista de la Suzuka, runde care au rolul de a te obisnui cu sistemul de control dar si ca o evaluare a performantelor tale, in urma carora esti invitat sa alegi o schema de control (care poate fi modificata pe parcurs si este complet personalizabila) dar si gradul de dificultate al A.I.-ului. De asemenea, ai ocazia sa experimentezi si sa incepi sa te acomodezi cu prima schimbare majora: helmet cam-ul. Acum ai ocazia sa vezi prin ochii pilotului si sa experimentezi cam ce-si imagineaza Slightly Mad Studios ca simte un pilot. Helmet cam-ul vine cu o perspectiva usor elevata, poti vedea marginea vizierei si chiar o parte din textura ce capitoneaza interiorul castii. Principala aditie a acestei camere este faptul ca ”pilotul” intoarce capul inainte de curba, anticipand virajul. Practic, camera se misca spre dreapta sau spre stanga in directia curbei urmatoare, anticipand cu cativa metri inainte. Este prima oara cand este folosita o asemenea metoda pentru a compensa ingustarea campului vizual specifica oricarei perspective first-person. Din nefericire, asta poate constitui si un dezavantaj, pentru ca trebuie sa tii cont de faptul ca doar pilotul intoarce capul, masina este in continuare pe trasa ei iar tu trebuie sa compensezi cumva. In parte, iti va veni in ajutor faptul ca poti vedea o parte din capota masinii ca referinta vizuala, eu insa n-am reusit sa ma acomodez. Imersiune? Sigur ca da. Distractie? Ca la un parc de distractii! Performanta? Eu personal, am mirosit florile, copacii si parapetele. Sa ajung pe primul loc in vreo cursa in felul acesta, nu prea.
Iar in momentul in care apesi acceleratia, obrajii iti flutura veseli, sprancenele impreuna cu pleoapele se ridica incercand sa ajunga spre ceafa. Nu, parul meu personal a inceput sa cada inainte de Shift 2, lasati deoparte bancurile inteligente. In afara exagerarii perspectivei intr-un mod similar in care o face un transfocator cu un obiectiv grandangular, apare un efect de profunzime de camp ce pastreaza in focus doar ce se intampla in departare, interiorul cockpit-ului devenind incetosat. Toate astea condimentate cu un tremur al camerei ce devine mai amplu odata cu marirea vitezei. Iar in cazul coliziunilor, ei bine, totul devine horror: imaginea devine alb negru, incetosata, camera face cateva tumbe dreapta-stanga, background-ul sonor devine difuz iar tot ce auzi este propriul gafait si respiratia suierata. Efectele cu pricina sunt prezente si in cazul celorlalte camere. Totusi, pentru vederea din cockpit, nu prea vad un avantaj din faptul ca odata cu detaliile bordului devin incetosate si oglinzile retrovizoare.
Doamnelor, domnilor, a sosit momentul sa va spun verde-n fata cum arata. Este splendid! Sigur ca da, este o parere subiectiva. Culorile sunt vibrante, calde si saturate, iar sunetul motoarelor este cu desavarsire senzational. Termen de comparatie? Desigur: Uncharted, Crysis, Lost Planet 2. Totul ruleaza fluid, fara poticniri, fara scaderi de framerate. Sigur, am mai vazut si in alte jocuri urmele lucioase lasate de anvelope, reflexia luminii pe pista si bump-mapping utilizat corect, dar parca niciodata ca aici. Totul este coerent vizual, totul se incheaga. Poate ca masinile nu sunt realizate cu rafinamentul si detaliul pe care le-am putut vedea in Forza 3 si Gran Turismo 5, dar ca impresie vizuala generala Shift 2 se poate lua la tranta cu oricare dintre ele: lumina si modul in care este folosita, culoarea si detaliul peisajelor.
Efectele de particule sunt exceptional realizate, fumul cauciucurilor, praful ridicat de bolizii care ies de pe pista si ”bilutele” de cauciuc ramase pe pista creeaza foarte bine iluzia. In cazul ciocnirilor violente, zeci de fragmente ale masinilor sunt aruncate in toate directiile. Acestea raman pe pista si, conform declaratiilor producatorului, au fizica lor si vor contribui la deteriorarea conditiilor pistei. Din pacate, furati de prezentarea ”Matrix style”, se pare ca dezvoltatorul a uitat sa se ocupe ceva mai bine de fizica acestor particule pentru ca, intocmai ca in acea prezentare, acele particule se incapataneaza sa ramana in aer, in pozitiile in care au sarit. Cu arculetele si alte fragmente mici asa, cam ca un nor de muscute, mai e cum mai dar din cand in cand, la iesirea dintr-o curba, poti vedea un spoiler plutind la un metru de pamant in pozitie verticala. In fine, expresia anglo-americana ”spoiler alert!” capata aici noi valente (din nou, limba afara catre audienta anglo-americana).
Ca tot vorbim de fragmente si particule, modelul de damage al masinilor este deopotriva spectaculos si impresionant. Poate ca nu are dinamica modelului din Grid sau Dirt 2, dar arata cu siguranta mult mai bine. Intruna dintre imaginile ”before & after” atasate, veti vedea un cadru cu o masina aflata in mijlocul unei acrobatii, perfect intacta, pentru ca in fotograma imediat urmatoare sa fie complet distrusa. De asemenea, efectul imediat al modelului de damage (care poate fi selectat ca ”full” sau doar cosmetic) este directia care va ”trage” stanga sau dreapta. Sigur, se mai intampla sa pierzi cate o roata sau doua, dar cateodata jocul decide ca meriti o sansa: dupa cea mai spectaculoasa dintre rostogoliri, in urma careia pierzi toate cele patru roti, jocul decide sa te puna inapoi pe pista cu masina functionala cu toate rotile la locul lor, desi bine ”sifonata”. Un minus aici.
O alta aditie importanta este adaugarea curselor de noapte. Aici lumina este folosita magistral, hotarat lucru este elementul implementat cel mai bine de cei de la Slightly Mad. Toate luminile sunt dinamice, si cand spun asta ma refer la farurile tuturor masinilor. Este splendid sa poti vedea umbra propriei masini alungindu-se si jucand pe decoruri datorita farurilor oponentilor din urma ta.
Sigur, exista cateva bug-uri vizuale, cateva aspecte negative. In afara de cele enumerate, voi mai spune despre environment-mapping-ul aplicat pe masini (reflexiile ambientului) care sunt destul de pixelate si se misca usor stroboscopic, lucru ceva mai evident pe traseele citadine. Dar asta tine doar de maniacul din mine, in replay-uri este mai putin evident iar daca joci din cockpit probabil ca nici nu vei avea ocazia sa observi asta. Stiu, stiu, insist prea mult pe aspectul vizual. Ce sa fac, personal nu i-am inteles niciodata pe cei care prefera un joc cu aspect de ”Pong” pentru Commodore 64 bucurosi fiind ca jocul tine cont de coeficientul de frecare la rostogolire.
De ce ma tin cand merg pe bicicleta, pe unde ma dau, si cum imi iau un schimbator nou (a.k.a handling si gameplay)
Jocul te lasa sa te dai cu 131 de masini de la 37 de constructori pe 93 de variante totale din 36 de locatii reale. Da, este prezent N�rburgring. Da, gasim Porsche. Nu, Ferrari nu este prezenta.
XP-ul, necesar pentru a avansa in cariera, deblocheaza atat noi evenimente cat si tot felul de elemente pentru masini. Poti castiga puncte de experienta urmarind trasa ideala, atacand curbele corect, conducand intr-o cursa mai mult de un tur, si tot asa si tot inainte. Ca tot veni vorba de trasa ideala: si aici exista acea linie de ghidare, de culoare verde, care trece prin galben si ajunge la rosu in portiunile de franare. Ei bine, linia asta de ghidare pare a avea un suflet al ei, pentru ca nu mi s-a parut ca isi modifica dinamic starea, pur si simplu ramanea verde in curbe destul de stranse pe care eu le abordasem cu peste 100 km/h.
Drift-ul este din nou prezent, acum regandit. Teoretic, orice model de masina poate fi personalizat pentru drift. Personal, nu pot sa spun ca ma numar printre fanii genului si nici modelul fizic imbunatatit din aceasta versiune. Toate reusitele mele in acest sens se pot rezuma la cele aratate mai devreme: flori, copaci, parapete.
Interesant este si noul tip de eveniment, Old vs New, un eveniment care pune pe traseu doi oponenti cu masini de aceeasi marca dar din epoci diferite, evident modelul nou plecand cu un handicap considerabil.
Numarul masinilor, discret dar totusi nu impresionant, este compensat de posibilitatea de a upgrada bolidul de la modelul de uzina la cel de curse (works). Practic, vei continua sa cumperi upgrade-uri iar cand totalul achizitiilor ajunge la 75% ti se ofera posibilitatea de a achizitiona upgrade-ul final, ”works”, care iti ofera maximum din ceea ce poate oferi acel model de masina.
A.I.-ul mi s-a parut remarcabil. Desi imperfect, este cu mult superior oricarui A.I. pe care am avut vreodata ocazia s-l vad intr-un joc cu masini. Am franat de cateva ori violent si nejustificat si au franat si ei ”la mustata”. Intr-o alta situatie ma aflam intr-un viraj cu un oponent aflat pe exterior, asa ca am lasat putin volanul iesind amenintator in exterior iar respectivul a iesit in decor fara sa-l ating. Cateodata insa, acest ”smart” A.I. devine suficient de agresiv incat sa devina nesportiv iar in acest joc nu exista niciun fel de optiune de ”rewind”.
Controlul este un element cu care nu m-am acomodat pe deplin. Este un control arcade ”cu pretentii” dar cateodata inconsecvent, in sensul ca sensibilitatea nu ramane aceeasi in toate manevrele. M-am gasit de multe ori in situatia de a face o ajustare usoara de trasa sau o depasire in linie dreapta. La o atingere usoara, controller-ul a parut a reactiona insuficient iar la cresterea presiunii asupra stick-ului masina a supravirat. De asemenea, am remarcat o tendinta de sub-virare la masinile cu tractiune pe fata nu foarte realista, zic eu. Dar, asa cum am spus, este un joc arcade.
M-am dat cu bicicleta, ma simt bine
Nevoia de Viteza a Doua Dezlantuita este un joc arcade, in haina de simulator, pentru cei ca mine care vor mai degraba sa priveasca o cursa decat sa participe la una.
Il mangai pe cap si-l scarpin sub barbita pentru ca:
- aspect vizual impresionant;
- sunet exceptional;
- inovativ;
- tehnic este solid si coerent;
- 16 competitori in single player si 12 in multiplayer;
Ii tai manuţele si piciorusele pentru ca:
- o sumedenie de mici bug-uri vizuale;
- controlul inconsecvent, cateodata prea sensibil;
- lipsa pit-urilor;
- meniul lipsit de ergonomie.
Impresie generala - 10
Grafica - 9
Sunet - 10
Gameplay - 8
Multiplayer - not rated
Nota finala - 8
Verdict: CRIMA, pardon, un joc foarte bun. Asa cam de 8 din 10. Nu pe scara Richter.
