5 Attachment(s)
User Review: Shadows of the Colossus
Un joc atat de asteptat la vremea lui si atat de popular precum Shadows of the Colossus', nu are voie sa fie trecut cu vederea nicii dupa 9 ani de la lansare, nu de alta, dar se suparau Kenji Kaido si Yasuhide Kobayashi pe noi ca nu le-am jucat macar o data capodopera. Ca tot suntem la capitolul productie, jocul a fost facut de 'Team ICO SCE Japan Studio' si publicat de catre 'SONY SCE'. El este o veritabila exclusivitate Playstation (PS2 mai exact) ,demna si de un remake in HD pentru PS3, impreuna cu ICO, care se gaseste deasemenea pe PS Store.
Interesant e ca am aflat de ''jocul cu colosi'' nu de pe net, nu din reviste, ci dintr-un film (Reign over me), in care chiar Adam Sandler se chinuia sa doboare marile creaturi, si de atunci am zis ca daca o vedeta l-a jucat inseamna ca ''e ceva de capul lui'', si a doua zi l-am cumparat.
Cu acestea spuse, ca sa nu va mai plictisesc, eu spun ''Sus pe sa , si sa-ncepem odata review-ul ''.
Story :
Inca de la inceput ti se vor pune ''pe tava'' toate informatiile de care ai nevoie , anuntandu-te intr-un fel ca vei avea parte de o poveste savuroasa, insa nu cu foarte multe personaje si orase de explorat, aruncandu-te intr-o perioada nedeterminata de timp, pe plaiurile din ''Forbidden Land ''.
Ca-n povestile cu Harap-Alb si Fat-Frumos vei avea la dispozitie: o sabie, un arc si mai tarziu o parapanta (ca de...harta-i mare). Numai ca pe tine nu te cheama Fat-Frumos, ci Wander. Impreuna cu ''manzul'' (Agro), trebuie s-o readuci la viata (pe calea spiritismului) pe printesa Mono.
Pai nu e asta impotriva legii muritorilor? Ba da, insa imposibilul devine posibil numai prin puterile ''palosului'' tau (The Sword of Lightning) cu care trebuie sa dobori un numar de 16 colosi (incarnatii) ce-ti vor aduce sufletele necesare reinvierii printesei, avand niste nume latine fictionale precum: Valus -(Minotaurus colossus) ; Phaedra -(Equus bellator apex) ; Quadratus- (Taurus magnus) ; Celosia ( Ignis excubitor) sau Kuromori-( Parietinae umbra).
Daca ma intrebati pe mine, la inceput m-am speriat de ei mai ceva ca de Godzilla, insa pe parcursul povestii veti afla ca sunt niste fiinte foarte inteligente, tactice, care nu au telul de a distruge taramul sau de a veni ele la tine sa te prapadeasca. Nu, ele stau ascunse in cele mai retrase locuri ale hartii si nu derenjeaza pe nimeni, ba chiar dau impresia ca fug de tine si isi protejeaza ''soul's''-urile.
Toata calatoria ta incepe dintr-un punct comun (Shrine of Worship) in care te vei intoarce de fiecare data dupa ce ai omorat un colos, pentru a recapata sufletul respectiv, iar in acest loc (printre singurele ''constructii'' din joc) se afla si Mono, care sta intinsa pe un pedestal , practic''adormita'', asteptandu-te pe tine, brav cavaler, sa o salvezi, in ciuda soartei sale blestemate.
Tot aici vei gasi si spiritul principal (reprezentand o voce) pe nume ''Dormin'' (ce controleaza spiritele antice) ce-ti va strecura din cand in cand mici ponturi pentru a gasi sau a infrunta mai usor ''bosii''.
Limba pe care o vorbesc putinii protagonisti este una necunoscuta, insa al naibii de atractiva si de captivanta, sunand ca o incantatie, iar daca era dupa mine,as fi facut si un film bazat pe acest joc. Si cu toate astea, trecem la gameplay.
Gameplay:
Cand s-a terminat cut-scene-ul din debut, si am pus mana pe controller, l-am studiat mai din detaliu pe Wander, eroul principal. Un ''flacau'' micut , subtirel, insa nici nu stii ce-i poate capul pe parcurs, iar putinele arme din ''dotare'' sunt destul de ofensive incat sa pui la pamant o namila de creatura cat un bloc de 10 etaje. Se stie ca arcul iti va fi mai putin de folos, insa acea sabie inseamna mai mult decat orice arsenal de pe pamant, fiind unicul obiect cu care poti zdorbi colosii (deci sa va dispara din cap ideea cu sniper-ul, grenada sau agheul).
''Shadows of the Colossus'' nu uimeste doar prin lipsa densitatii de personaje, ci si prin controalele sale putine, dar complexe.
Asadar, nu vei umbla prea mult in optiuni, si nu vei avea combat-uri si mii de skill-uri pe ecran, avand doar in coltul din dreapta: indicatorul de viata, arma ce o detii, un cerc cu puterea de lovire, si eventual lifebar-ul ''bosilor'' in coltul din stanga-sus.
Colosii ii vei gasi printr-o simpla ridicare de sabie, iar atunci cand luminile de pe aceasta se intersecteaza, vei observa calea. Calul tau, Agro, te duce' mereu in spate, si poti face si atacuri stand pe el. Bosii sunt de mai multe tipuri, intruchipand :cai ,pasari, nevertebrate, soparle si fiecare are cate un punct slab. Daca vrei sa-i invingi trebuie sa te sui pe ei ,si sa le gasesti sensibilitatile, care se afla ba in picioare, in maini, pe spate, si de regula punctul cel mai slab este in cap, la care ajungi foarte greu, iar cu cat tii apasat mai mult pe butonul de ''strike'' cu atat creste si intensitatea loviturii.
Si cu toate astea iti mai pun si ei ''bete in roate'' atunci cand se misca dintr-o parte in alte si evident, trebuie sa-ti mentii stabiltatea.
O alta chestie interesanta este ca iti poti chema calul prin fluierat (apasand triunghi), insa mare grija sa nu fie si colosii prin preajma!
Grafica:
Directorul acestui joc, Fumito Ueda, fiind cunoscut drept un mare perfectionist, a impus programtorilor si echipei sa detalieze foarte clar si sa impuna frumusete gigantilor colosi si sa captureze arta in miscare lui Wander. A evidentiat dinamicele si reactiile jucatorului, deformarea si damage-ul personajelor. Se spune ca au fost creati doar 16 colosi care sa apara numai o singura data, pentru a evidentia unicitatea, impunearea si caracterul original al acestora. Iluminarea si efectele environment-ului contin nuante de gri, negru care sa contrasteze cu lumina sabiei si punctele slabe ale colosilor, si de asemenea au aparut si culori desaturate ,blur si ''high dynamic range rendering''.
Si bineinteles ca versiunea HD de pe PS3 este una optima pentru a observa calitatea imaginii.
Sunet:
Alaturi de tropaitul lui Agro, vei fi delectat de o coloana sonora ''Roar of the Earth'', in timp ce explorezi/te bati cu bosii, iar in timpul scenelor de la ''Shrine of Worship'' altarul lui Dormin, muzica va fi una diferita, unica. OST-ul a fost compus de catre Kow Otani, care a mai lucrat si la proiecte de PS2 cum ar fi:'' Sky Odyssey'' sau shooter-ul ''Philosoma'' si la unele anime-uri.
''Roar of the Earth'' a castigat ''Soundtrack of the Year'' in USA, conform '' Electronic Gaming Monthly''.
Prezentare/Feeling/Concluzie finala:
''Shadows of the Colossus'' este bagat ''in aceeasi oala '' cu jocul ''Ico'', fiind considerat succesorul spiritual al acestuia, mai pe intelesul tuturor, ambele jocuri au fost facute de aceeasi echipa: ''Team Ico'', si chiar si directorul Ueda a precizat ca este o legatura intre cele doua. Figurile umbrite din cele doua jocuri sunt conectate cu umbrele ce trebuie infrante de catre Ico.
Personal, nu am jucat '' Ico'', insa cred pe buna dreptate ca este un succes ca si Shadows, ce merita jucat.
Dupa parerea mea, consider ca acest joc este totodata si un open-world foarte vast si probabil, cu cea mai mare harta dintre toate jocurile de PS2.
Story: 9.5
Gameplay: 8.8
Sunet: 9.7
Grafica: 9.3
Nota finala: 9.3
