Evident ca asta este problema - cand nu ai bani ai timp sa te joci, cand ai bani si esti dispus sa ii dai pe jocuri aproape in toate cazurile nu mai ai timp sa te joci. Cu toate astea sa nu confundam notiunea de gamer cu cea de colectionar, mereu am avertizat asupra acestui aspect, un colectionar nu este obligatoriu sa fie si un gamer - si automat reversul, un gamer nu trebuie sa fie neaparat si colectionar, probabil cele 2 notiuni se combina in cele mai multe cazuri, dar cunosc oameni care colectioneaza jocuri sigilate (unii or sa intrebe care e rostul - evident cel al valorii, jocurile sunt niste obiecte valoroase, depinzand insa despre ce jocuri vorbim - nu toate au aceeasi valoare).
Sincer sa fiu mie (si eu am multe jocuri) imi place sa vad colectiile altora, parca ma impinge de la spate sa incerc sa gasesc un anumit joc pe care nu il am in colectie, sau un anumit sistem. Simt nevoia sa ma duc sa caut informatii despre respectivul joc (sau sistem) sa vad daca este un joc care il voi cumpara pentru colectie, sau un joc pe care il voi cumpara sa il joc.
Atunci cand ai un numar foarte mare de jocuri (sa zicem 2-300 titluri) este foarte greu sa mai tii pasul, daca acestea au fost achizitionate intr'o perioada relativ scurta de timp cu atat mai mult. Eu (la inceputuri) am cumparat un gameboy advance cu 1 singur joc, sincer sa fiu l-am jucat foarte mult (pentru curiosi - Pokemon Saphire) aproximez eu 30 - 40 ore (nu am jocul la indemana sa verific timer ul) ulterior am avut noroc sa gasesc alte 2 jocuri foarte bune (castlevania circle of moon si zelda a link to the past - ambele pe gba) - de asemeni le-am jucat o lunga perioada de timp (practic Castlevania nu am putut sa-l las pana nu l-am terminat) - si in etapa 3 am gasit la cineva ~ 15 jocuri de GBA la un pret derizoriu, desi vorbim aici de titluri bune sau mai proaste - aproape ca "entuziasmul" a pierit si sincer sa fiu, cred ca in afara de Final Fight One (care era printre cele cumparate) nu stiu daca am terminat vreunul. Concluzia - colectionatul este o arma cu 2 taisuri, sau hai sa fiu mai exact, a avea multe jocuri poate duce la "pierderea" dorintei de a te juca o mare parte dintre ele, evident vei juca mereu titlurile cele mai bune, insa titlurile mediocre sau slabe probabil ca nu vor constitui o atractie "speciala" avand de unde alege altceva.
Ca si sfaturi pentru viitorii colectionari - nu o tratati doar ca pe un lucru bun, eu a trebuit sa-mi mut colectia de 2 ori in 1 an calendaristic - credeti'ma ca este un infern - prima data a durat ~ 3 luni (evident - nu am fost concentrat asupra subiectului - zi de zi, totusi 3 luni am fost "apasat" de aceasta povara) A 2-a oara, am lucrat operativ cu niste cutii enorme de plastic unde au fost catalogate jocurile dupa platforma / marime / fragilitate / valoare - si a mers mai repede (pentru ca am lucrat aproape efectiv zilnic cel putin cateva ore si tot am pierdut un pic mai mult de 1 saptamana). Problema in Romania este ca nu avem spatiu in casa, niciodata acest lucru nu poate fi neglijat, o colectie poate ocupa un intreg perete, doar pentru o singura platforma (daca este vorba despre o colectie completa pe o platforma raspandita) Evident conteaza si felul cum colectionati - sunt jocuri in format cartrige sau disc, unii deja colectioneaza jocuri virtuale (steam, gog, xbox live, ps3, psp, ds sau nintendo wii - ofera o gama larga de jocuri in format digital) evident exista si diverse variante, diverse regiuni, diverse limbi disponibile - unii isi doresc toate versiunile aceeluiasi joc, altii isi doresc un set complet format din toate jocurile oficial lansate de producatorul platformei, altii isi doresc si variantele neoficiale, pirat sau chiar homebrew.
A colectionat pana la urma este o pasiune si fiecare o trateaza in felul lui - de aceea nu pot blama pe cei care au cateva jocuri, cum a spus cineva mai sus, un gamer care traieste pe spatele parintilor nu are cum sa aiba o colectie stufoasa (evident excludem cazul in care parintii bogati/foarte bogati pentru ca este nereprezentativ pentru marea majoritate - probabil ca sunt exceptii)
Din pacate in Romania avem foarte putina traditie, cand vorbim despre jocuri video, practic noi nu am avut parte de o viata de gamer cand eram mici - daca va uitati la
http://www.consolegames.ro/forum/f16...or-pe-consola/
veti vedea cat de subtiri sunt povestile, cat de putini au postat, majoritatea incepand cu clone de console, sau stramosi ai Pc ului - nu exista acea nostalgie, cand auzi un refren (evident ma refer la majoritatea celor care au trait vremurile respective) nu poti fi nostalgic dupa Atari 2600 daca nu erai nascut, din pacate multi dintre gamerii de azi au auzit de Atari 2600 doar prin remake urile disponibile si pasiunea nu exista, pentru ca nu a fost plantata la timp.
Daca facem un calcul simplu, istoria jocurilor video a inceput prin anii 50, insa a fost raspandita la nivel mare odata cu lansarea consolelor de genul:
Pong
Magnavox Odyssey
Atari 2600
Deci in anii 70 - inceputul anilor 80, cand parintii si-au mutat copiii din salile Arcade in siguranta casei proprii. Declinul a venit datorita usurintei cu care erau lansate jocuri pe platforma si a gasi un joc bun era sinonim cu firme precum Activision (de asemeni o firma creeata de fosti angajati atari)
Cu alte cuvinte Atari consuma mai mult decat producea -
Pe piata din Japonia o noua firma isi incepea ascensiunea si anume Nintendo. Avea sa ajunga pe piata din USA in 84 si sa "relanseze" sperantele gamerilor de pretutindeni.
Deci am putea sa spunem ca Atari 2600 a fost prima consola serioasa existenta urmata la scurt timp de catre Nintendo Enterteinment System (pe scurt NES).
Deci am putea spune ca perioada aceea este semnificativa - deci cati dintre nou am jucat Castlevania, Zelda, Mario, Kid Icarus, Metroid etc cand s-au lansat si sunt nostalgici acum ?
