User Review: Assassin's Creed IV - Black Flag

[OEE]

Nothing is true, everything is permitted. Cu aceasta fraza ne-au atras cei de la Ubisoft in universul Assassin’s Creed acum 6 ani. Seria a ajuns la al 6-lea joc pe generatia curenta de console (+ inca 10 jocuri pe platformele mobile/portabile) si la al 4-lea personaj principal. In anii trecuti am fost incantati de cruciada lui Altair, trilogia lui Ezio si lupta de independenta a lui Connor. Acum este randul lui Edward Kenway, bunicul lui Connor si tatal lui Haytham, sa ne spuna povestea lui pe doua generatii de console. Acest review se va concentra pe varianta curenta, dar va urma inca unul in momentul in care va aparea si generatia urmatoare.

Story:
Yo ho ho and a bottle of rum! Dupa cum spuneam si in introducere, personajul principal al acestui joc este Edward Kenway, tatal, respectiv bunicul protagonistilor din Assassin’s Creed 3. Initial un privateer, care in urma restructurarilor corporatiste si-a schimbat profesia cu cea de pirat, va ajunge sa devina un membru al assassinilor in urma unor circumstante atenuante. Ca si in celelalte jocuri, povestea se desfasoara pe doua planuri.

In epoca de aur a piratilor sub personajul lui Edward Kenway. Povestea incepe din momentul in care intra in lumea assassinilor in cautarea Observatorului (un alt instrument al civilizatiei antice) si pana la adanci batraneti. In timpul aventurilor pe mari si tarm veti intalni multe personaje istorice, interpretate magnific, ca Edward Thatch a.k.a. Blackbeard, Benjamin Hornigold, Charles Vane, Calico Jack, Bartholomew Roberts, William “Captain” Kid, Anne Bonny si multi altii. Cam atat veti afla de la mine, va las pe voi sa descoperiti restul povestii.

NPC-urile sunt diverse si mult mai bine inchegate. Am ramas surprins, in mod placut, de diversitatea acestora si de detaliile implementate. Poti inclusiv sa stai langa ei, sa ii asculti vorbind despre evenimentele vremii si pana la conversatii banale. Toate aceste dialoguri realizandup-se in limbile fiecarui stat din care provin NPC-urile, care desi nu parte mare lucru, ajuta la imersiunea in lumea secolului 18.

In lumea reala jucatorul va avea rolul unui angajat (nedenumit) al Abstergo Entertainment, divizia de jocuri a Abstergo Industries, care se jura ca nu sunt nici o societate secreta care doreste sa domine lumea. In urma evenimentelor din AC3, templarii au recupereze corpul lui Desmond Miles iar acum angajatii subdiviziei Abstergo Entertainment sondeaza aceste memorii cu scopul de a realiza “jocuri istorice”. De asemenea va veti mai intalni cu cateva personaje cunoscute care lucreaza undercover.

Per total poveste este foarte bine realizata, te tine in suspans de la inceput si pana la sfarsit. Personajele sunt credibile iar progresia lor in timp nu este una fortata sau grabita, totul evolueaza treptat. Integrarea in evenimentele si locatiile istorice este realizata subtil fara sa para prea SF. Desi nu credeam ca vor reusi acest lucru, cei de la Ubisoft au reusit sa imi creasca entuziasmul pentru serie cu acesta iteratie si sper sa mentina in continuare aceste standarde ridicate.

Graphics:
Desi noua generatie este la usa si toti vrem sa vedem numai 1080p la 60FPS, Assassin’s Creed 4 ne demonstreaza ca generatie curenta inca poate sa ne surprinda in mod placut si nu a cedat luptei. Grafic, jocul arata absolut superb. Locatiile sunt potrivite cu era, redate cu exactitate. Personajele par mult mai umane comparativ cu jocul precedent al seriei iar costumele si armele contin foarte multe detalii si elemente de decor.

Grafica navelor este coplesitoare de la redare si pana la deteriorile din timpul luptelor navale, pana si cei pasinati de machete istorice le va fi greu sa gaseasca multe defecte. Iar marea, oho marea, este frumoasa in toate starile ei, de la calm la furtuna, de la mal si pana in larg, la suprafata si in adancuri. Bine, trebuia sa fie bine realizata avand in vedere ca aproximativ 60% din open-world este marea. Pe parcursul jocului se pot intalni multe fineturi in larg, tornade, epave, stanci razlete, ruine ale civilizatiilor, forturi distruse (i swear it wasn’t me, well... maybe a little). Animalele marine contribuie si ele la imersiunea in aceasta lume de la pesti (fara AI, deh nu toti sunt atat de invovativi ca si CoD), pana la serpi, meduze, rechini si balene (vi sau moarte).

Desi multa lume se plangea de caderi de FPS-uri, pe tot parcursul jocului pot spune ca nu am intalnit nici o problema, totul miscandu-se fluid si fara bug-uri grafice majore, exceptie facand cateva mici glitch-uri.

Audio:
Componenta audio este una dintre punctele forte a jocului din toate punctele de vedere. Voice acting-ul este exceptional, poti sa simti emotia si viata personajelor principale si a NPC-urilor. Sunetele din joc sunt reproduse la un nivel superior de la inclestarea sabiilor si pana la sunetele facute de mersul pe diferite suprafete. Soundtrack-ul este potrivit cu atmosfera, adauga la imersiunea in lume si nu te distrage sau te deranjeaza.

Un alt element al componentei audio este muzica din timpul calatoriilor navale, cei de la Ubisoft au introducand un nou tip de collectibles (care inlocuiesc paginile lui Benjamin Franklin din AC3). Aceste shanties sunt cantece pirateresti pe care le pot invata membrii echipajului si le veti auzi in timp ce te plimbi pe mari. Singurul lor dezavantaj fiind ca nu poti sa selectezi o melodie anume, singura optiune fiind sa treci la urmatoarea. Per total o aditie interesanta care creste imersiunea in atmosfera navala.

Gameplay:
In Assassin’s Creed IV gameplay-ul poate fi impartit in trei componente: pe uscat, pe mare si in lumea reala. In urmatoarele randuri vom explora toate cele trei cazuri cu plusurile si minusurile de rigoare.

Combatul pe uscat nu a suferit mari modificari comparativ cu AC3. Edward, ca si Connor, poate sa parcurga orasele si insulele pe jos, pe cladiri, folosindu-se de copaci, etc. Armele sunt aceleasi ca si in jocurile trecute (assassin blades, sabii, unarmed, rope darts, pistols, etc) singura noutate fiind posibilitatea de a avea doua sabii echipate in acelasi timp facand combatul mai dynamic si mai animat. Sistemul de lovituri nu a fost modificat deloc singurele actiuni fiind attack, counter, break defense. Dezamagitor este sistemul de stealth, care desi este mult mai variat prin optiunile pe care ti le ofera si cu mult mai iertator ca in titlurile precedente.

Ca activitati secundare avem: collectibles, contracte de assassinat, waypoints, vanatori de templari, vanatul animalelor, eliberarea piratilor capturati, bar fights si descoperirea de comori folosind hartile gasite in joc. Orasul lui Connor a fost inlocuit cu o insula secreta pe care isi fac viata piratii si care poate fi imbunatatita cu diverse cladiri si prin renovarea celor existente. Insulele sunt impartite in doua categorii: mari metropole cum ar fi Havana, Kingston, Nassau si insulite mai mici care sunt si ele bazate pe locatii istorice. Alt defect la partea de gameplay este eliminarea unei mari parti de parkour (nu poti sa te cateri chiar peste tot ca in AC3) plus bug-uri cauzate de intepenirea personajului in diverse zone (care persista de atatea jocuri).

Lumea maritima in schimb este cu totul si cu totul alta. De la cateva misiuni in AC3 a ajuns sa faca parte din open world. Este 100% libera explorarii si a combat-ului. Al doilea personaj principal al jocului este Jack Daw, nava lui Edward, care a fost “imprumutata” de la templari pentru a inalta celebrul steag negru. Nava poate fi imbunatita cu diverse upgrade-uri, unele care tin de functionalitate, altele doar estetice folosind resursele obtinute in urma capturarii prazilor navale. Ca orice lume deschisa, este plina de NPC-uri, reprezentate de nave apartinand diverselor puteri navale ale lumii (care ocazional se mai ciondanesc intre ele). Tipurile de nave sunt mai variate fata de AC3, de data aceasta avand: gunboats, schooners, brigs, frigates si man of wars + inca un tip pe care il voi detalia mai incolo. Tu poti ataca orice nava din joc iar in momentul in care o duci aproape de moarte ai doua optiuni: sa o abordezi si sa ii capturezi tot cargo-ul sau sa o distrugi direct si sa obtii o prada mai mica. Alte activitati secundare cum ar fi: misiuni navale, explorarea sub apa a epavelor capturarea forturilor navale care servesc drept sincronizari ale zonelor maritime, vanarea balenelor si a rechinilor precum si diverse collectibles.

Culminarea experientei navale vine prin batalia cu cele patru corabii legendare care pot fi regasite pe mare. Aceste “boss fights” sunt absolut fenomenale, fiecare infruntare venind cu propriile provocari iar infrangerea lor este foarte satisfacatoare. Recomandare: nu incercati aceste batalii fara a avea nava cu toate upgrade-urile (sau aproape toate) decat daca doriti sa aveti “the checkpoint reload of shame”.

Ultima componenta de gameplay este cea din zilele noastre, care acum este in perspectiva first person. De aceasta data lumea reala arata mult mai bine grafic si nu mai da impresia ca a fost creata acolo doar ca filler. Povestea din spatele ei este antrenanta si mult mai interactiva. Pe langa elementele obligatorii de poveste jucatorul are optiunea de hacking a diverselor computere din companie sub forma rezolvarii unor puzzle-uri destul de antrenante, desi nu foarte grele. In urma acestor activitati puteti afla diverse elemente de poveste a universului Assassin’s Creed (inclusiv completari ale povestii lui Desmond) foarte interesante, recomandarea mea fiind sa "spargeti" toate sistemele.

In incheiere simt nevoia sa mentionez si elementele online ale campaniei singleplayer care sunt: minigame-ul de management al flotei care este o combinare a convoy-urilor si a misiunilor brotherhood-ului din AC3. Aceste misiuni care pot pot fi progresate mult mai rapid cu ajutorul prietenilor care pot veni in ajutorul flotei tale prin diverse actiuni. Cealalta componenta este data de "open world random events" ca prezenta unor Royal Convoys care tin la saltea mai multi bani, aparitia de chesturi cu resurse si gasirea anumitor zone de vanatoare a balenelor. Daca sunteti online si descoperiti un asemenea event, orice cunostina care se afla in friend list va avea marcate pe harta lui globala aceste evenimente.

Multiplayer:
Aici lucrurile s-au schimbat si nu prea. Sistemul de PvP este la fel ca in jocurile anterioare. Modurile de joc sunt aceleasi ca in trecut: Deathmatch, Wanted, Assassinate, Manhunt, Arifact Assault si Domination, cu mici tweak-uri ici si colo. Din pacate partea de PvP este in continuare semi-broken din punct de vedere matchmaking, chiar daca esti level 2-3 te trezesti in meciuri cu players de level 50+ contra carora nu prea ai ce sa faci, fiind mai mult spectator. La fel si partea de compensare a lag-ului este in continuare problematica, multe actiuni primind input mult prea tarziu pentru a mai face vreo diferenta. Hartile, opt la numar, sunt destul de variate pentru a nu instaura monotonia, desi multe elemente din ele sunt luate cu copy/paste din AC3 (cei care au jucat o sa isi idea seama la ce ma refer).

Dar nu toate lucrurile sunt chiar atat de negre. In Black Flag a mai fost introdus un nou mod de joc, pe nume Game Lab. Acest Game Lab, este mai mult on modding tool care iti permite sa creezi moduri de joc custom in care poti sa setezi ce parametric vrei tu. Daca ai chef sa joci numai cu pistolul, poti sa faci asta. Vrei sa folosesti (sau nu) abilitati? – nici o problema. Nu iti convine durata meciului? – se poate modifica. Etc, etc, etc pana la miliarde de combinatii posibile prin cele peste 200 de setari care pot fi aplicate sau modificate.

Tot in Game Lab poti sa activezi si modul Frantic care face ca fiecare actiune sa valoreze doar un singur punct facand jocul mult mai provocator si ma strans la scor. De asemenea Ubisoft a promis ca cele mai interesante si mai populare moduri vor aparea in public playlist oferind sansa si altor jucatori (pe langa prietenii care pot fi invitati oricand) sa ia parte la modul creat de catre tine.

Care o sa fie viitorul acestui mod? Nimeni nu poate sti, momentan este mai mult o unealta prin care sa te distrezi cu prietenii, pe mine personal nu m-a atras chiar atat de mult. Dar cine stie, cu timpul poate sa devina ceva cu adevarat epic.

Si acum am ajuns la adevarata bijuterie a modului de multiplayer – Wolfpack. Acest mod de joc a revenit din Assassin’s Creed 3, unde si-a facut aparatia prima data, cu mai multe modificari. Dar inainte de a intra in detaliu o sa va fac o mica prezentare a acestui element. Wolfpack este un mod de joc SOLO vs AI sau CO-OP vs AI al carui scop este sa supravietuiesti 25 de wave-uri impotriva timpului si a AI-ului avand diferite obiective principale si secundare. (asemanator, dar in acelasi timp diferit, cu Horde Mode din alte jocuri).

Odata cu aceasta iteratie, Wolfpack classic a fost impartit in 3 nivele de dificultate (normal, difficult si hardcore) care pot fi selectate de la inceputul meciului pentru meciurile solo sau private. (la random matchmaking am observat ca este setat by default pe normal). Normal iti ofera o versiune putin mai light care poate fi terminata chiar daca faci greseli si poate fi apropiata semi-Rambo style. Difficult este Wolfpack-ul din AC3 iar Hardcore este o adevarata provocare. Pe langa modificarile de dificultate au fost introduse doua noi obiective: Chest Defence (in care trebuie sa protejezi obiectivul impotriva AI-ului) si Infected (in care AI-ul este mai alert si nu poate fi atacat decat dupa ce este obtinut un buff).

Ultima noutate din Wolfpack este introducerea modului Discovery care are in spate o mini poveste pentru fiecare harta si care are rolul unui tutorial detaliat care te ajuta sa te acomodezi cu noul Wolfpack.

Per total multiplayer-ul a devenit o componenta de sine statatoare si nu iti mai da impresia ca este pus acolo de umplutura. Desi partea de PvP inca sufera, Wolfpack (si partial Game Lab) m-a facut sa ii ofer MP-ului mai multa atentie fata de titlurile anterioare.

Mai jos aveti notele pentru versiunea generatiei curente:

Story: 9
Gameplay: 9
Graphics: 8
Audio: 10
Multiplayer: 7
Nota Finala: 8,5