Chestia e că uneori lași impresia că ești fan Nintendo, altădată hater. Oscilezi, și e derutant.
Faptul că ”bați din gură” chiar și pe Miiverse nu înseamnă că automat îți vei face auzită părerea și nici că ai neapărat dreptate.
Nu spune nimeni că nu ai dreptate, toți știm și suntem conștienți că Nintendo înoată în ape tulburi, dar poate chiar nu vrem să auzim asta tot timpul. Deja e obositor subiectul; nu te mai poți bucura de un joc sau de ceva legat de Nintendo că ești automat catalogat ca fanboy, ”blocați în trecut”, duși cu pluta, săraci cu duhul...
Suntem siguri că într-un fel sau altul Nintendo va rezolva problema, indiferent cât de tare vociferează unii. Nintendo are nevoie de vânzări, are nevoie de clienți, care să-i sprijine și să investească în ei material și moral.
Fix așa cum Japonia după tsunami-ul din 2011 nu avea nevoie de ajutoare umanitare, de zahăr și ulei, ci avea nevoie ca oamenii să cumpere în continuare produsele lor: un televizor Sony, un amplificator Pioneer, un D-SLR Nikon, o imprimantă Canon și așa mai departe.
În situația asta se află, după părerea mea, și Nintendo. Și te pomenești că taman noi românii suntem cei mai indignați de situația Nintendo...noi care suntem Nr.1 la piratat și modat.
Chiar și a alege să cumperi jocul nou în loc să-l iei de pe okazii, practic ajuți Nintendo.
A repeta la nesfârșit că Nintendo e în rahat, a face asta pe toate căile și prin toate mijloacele, nu duce nicăieri.
E uimitor că ”against all odds” unii se mai pot bucura de un Wii U și iubesc Nintendo ”no matter what”? Asta e. Uimește-te.
E fix cum iubesc eu până la moarte echipa de Formula 1, McLaren. Sunt în rahat băieții până la gât, vai de mama lor, dar nu încetez să țin cu ei și sunt convins, că poate chiar anul ăsta vor renaște.