Vasile se trezi intr-o pozitie incomoda, cu picioarele sprijinite pe un maldar de fiare ruginite ce pareau a fi apartinut unui automobil. Pentru el insa, ”a se fi trezit” era mai degraba o figura de stil pentru ca, de fapt, habar n-avea cum ajunsese acolo. Incerca sa se ridice, greoi, insa tot ce reusi fu sa ajunga cu fata in jos, in praf. Injura cu naduf de cateva ori apoi se ridica in picioare. Nu fusese niciodata suplu, insa acum avea de-a dreptul burta, iar faptul ca imbraca hainele unui Warlock nu-l avantaja catusi de putin.
Se scutura de praf pret de cateva clipe apoi privi in zare. Cimitirul de masini ce se intindea cat vedeai cu ochii intr-o zona ce parea tundra nu-l ajuta cu nimic sa-si reaminteasca mai multe. Vasile se gasea, evident, in Vechea Rusie, insa avea senzatia ca nu mai fusese niciodata acolo. Mai mult, il incerca senzatia ciudata ca nimic din ce se intampla acolo nu era real.
Scoase micul Ghost incercand sa vada unde naiba ajunsese. Un mic licar albastrui si Idiotul (cum ii placea lui Vasile sa-si alinte androidul de ghidare) pluti la nivelul ochilor lui.
- Idiotule! racni Vasile.
- Sunt un Ghost, domnule!
- Esti un rahat plutitor. Arata-mi unde-s Gardienii!
Suparat, Ghost afisa aproximativ douazeci de luminite colorate cam pe toata harta. Vasile se enerva si-o lua la pas catre structura uriasa ce se putea vedea in imediata apropiere si care parea de mult abandonata.
- Ghost, da-mi te rog o Vrabie, incerca Vasile impaciuitor, am obosit si-as vrea sa glisez pana acolo.
- N-ai decat sa incaleci pe-o teava! facu Ghost. Vasile apuca fulgerator arma de asalt de teava si se pregati sa-l altoiasca pe Ghost ca pe-o minge de baseball. Cum insa ”fulgerator” insemna pentru Vasile cel putin un minut incluzand icnirile si opintirile, Ghost apucase deja sa intre in cladire si-i semnala acum prezenta altor Gardieni.
Igor Semionovici parea ca-si mangaie arma, ganditor. Ridica privirea catre Viorica, care-l intrebase despre Vlad. Exact la timp pentru ca Vasile sa prinda din zbor conversatia.
- Ce-i cu Vlad?! A reusit?
- Nu… raspunse Igor, absent.
- E mort si-n acelasi timp nu e… Cum sa-ti explic… Ai citit ceva de Hegel?
Vasile, caruia teoriile despre lumile parelele si fenomenologia spiritului ii erau extrem de cunoscute, il blagoslovi pe Igor cu tot felul de referinte dintr-o religie umana straveche, ceva cu sfinti, parastas, morti, cruce, cristelnita si altele asemenea.
Igor se ridica amenintator. Practic, Vasile ii ajungea pana la piept. Si, ca si cum n-ar fi fost de ajuns, Titanul Igor avea un exoschelet metalic care ar fi putut speria si-o piatra. Nimeni nu stia daca in spatele acestuia se ascundea o fiinta sau era una dintre Masinariile care capatasera constiinta, insa Igor sustinuse dintotdeauna ca el era nascut si crescut acolo, in Vechea Rusie.
- Hai, hai, relua Vasile impaciuitor, zi-mi ce-i cu Vlad.
- Cum sa-ti spun, s-a teleportat intr-un perete! relua ceva mai calm Igor. Game over! Si-asa, o cam luase razna. Zicea ceva cum ca ping-ul era prea mare, lag-ul era nu-stiu-cum… Ba chiar, la un moment dat spunea ca ce se intampla aici nu-i real, e doar o creatie….
- Mda, se cam zdranganise, s-a uitat prea mult in spatiul dintre sub-pixeli. Auzi ce teorie…
- Destul! interveni Viorica. Zona e plina de Acoliti iar cei Cazuti nu asteapta decat o singura ocazie. Hai, sa ne miscam! Igor aproba din cap, tacut. Vasile deschise gura insa-si inghiti replica. Invatase s-o respecte pe Viorica.
Prima oara cand observase ca sub roba Vanatorului se ascunde o pereche de sani, Vasile ranjise prelung. Pe-atunci, habar n-avea cum o cheama (nici acum nu era sigur, insa Viorica vorbea extrem de putin si nu parea s-o deranjeze ca-i spune asa) iar pielea ei albastra nu-l deranja catusi de putin.
Sigur de el (in parte si datorita faptului ca Gardienii isi setasera propriile arme in asa fel incat sa nu se poata rani mortal unii pe ceilalti) o apucase de fund. Lovitura patului armei cu luneta paruse a veni de nicaieri si-l trimisese pe Vasile la nani pret de o ora. Astfel incat Vasile se temea acum de patul armei Vioricai mai abitir decat de un krill, cu toate cele patru coarne ale lui. Ale krillului, nu ale lui Vasile. Desi, daca ne gandim ca Georgeta, sotia lui Vasile, ramasese singura si plina de dorinte de vreun an pe Tau Ceti (la vreo trei parseci de Marte, deci la mama naibii), foarte probabil ca Vasile avea acum atat de multe coarne incat ar fi putut trece drept Gorgona Meduza cu coarne-n loc de serpi. Dar divaghez.
Viorica duse un deget la buze, iar Igor duse degetele in dreptul capului pentru a-i face semn lui Vasile sa continue inaintea lui. Cumva, Igor nu putea sa-si aproprie degetele intre ele (probabil datorita exoscheletului) astfel incat cele patru degete se suprapusesera din profil propriei casti, iar lui Vasile i se paruse ca vede umbra unui cocos. Il bufni un ras zgomotos, astfel ca primi atacul primului Acolit aproape in dinti.
Igor isi repezi pumnul in pamant, proiectand astfel pe peretii din jur primele patru vietati care ii atacasera. Viorica tocmai crea o sfera de plasma albastra, cand o lumina orbitoare insotita de un zgomot…
Vasile se trezi intr-o pozitie incomoda, cu picioarele sprijinite pe un maldar de fiare ruginite. Parea a se gasi in Vechea Rusie, insa…
Reply With Quote