Eu unul m-am lamurit cu jocul asta. NU este ceea ce ma asteptam, mai am putin si renunt la el dupa doar 3 capitole.

Are niste chestii extrem de frustrante. Si presupun ca mai sunt/mai apar si altele pe parcurs, insa nu am mai avut eu rabdarea sa il joc. Cel putin momentan.

Am sa descriu mai jos ceea ce nu mi-a placut:

- field of view-ul este foarte enervant. In spatiile stranse (de ex. coridoare), camera iti ajunge pana aproape de ceafa personajului. In spatiile din exterior, daca te lasi spre exemplu in iarba (crouch), tot ecranul este umplut, ei bine, de iarba. Nu mai vezi nimic, in rest! Au fost cateva momente, in joc, in care m-am trezit fugarit de zombalau, si din cauza unghiului extrem de dificil si de prost realizat al camerei, in fuga mea spre libertate, nu vedeam practic si nu nimeream pe unde sa ies pe usa/ sa sar pe geam. Enervant, iti vine sa arunci controller-ul din mana.

- inteleg ca marea majoritatea a jocurilor de acest gen se desfasoara in intuneric, ceea ce este un lucru ok deoarece mareste suspansul sau cel putin asta ar fi unul din obiectivele jocului. In The Evil Within, nu este intuneric in joc. Este BEZNA. Sunt locuri in care nu ai cum sa te invarti/sa mergi/sa treci prin, daca nu te folosesti de acea lampa pe care o ai in dotare, pentru ca practic,fara ea, nu vezi nimic! Iar scopul nu este sa aprind lampa aceea la fiecare 5 metri parcursi prin el, deoarece risti sa apara nebunaticii, sa te tãbare si sa te hack-uiasca. Nope. Not good.

- inamicii apar de niciunde. Da. Au fost cateva momente in joc, in care am incercat sa ma strecor, sa merg pe vine, in bezna de care va spuneam mai sus si tot degeaba, m-am trezit cu ei, fugarindu-ma si aparand de nici unde. Frustrant, cel putin.

- munitia pistolului este EXTREM de limitata. Nu stiu daca am gasit 5 gloante in 3 capitole jucate. Plus ca, la un moment dat, aveam fix doua gloante (din cele 5 ) am dat headshot unui zombie, la primul glont i-a facut o gaura in cap, la al doilea i-a despicat capul in doua si tot nu l-am doborat. Bineinteles ca m-a omorat, deoarece NU mai aveam nici o alta arma, iar melee cu mainile goale asupra inamicilor este practic egal cu zero.

Sa spunem, ok, nu ai gloante pentru pistol. Sunt putine, nu le gasesti. Bun. Diferitele alte arme pe care le gasesti, sau cel putin ce am gasit eu in trei capitole, un topor si o faclie aprinsa, nu le poti folosi decat o singura data. Atat. Nasol.

In marea majoritate a cazurilor cand intalnesti inamici, sau esti surprins de cate unul, cea mai buna solutie este sa fugi pur si simplu. De unii ai noroc si scapi, de altii nu, te fugaresc chiar si atunci cand tu crezi ca ai gasit un spot in care este bezna si te-ai ascuns. Nope, nu e asa. Ei sunt pe tine, chiar si acolo!

Mai sunt si alte chestii, pe care nu mi le amintesc in momentul asta dar care cu siguranta m-au enervat si care mi-au facut experienta de joc nu una tocmai placuta. Nu vreau sa credeti ca sunt incepator sau ca e primul survival-horror pe care il joc. Nu, asa cum spus, sunt un fan al genului si stiu cu ce se mananca un astfel de joc. The Evil Within, insa, nu ma impresioneaza la aproape nici un capitol.

Nu stiu, nu m-am hotarat daca renunt la el, inca. Probabil ca ii voi mai acorda o sansa. Chiar imi pare rau de jocul asta si chiar nu ma asteptam sa fie atat de enervant. Jocul este extrem de greu, nu stiu cum este pe Casual, nu l-am incercat inca, am pornit direct pe Survival. Nu vreau sa imi imaginez cum este pe Nightmare sau mai ales pe Akumu, ultima dificultate.