Titlu: Sfarsitul mc8M.
Autor: Luigi
Editura: ConsoleGames
Anul aparitiei: 2008

Introducere: Sfarsitul lumii mele a venit intr-o joi. In momentul acela, parca totul se misca cu incetinitorul, desi vedeam clar pe ceasul ce vegheaza asupra noastra ca nu era nimic in neregula cu timpul, si totul functiona normal. Eu stiam ca momentul ala avea sa vina. Stiam ca trebuia sa plecam cu totii... Dar m-au ascultat ? Nu.

Cuprins: Mi-am dat seama ca ceva e in neregula cu doua zile inainte de eveniment, cand eram in recunoastere cu patrula mea. Echipa are ca scop gasirea locurilor libere in univers, pentru ca celelalte triburi sa se extinda. Nu stiam in totalitate universul, asa ca deseori apelam la triburile din zona pentru a le intreba daca existau spatiuri neocupate. Mi-am dat seama ca ceva e in neregula cand...
- WOW ! Ce Dumnezeu mai e si asta ? fiind pe punctul sa alunec. Baieti, ia veniti incoa, ii strig eu pe ceilalti.
- A, ce ? intreaba unul din echipa, pe cand ceilalti nu auzira. Daca e vorba de inca un mic bi- dar nu termina sa incheie propozitia, pentru ca ramasese cu gura cascata. 01001100, ma intreaba el cu o voce tremuranda, c-ce... ce e asta ?
- Nu stiu, ii raspund ingandurat. Ceea ce vedeam era ceva parca iesit din lumea asta. Si asta si era, pentru ca nu numai ca nu era din lumea asta, ci o si distrugea. Tribul la care trebuia sa mergem nu mai exista, in locul lui facandu-si aparitia un... un fel de... nimic. Nu mai era nimic. Doar negru. Asta, si cateva ramasite aproape de marginea unde acel eveniment s-a oprit.
01010101 vru sa se aseze, inca speriat de cele vazute, dar chiar atunci se auzi un strigat.
- Ai auzit asta, intreb eu ?
- Ce ?
- Ia, shh...
- Ajutor...
O voce slaba se auzea dintr-o parte in care se regaseau mai multe bucati din templul GoW.
- 01010101, tu du-te si adui pe ceilalti si cautati alti supravietuitori ! Eu ma duc sa vad cine e acolo !
- Bine, spuse el inca speriat.
Am inceput sa alerg, pentru ca vocea se auzi tot mai slab. "CONTINUA SA VORBESTI !" strig eu, pentru a ma indruma dupa sunet. Ajuns langa bucatile de metal ce probabil apartineau sabiei de la statuia templului GoW, m-am alarmat. Vocea nu se mai auzea deloc. "Nu... NU !"
- Aj... Aj...
Dandu-mi seama unde se afla, am inceput sa dau ramasitele la o parte, intalnindu-ma cu seful tribului GoW. Se parea ca parti din el aveau sa dispara in curand, iar alte bucati bune deja o facusera, deci trebuia sa actionez rapid si sa aflu ce dracu se intamplase aici.
- As-Asculta-ma...
- Ce s-a intamplat aici ? il intreb in timp ce ii acordam primul ajutor, desi stiam ca nu mai am nici o sansa. Am incercat sa-l repun pe picioare cu o tehnica invatata de la batrani, care "aparent" o invatasera de la Zei. Stiam ca nu avea sa tina mult, dar macar avea sa vorbeasca coerent.
- A fost... oribil. Sfarsitul. SFARSITUL.
- Linisteste-te ! Te rog...
- Asculta-ma ! Trebuie sa plecati ! CU TOTII ! Tot universul asta o sa se destrame in curand.
- Cum s-a intamplat ce-
- Ma asculti sau nu ?
- Bine.
- Sa stii ca nu sunt un batran nebun ! Am condus tribul asta de ani de zile, si este unul dintre cele mai aclamate din toata lumea... l-am condus, sopti el cu lacrimi in ochi. Chestia asta nu este din lumea noastra. A venit din parti indepartate. Triburile care nu s-au dezvoltat aici, ci in alte universuri, si au venit la noi in cautare de noi resurse. Dar in loc de asta, ei distrug totul. Nu numai pe ce-i din jur, dar si pe ei !
Ramasesem masca. Un trib care se autodistruge ? Ce e... nu, nu se poate. Omu' asta trebuie sa fie nebun. Dar... cum se explica atunci ce s-a intamplat...
- Asculta, te voi duce la cineva sa te refaca din...
- NU. Nu. Nu nu nu nu, nu. Locul meu e aici. Nu pot merge in alta parte. Vreau sa imi dau duhul aici.
- Dar...
- Asta e ultima mea dorinta. Te rog...
Nu stiam ce sa fac. N-am spus nimic. L-am scos din ramasite, si am adus o bucata cat mine de mare din sabia odata atat de glorioasa a statuii din templul GoW. Am asezat-o langa el, si am plecat. In urma mea, puteam auzi cum se defragmenta si apoi, intorcandu-mi capul, am vazut cum disparuse cu totul.

*

Eram ingandurat de toate cele intamplate, asa ca am zis sa plec in portu'SB, deoarece acolo vin mereu cand trebuie sa ma linistesc. Imi place sa vad ce e dincolo de lumea noastra, si acolo pot sa vad totul. Trebuie insa sa fii mereu atent acolo, pentru ca daca aluneci si cazi in neant... nu mai poti faci nimic. Ajuns in port, ma vad oprit de firma Ware. Ei erau cei care mereu cand se isca o problema, actualizau situatia si de cele mai multe ori totul se rezolva cu bine. Insa ei vine numai atunci cand este o problema mare.
- Nasu', auzi, ce se intampla ?
- N-ai auzit ? N-are nimeni voie sa treaca. Te rog sa pleci din portu' asta chiar in acest moment.
Mda, uitasem cat sunt de stricti. Insa nu ma oprea nimic sa arunc o privire peste umerii lor, insa imi doresc sa nu o fi facut. Se parea ca un echipaj intreg de pe un vas ce transporta un trib se defragmentasera. Vas ? Trib ? Disparuti ?
- O nu. O NU.
Am fugit cat am putut de repede inapoi la tribul in care iubita mea sotie, 01000100, locuia.
- 01000100 ! Unde e ?
- Cine ? intreaba ea speriata.
- Unde e seful tribului tau ?
- Cred ca e in templul MGS. De ce ?
- N-am timp sa-ti explic ! Vino !
O prind de mana, si o trag fara voia ei. Surprinzator, nu s-a opus deloc, ci parea ca a inteles ca e ceva foarte grav.
- Sefule ! Asculta ! Trebuie sa plecam ! Cu totii !
- C-C-Ce se intampla aici ? Cum ai intrat fara voia... e strigator la cer ! GARZI !
- NU ! Asculta-ma ! Totul va fi in curand distrus !
- Ce tot spui acolo ?
- Tribul GoW a fost deja distrus. Altii sunt distrusi chiar acum. Portu'SB este infectat.
- GoW ? Distrus ?
- Da, nu mai este nimic decat negru.
- Ei bine, probabil ca erau doar in lucru si au fost intrerupti brusc.
- NU ESTE ASA ! racnesc eu. Seful lor este mort. Nimeni nu mai exista.
- Stai sa inteleg. Intri in templul tribului meu, imi ordoni ca trebuie sa plecam de aici, si acum ma AMENINTI ? NU ACCEPT ASA CEVA. Pentru asta, tu si sotia ta veti fi exilati de aici pe veci.
- Ce ? izbucni brusc in lacrimi 01000100. Dar, dar aici am crescut... Nu poti...
- Femeie, spuse seful, eu fac legea aici, iar tu o respecti... Ce... C-Ce se ?
Un cutremur zgudui totul deodata, ca un fel de avertisment.
- Vezi sefule ? Trebuie sa plecam ! ACUM !
- Pentru ce ? Un simplu cutremur ? Probabil ca universul e doar purificat.
Nu-mi venea sa cred. Nimeni nu ma asculta.
- Haide 01000100, sa mergem, ii zic eu sotiei iesind din templu.
- Dar... unde mergem ?
- In portu'SB. Plecam de aici.
- Adica, din univers ?
- Da.


*

Ajunsi in port, am observat ca nu mai era nici un gardian. Probabil fusesera cu totii distrusi. Se parea ca totul, in afara de port si nave erau distruse. Cum de rezistau astea oare ? Probabil pentru ca au fost dintotdeauna aici, pe cand noi ne-am dezvoltat pe parcurs. In fine. Am vazut cateva nave plutind in port, asa ca fara sa ezit am sarit in ea impreuna cu 01000100, si am pornit la drum. Uitandu-ma in urma, am vazut cum totul era inghitit de un negru cum nu am mai vazut...

*

Incheiere: Nu am crezut niciodata legendele batranilor. Ce legende ? Legenda cum ca odata, demult, universul nu era format din doua dreptunghiuri, ci era unul singur si mare. Puteau incapea atat de multe triburi, incat nu puteau fi niciodata atat de multe incat sa fie ingramadite. Se spunea ca puteau fi si 10000 de triburi, si tot inca ar fi incaput destule. Nu am crezut niciodata povestile, pana nu am vazut cu ochii mei. Acum cred, pentru ca acum traiesc intr-un astfel de univers. Nu mai sunt cautator de spatiu, pentru ca exista mereu spatiu.

- 01001100. 01001100. 01001100 !
- Da ?! tresar eu ca si trezit dintr-un vis.
- 01001100, la ce te gandesti, ma intreaba sotia mea, acum insarcinata.
- A... Pai, ma gandeam... ma gandeam la mc8M. Daca mai exista supravietuitori ? Stii, atunci cand am vazut prima data chestia aia, mai traia seful tribului GoW. Mai traia !
- Si ce ai de gand sa faci ?
- Of... nu stiu. Chiar nu stiu. Ma gandeam... ma gandeam ca poate... Ia stai. Draga, mai sunt navele alea care se duceau in universuri care acum nu mai suporta viata ?
- Aha.
- Poate, poate ca daca reusesc sa vorbesc cu ei, or sa ma duca pe mb8M ! Si poate mai gasim pe cineva in viata ! Asta e, s-a stabilit. Maine ma duc sa vorbesc cu ei.

*

A doua zi, totul era pregatit.
- Imbarcarea, nene. Ca nu stam toata ziua.
- Gata, ho ca vin acum.
Calatoria a durat zile intregi, prea multe ca sa pot numara. Ma intrebam de multe ori daca nu cumva ne-am pierdut, daca am murit, sau daca am ramas blocati in timp. Heh, blocati in timp. Sigur. Aproape imi pierdusem speranta, cand...
- Am ajuns !
- Am ajuns ? Serios ? sar eu fericit. Grozav.
- Nene, un univers mort...
- A, da... scuze... nu e prea grozav, ai dreptate.
Timid, ies din naveta. Pun un picior, dar... chiar vreau sa vad ce e dincolo de port ( asa cum am mai spus, portul a rezistat ) ? Am traversat pe jos toata valea de la portu'SB, pana am ajuns in vechiul taram ce adapostea toate triburile. Acolo, am vazut cum arata sfarsitul lumii. Acolo, am vazut ceea ce nu as fi vrut sa vad in viata mea. Acolo am vazut:

Memory Card Corrupted Data