Am terminat și platinat și eu aseară The Order: 1886. În vreo 7-8 ore, și asta scormonind după collectibles și holbându-mă la toate detaliile. Ca grafică, sunet, muzică și voice acting este impecabil. 10/10. Dar la restul… părțile și așa rare de gameplay sunt un cover based shooting la cel mai rudimentar nivel, iar povestea este atât de nedezvoltată încât nici nu mă pot pronunța dacă e bună sau rea. E ca și cum aș judeca un serial doar după primul episod. Așa cum e acum este doar o serie de situații, excelent jucate și prezentate, ce-i drept, dar la finalul și așa în pom al jocului rămân în aer prea multe „ce”-uri și „de ce”-uri.

Ca stil de joc l-aș clasa undeva între Heavy Rain și Uncharted, doar că alea cel puțin aveau bunul simț de a fi ori mai lungi, ori de a avea o parte de multiplayer. După ce că nu le are pe niciuna, The Order mai are și o rejucabilitate egală cu 0. Nu că mi-ar displăcea jocurile scurte sau cinematice, dar măcar să fie și la un preț pe măsură.

Părerea mea e că jocul a fost promovat prost. Motiv pentru care și-a primit și niște review-uri mult prea dure. Dacă se punea mai mult accentul pe faptul că este un joc scurt, cinematic și story-driven, și poate dacă mai tăiau și juma’ din prețul de lansare… altfel ar fi stat lucrurile.

Cu toate astea, per ansamblu, sincer, mi-a plăcut. Și nu doar pentru că am dat 12 lei pe el. Dar dacă aș fi dat 259, probabil aș fi fost în rage mode acum.