Cosminhards, interesante puncte de vedere...

Evident, nu se poate demonstra in mod absolut existenta Divinitatii, dupa cum nu se poate demonstra in acelasi fel nici inexistenta sa. De aceea, toate argumentatiile noastre vor intra, invariabil, in sfera relativului. Deasemenea, dupa cum spun legile logicii, argumentele se invart in jurul probabilitatilor. Simplu spus, daca din doua sau mai multe premise, adevarul rezulta cu un anumit grad de probabilitate, fie el cat de mare, avem de a face cu o argumentatie. Demonstratia este posibila numai atunci cand din premise adevarul reiese cu necesitate, fara nici o umbra de indoiala.

De aceea, argumentele noastre nu pot imbraca decat forme relative, deoarece o demonstratie sine qua non este foarte putin probabila. In acelasi registru intra si mica ta teorie despre cuplul absolut-relativ, pariul lui Pascal sau argumentele, fie ele foarte pertinente ale teologilor crestini, de la Augustin la Kant.

Pe de alta parte, faptul ca oamenii aleg sa creada sau nu, tine de modul in care probabilitatatea de adevar a teoriei rezoneaza cu ei insisi. Subiectul fiind extrem de sensibil (poate cel mai sensibil, pentru ca ne priveste direct), fiecare crede ce vrea. Mai mult, un argument pe care cineva il considera imbatabil i se va parea altuia o gluma buna si viceversa.

Logica, ca si mecanism de luare a deciziilor in mod rational nu cred ca ne ajuta prea mult in aceasta dezbatere, deoarece subiectul nu este unul care se poate negocia rational. Mai degraba mecanismul de luare a deciziilor se afla pe o scala relativa, intre rational si afectiv, insa mai mereu la limita ridicolului. De aceea, unii sunt malitiosi, altii se cred superiori pentru ca se bazeaza pe ratiune, iar altii prefera sa jigneasca pur si simplu, ofensati la randul lor de batjocura celorlalti. Toti sunt insa la fel de ridicoli! Nihil sine deo!