Exact în aceeași situație am fost și eu. N-am jucat niciun Souls, auzisem doar că e făcut de aceiași developeri, și eram foarte curios să-l încerc, mai ales fiindcă am citit că se inspiră din scrierile lui Lovecraft și arhitectura românească. Nici la gameplay nu m-am uitat, ca să fie o experiență cât mai autentică.

Am așteptat frumos o reducere, l-am luat de pe PS Store în vară, instalat și pornit. A fost o trezire la realitate pentru mine. Eu eram obișnuit să mi se zică ce fac, pe unde mă duc, pe cine omor, care-i scopul meu în joc, ceva în genul ăsta. La început m-a demoralizat, reacții de genul 'I paid 30E for this sh!t'? Dar am fost prea intrigat de misterul și împrejurimile Yharnam-ului ca să nu-i acord o șansă.

Așa că, după 2 ore de plimbat (și murit) în prima zonă am deschis o ușă către lampă (ayy shortcut), am fost foarte uimit să văd că drumurile întortocheate pe care am luat-o mă duc de unde am plecat. Începuse să-mi placă, deja știam zona, știam în ce parte să fac dodge când dau ăia în mine, momentul potrivit la care să fac roll când trag muschetarii, eram bucuros că în sfârșit învățasem jocul. M-am înșelat amarnic.

O oră mai târziu, primul bossfight. Roll și dodge în prostie, parcă îmi era frică să mă apropii de el. Nu mi-a bătut inima în halul ăsta la un joc de când mă știu. Toate bune și frumoase până când îl lași cu ~20% HP. Atunci începe panica: să mă bag în el să-l omor? dacă sare pe mine? mai am doar X vials, am ajuns până aici, ar fi nasol să mor. Dar mori, pentru că ai fost Rambo și ai zis să te bagi în el, să-l termini repede. Repeți asta de câteva ori, iar în final ieși victorios, super satisfăcut de reușita ta. Zâmbetul ți se șterge repede de pe față când intri în următoarea zonă, mai grea, întunecată și plină de capcane, complet diferită de cea precedentă.

Cinșpe ore mai târziu descoperi că daca ții O apăsat în timp ce mergi, începi să fugi. În scurt timp realizezi că modul în care ți-ai pus punctele de level up e total greșit, greșeală pe care o plătești tot restul jocului fiindcă nu există respec. Eu sunt la al treilea playthrough și încă învăț lucruri noi.

De poveste nici nu se pune vorba să înțelegi mare chestie la început. Lore-ul e vast, dar e atât de împrăștiat încât trebuie să iei notițe, cum ai zis și tu. În primul playthrough n-am acordat prea multă atenție la asta, dar apoi am zis să mă interesez și am găsit o analiză de 90 DE PAGINI a poveștii. Sigur, se speculează mult, dar majoritatea celor scrise acolo au sens.

La mix-ul ăsta adaugi NPCs creepy și urâți, monștri și mai urâți, cutscene-uri criptice, o coloană sonoră înfricoșător de bună (serios, una din părțile mele preferate ale jocului a fost sunetul) și ai Bloodborne. Jocul meu preferat de PS4 pe 2015. Ba chiar m-a făcut să pun mâna pe Dark Souls, care stătea de câțiva ani în librăria de jocuri de pe Steam, și pe care nu m-am încumetat niciodată să-l joc.

Felicitări pentru review, ai punctat tot ce trebuia!