User Review: Styx: Shards of Darkness

[DeathOfArt]

Cei de la Cyanide Studio il aduc pe Styx pentru a treia oara ca personaj principal in unul din jocurile lor(cineva, nu dam nume, este fie foarte iubit si apreciat fie are succes la public, tind sa cred ca toate trei). Dupa ce a debutat in Of Orcs and Men, alaturi de Arkail, a continuat singur in Master of Shadows si acum se reintoarce in Shards of Darkness pentru isi continua aventura. Pe cand primul joc din serie era un fel de turn-based action-adventure, jucatorul fiind obligat sa astepte dupa un cooldown pentru a folosi abilitatile, ultimele doua s-au asociat genului stealth, unde conteaza echipamentul si abilitatile celui ce controleaza personajul, oferind un control mult mai bun si aprofundand sentimentul de imersiune.


Poveste:
Din pacate, la acest capitol, jocul nu exceleaza si povestea este una banala si previzibila spusa in cateva cut-scenuri intre misiuni si prin niste dialoguri intre NPC-uri. Putem spune ca "not every bad goblin is heartless". Pentru imersiune, nu ajuta nici faptul ca lip-syncul(atunci cand nu este bug-uit) este la nivelul anilor 2000 – 2005.


Gameplay:
Aici jocul straluceste. Ca pasionat al genului stealth pot spune ca a fost o surpriza foarte placuta. Desi jocul e scurt, format din opt misiuni, ultimele trei avand chiar zone comune, luate primele cinci nivele, am fost placut surprins de modul in care a fost construita arhitectura ce formeaza aceste nivele si posibilitatile variate de abordare ale obiectivelor(pe sus, pe jos, prin mijloc).

Echipamentul si skill-urile il transforma pe Styx, din cel mai silentios goblin, intr-o mica masina verde de ucis care cu putina rabdare, atentie si resurse, poate curata cu usurinta nivelele de elfi si dwarfi, alegerea ramanand a jucatorului.

Inamicii sunt destul de variati, cei din misiunile dinspre sfarsit pot oferi o provocare destul de mare daca nu ii studiati atat pe ei cat si terenul si oprtunitatile de a scapa de ei.


Grafica si sunet
Motorul folosit este Unreal Engine 4, mediul construit cu el prezentandu-se foarte bine, de la orase din lemn pe malul apei, la fortarete de piatra situate in adancul pamantului.

Lucrul care lipseste este diversitatea, orasele din lemn si fortaretele sunt singurele lucruri prezente, mi-ar fi placut sa vad si misiuni afara, in natura, singura vegetatie este prezenta pe o stanca si in niste ghivece.

Modelele si animatiile inamicilor arata urat, se vede faptul ca este un titlu fara un buget prea mare. Sunetul este prezent dar este aici doar sa isi faca treaba, nimic spectaculos, nici o piesa care sa atraga atentia, sa iti ramana intiparita in memorie.

Concluzie:
TotalBiscuit a discutat mai demult despre un lucru:
"oare lucrurile primite pe gratis sunt mai usor de criticat ?"

Din pacate, jocul nu isi merita pretul intreg. A avut partile lui bune si foarte bune(level design-ul) dar are si o sumedenie de buguri mai micute, care adunate, mai strica din experienta avuta.

Se simte ca este un titlu scos cand inca nu era gata, daca mai statea 6 luni la polishat, puteam avea un adevarat giuvaier, pana atunci, ma multumesc si cu un diamant nefinisat.

Sa speram ca urmatoare iteratie cu Styx va fi mult mai finisata, locatiile mai variate, si ar fi pacat sa il lasam singur, de ce sa nu vina si Arkail cu noi?

Poveste - 6
Gameplay - 9
Sunet - 7
Grafica - 8

Nota finala: 7.5