Cred ca principala problema este sictirul oamenilor si faptul ca sunt prost platiti. Ma enerveaza la culme cand intru intr-un magazin si dau buna ziua (deh...asa am fost crescut) si nu mi se raspunde. Spun multumesc si o zi placuta in continuare la final si la fel, ignorat complet. ?!?!?!
Sau cand intru intr-un magazin prin Mall si se uita lucratorul ala comercial la mine in sictir si superioritate de parca zice "uite-l si pe prapaditu asta care n-are bani sa cumpere din magazinu meu", desi cel mai probabil am salariu de 2-3-5 ori mai mare ca el. Unii sunt de-a dreptul deranjati de faptul ca esti acolo si nu are cum sa stea pe telefon

Noi nu suntem obisnuiti sa zambim pe strada, la oameni, sa ne uitam cu drag. Zilele trecute ma uitam cu drag la o mama cu fetita in brate (deh, am copil mic, vad altfel lucrurile) si vedeam cum se uita lumea ciudat la mine de parca eram ultimu pedofil.
Eu sunt genu care nu merg cu castile in urechi pe nicaieri si rar stau cu ochii in telefon prin metrou. Ma uit in jur si vad lumea posomorata/abatuta/suparata/adormita. De aici ni se trage...

Iar politica noastra...e o gluma proasta. Toti vor sa fure. E simplu. Ei nu sunt in slujba noastra si nu au pic de demnitate sau de frica de nimic. Politia e controlata de ei si de cei cu bani, nu invers.

Referitor la "oare nu toti vrem acelasi lucru", din pacate ma lovesc non stop de lucru asta la munca, in echipe multiculturale. Fiecare trage pentru el si felia lui, parca nu vede nimeni scopul final, acela de a multumi angajatorul/clientul. Parca suntem niste animale salbatice inchise intr-o cusca...

Cand am ajuns prima data intr-o tara nordica si-mi zambea lumea pe strada, initial m-am simtit prost. Credeam ca am ceva pe fata/intre dinti/imbracaminte patata, ceva...orice. Cand am vazut ca asa sunt in fiecare zi...am zis ca am gresit tara in care m-am nascut...