The Last of Us: Part II / Remastered

[Espiritus]

@Demigoddess, cred ca jocul ar fi fost mult mai bine primit daca avea niste personaje bine scrise SI daca ar fi pastrat formula primului.

The Last of Us 1, pe care l-am terminat de nici mai mult nici mai putin de 4 ori, a avut o naratiune fundamental slice of life - 15 ore in care se intampla fix 3 evenimente relevante petru poveste: introducerea, Ellie porneste calatoria cu Joel, si finalul. Toate celelalte evenimente sunt secundare si fara impact real asupra plotului, dar cu un deosebit impact asupra personajelor, iar intreaga aventura de fapt urmareste dezvoltarea acestora in relatie cu celalalt in urma evenimentelor respective. Cu alte cuvinte, naratiunea se concentreaza nu pe un plot, ci pe interactiunea dintre personaje.

Tipul asta de poveste functioneaza atunci cand ai personaje bine scrise care sunt perfecte impreuna, pentru ca le poti pune efectiv in orice context si vor fi entertaining. La noi cel mai des o intalnim in sitcoms care sunt si ele extrem de populare (Family Guy, Friends etc.), iar in Asia avem o groaza de anime slice of life.

Din pacate insa, TLOU 2 a schimbat reteta si se axeaza foarte mult pe plot si pe un cast prea vast de personaje care nu interactioneaza prea bine unele cu altele. De aici si hate-ul pe care il primeste. La fel de nefericit e insa si ca oamenii nu realizeaza ca asta e de fapt problema, nu incercarea ieftina de a fi politically correct.

Adevaratul motiv pentru care tuturor ne-a fost sila sa ne jucam cu Abby nu e ca l-a omorat pe Joel, ci pur si simplu este un personaj anost, neinteresant si care nu are niciun partener complementar asa cum avea Ellie. Cand am jucat jocul am avut un prieten care s-a uitat la poveste cu mine fara sa fi jucat primul. Nu i-a pasat deloc de moartea lui Joel, evident, dar pana si el a zis ca Abby si prietenii ei sunt plictisitori. Ceea ce vreau sa spun e ca daca ai scoate din context a doua jumatate a jocului si ai pune-o fix asa intr-un film cu alte personaje necunoscute, astfel incat fanii sa nu mai fie suparati pe Abby pentru ce a facut, nu s-ar uita nici dracu' la alea 10 ore.

P.S. Atunci cand personajele se transforma fundamental off-screen (vezi Joel care are incredere in Abby fara niciun motiv), se numeste cheap writing.

Aroganta asta cu "iti trebuie maturitate emotionala ca sa il intelegi" mi se pare de prost gust. E o poveste submediocra spusa intr-un mod submediocru. Daca vrei sa vezi ceva emotionally challenging sunt sute de filme care in 2 ore spun mai mult decat jocul asta in 25. Sau Nier Automata pentru cine are rabdare sa il termine.

Edit: Eu sunt printre cei care au fost foarte suparati pe final, dar poate din alte motive. Am prevazut ca asa se va termina dupa primele ore de joc si am tot sperat pana in ultima secunda ca poate-poate ma va surprinde chiar si pentru o clipa, dar nope - perfect previzibil si nesatisfacator.