Exact asta e. Explorarea lor este ca aia din Zelda-urile moderne. Doar ca acolo esti liber sa faci orice vrei, oricand vrei, spre deosebire de aici unde dai de cineva care da cu tine de pamant si pierzi tot progresul instant.
Fix asta e faza. El e facut, de fapt, sa fie jucat intr-un singur fel - joci, omori, farmezi, mergi la foc, salvezi si resetezi lumea, apoi farmezi si farmezi si mergi la foc si resetezi lumea.
Daca in schimb nu joci asa ci omori tot si te plimbi si explorezi si nu salvezi si continui si nu salvezi si continui si nu salvezi, ajungi la cineva care da cu tine de pereti - pentru ca teoretic nu stii pe unde sa o iei daca nu urmezi vreun fel de ghid - dupa aia pierzi tot si iti vine sa renunti la joc. Si nu ma refer la bossi aia mari, ci la nimicuri gen calaretu ala de la inceput.

Iar eu nu m-am atacat. Eu doar i-am zis lui MRC ca nu este singurul si ca eu m-am lovit de acelasi lucru - lucru care m-a facut sa renunt al joc.
Doar ca am prostul obicei ca daca cineva-mi da peste nas cu ceva, sa argumentez de ce mi-a placut sau nu mi-a placut acel ceva

La mine, sincer, a fost mai mult oftica pura. Tocmai pentru iubesc efectiv Sekiro si chiar cred ca e unu din cele mai misto jocuri ever si aveam niste asteptari colosale dupa ce am jucat Sekiro (desi in Sekiro m-am bagat fara nicio asteptare) si am fost super dezamagit ca nu au pastrat reteta - adica lucrurile noi facute bine din Sekiro - si s-au intors cumva la origini dar au deschis jocul si mai mult.