Campionatul European de Fotbal 2024

[Xander RO]

Imi e jena de faptul ca ieri, in loc sa combat civilizat si cu argumente anumite lucruri pe care le consider gresite, am luat hotararea impulsiva de a imi strange jucariile si de a pleca. Am gresit si imi cer scuze, fiecare are dreptul la o opinie si la o parere personala si prin definitia lui asta inseamna un forum, un loc liber unde ne putem expune parerile. M-a durut tare sa citesc ca ma bucur de mediocritati si felul in care ati dat in baieti dupa meciul cu Olanda si probabil ca dupa 72 de ore de condus si cu toata pasiunea si tensiune ultimelor zile, am cedat.

Acum vreau sa expun si punctul meu de vedere, ca o concluzie a ceea ce a insemnat pentru mine si altii ca mine Romania la Euro 2024.
Simt nevoia, inainte de a bate campii cu expunerea mea, sa precizez din start contextul in care discut si calitatea din care o fac, ca sa se inteleaga clar de ce este ok ca oameni diferiti, cu background-uri si pasiuni diferite, sa simta si sa judece diferit ceea ce s-a intamplat la Euro.

Eu vin de pe stadion, mi-am trait copilaria si viata pe teren si in tribune, dar nu din acele peluze grobiene unde semianalfabetismul dicteaza, ci dintr-o arie de suporteri care de cand am deschis ochii, ne-am insotit echipa de suflet (Farul Constanta) si echipa nationala neconditionat, fie ca vorbim de deplasari lungi pana la Iasi sau Arad, fie care vorbim de turnee finale sau meciuri de calificare. Prima oara am mers pe stadion la Farul la varsta de 6 ani, iar primul meci european l-am trait la varsta de 11 ani la un Farul Constanta - Dnepr Mogilev, in 1995, atunci cand am stiut ca asta este dragostea vietii mele. Eu nu ma uit la fotbal doar cand exista calitate sau turnee finale, fotbalul este (impreuna cu gaming-ul) pasiunea vietii mele. Am adunat mii de meciuri, dezamagiri, milioane de kilometri parcursi in deplasari, lacrimogene luate fara motiv si asa mai departe.

In plan personal, am jucat fotbal la aceeasi echipa de suflet pana la varsta de 13 ani cand o dubla fractura de tibie si peroneu m-a trimit pe drumul pe care ma aflu astazi si anume nu pe teren. Nu cred ca as fi avut o super cariera, dar eram disciplinat si promiteam, cel putin pentru nivelul Ligii a 2-a unde cred ca as fi putut castiga un salariu decent, iar fostul meu coleg Ianis Zicu ar putea oricand sa confirme ca nu bat campii. Ulterior m-au pacalit ai mei ca daca iau nota mare la BAC si merg la Politehnica o sa descopar America si iata-ma azi la varsta de 40 de ani un IT-st ca milioane altii, dar cu aceeasi pasiune arzatoare pentru cel mai frumos sport din lume.

Am sa explic acum de ce v-am plictisit cu mizeria asta de introducere. Nu pentru a ma da mare cunoscator de fotbal, nu, ci pentru a va face sa intelegeti ca in functie de cat de deep esti afundat intr-un fenomen, nivelul de pasiune, asteptarile si duritatea analizei poate sa difere si inteleg asta. Inteleg ca daca o persoana nu urmareste nici un meci din Liga 1 si se uita doar la Champions League si turnee finale, nivelul de asteptari poate sa nu fie conform cu realitatea.

Parerea mea despre parcursul Romaniei la Euro 2024 este putin diferita, pentru ca se bazeaza pe nivelul de asteptare pe care l-am avut eu si multi altii ca mine.

Date de intrare:

• Romania nu s-a mai calificat la un turneu final de campionat european de 8 ani.
• Romania are jucatori mediocrii care activeaza in campionate slabe, iar cei care sunt la cluburi cat de cat decente nu joaca titulari.
• Romania are un context social in care sportul este lasat la coada vacii, copii din Romania nu stiu sa alerge corect! Uitati-va in parcuri...
• Valoarea intregului lot al echipei nationale este de 92 de milioane de euro si asta pentru ca reprezinta Dragusin aproape 1/3 din total.
• Valoarea lui Mykhaylo Mudryk (Chelsea) este de 35 de milioane de euro, iar a lui Zinchenko (Arsenal) este de 38 de milioane de euro. Artem Dovbyk, golgheter La Liga in 2023/2024, valoreaza si el 35 de milioane.
• Valoarea echipei Ucrainei, care nu a miscat in fata noastra si pe care Romania a distrus-o efectiv este de 379 de milioane de Euro.
• Valoarea lui Xavi Simons, pe care noi am avut pretentia sa-l neutralizeze Burca, este de 80 (optzeci) de milioane de Euro.

Output:

• Romania isi castiga grupa de calificare de pe locul 1, facand 4 puncte cu Elvetia care veti vedea ca va fi surpriza Euro 2024.
• Romania isi castiga grupa de la Euro 2024 de pe locul 1, zdrobind o Ucraina de 4 ori mai valoroasa pe hartie si jucand perfect (ajungem si acolo) un meci cu o Slovacia care de asemenea are jucatori TITULARI la Newcastle, PSG, Feynoord sau Napoli.
• Romania atinge (cum necum) o borna si o performanta istorica a echipei nationale, egaland si depasind performanta generatiei de aur de la Euro 2000.

Experienta personala:
Am plecat din Constanta cu 4 zile inainte de primul meci cu o autorulota inchiriata pe toata durata celor 3 meciuri din grupa. A fost singura sansa sa pot sta atatea zile si sa si vizitam multe orase fara nici un fel de restrictie locativa. Per total a fost o experienta excelenta, am intalnit in camping-uri tot felul de suporteri din diverse tari care ne strangeau mana si ne-au laudat victoria cu Ucraina.
Chiar la Munchen au venit in urma noastra grupuri de sloveni cu rulote si seara ne uitam la rezumate impreuna pe voyo, am pus un proiector direct pe caroseria rulotei si am vazut cu ei rezumatul Romania - Ucraina, 30 de oameni romani cu sloveni amestecati... s-a trait atmosfera de Euro la un nivel de neimaginat, mai ales ca noi batusem cu 3-0, parca aveam aripi...

Romania - Ucraina 3-0:
Romania a facut un meci perfect din punct de vedere tactic. Cei 3 muschatari amintiti mai sus, Dobvyk, Mudryk si Zinchenko nu au existat si nu pentru ca au fost ei slabi, ci pentru ca linia de mijloc a facut un meci perfect. Marius Marin cred ca a alergat 15 kilometri, iar Coman a fost cel mai bun fundas stanga pe care l-a avut Romania de la Rat incoace. Dublajul a functionat perfect, iar contraatacul de la golul 2 si finalizarea lui Stanciu de la golul 1 trebuie predate la scoala de fotbal.
Ca si bonus, Romania nu s-a multumit cu 2-0 cum o facem de cand exista istoria fotbalului, ci a plusat si a venit si golul de 3-0.
Pe stadion a fost o stare de delir. Nu, nu a fost doar extaz, efectiv eu personal dupa golul 3 am intrat intr-o stare genuine de delir, iar ce-a urmat dupa meci nu se poate exprima in cuvinte. Sa simti cum aproape deraiaza metroul din cauza a zeci de mii de romani care canta pe o singura voce, sa domini de o asmenea maniera totala un stadion de parca eram la Bucuresti, sa umpli piata din Munchen de parca era propria curte, fabulos... pentru prima oara dupa extrem de multa vreme am simtit ca imi crapa inima de mandrie ca sunt roman.

Romania - Belgia 0-2:
Ca si la Munchen, meciul s-a jucat pe teren romanesc, belgienii efectiv au aratat ca niste oaspeti care erau doar tolerati intr-un colt al stadionului.
Meciul a fost cum a fost, pe fondul unei relaxari dupa minuntea cu Ucraina si a diferentei imense de valoare individuala a jucatorilor, ne-au prins de 2 ori si aia a fost. Este extrem de greu sa incepi un meci de la 0-1 impotriva unui De Bruyne care nu degeaba este pictorul principal din Premier League de atatea sezoane incoace. Totusi, nu stiu unde se indrepta meciul daca intra capul lui Dragusin in urma acelei faze impecabile.
Mai multe nu sunt de spus, nu ar trebui sa ne supere foarte tare ca ne bate un adversar al carui lot este cotat la 584 de milioane de euro.

Romania - Slovacia 1-1:
Desi dominata la capitolul posesie (nu intamplator, uitati-va cum Slovacia aproape elimina Anglia), Romania a facut un meci foarte bun, a jucat exact ce trebuia sa joace o echipa care vrea sa mearga mai departe. Nu ataci ca un bezmetic, nu risti cand nu e nevoie sa risti, incerci sa te aperi in zona, sa temporizezi si sa profiti la maxim de fiecare ocazie. Razvan Marin a executat magistral penalty-ul, nu era rau sa ia si Mutu sau generatia de 'aur' exemplu in anumite momente critice din istoria echipei nationale.
Nu dau 2 bani pe ce spun analistii de la TV ca 'trebuia' si ca 'daca facea'. Nu trebuia si nu facea nimic, ala a fost un meci care trebuia jucat la egal impotriva unui adversar care, dupa cum am spus mai sus, are TITULARI la Newcastle, PSG, Feynoord sau Napoli si care a tras sa ne bata.
Cine a jucat fotbal sau a studiat fenomenul fotbalistic stie si intelege ca, un jucator care este 60% rezerva la echipa de club si nu are meciuri in picioare se poate antrena oricat, dar nu va fi capabil sa tina un ritm de joc ca unul care are minute in picioare la echipa de club.
La cat de epuizati erau ai nostrii dupa ce au alergat draconic pana la momentul ala ei neavand minute in picioare in acest sezon, ma mir ca nu au lesinat. Inca o data va spun ca la TV nu s-a vazut, au fost jucatori care la final au vomitat de la efortul depus.

Romania - Olanda 0-3 (sau mai bine spus, selectionata continentala a Africii):
Aici e supararea prea mare, n-as avea multe de comentat, s-au facut intr-adevar multe greseli, de la sistemul de joc, la pozitia in teren, la executie, etc, aici n-are rost sa mai umplu eu o pagina de text ca a sintetizat Razvan destul de bine greselile care s-au facut.
Singura mentiune pe care as vrea sa o fac este ca meciul asta a fost un bonus, impotriva unui adversar care abia atunci a pornit motoarele si care este normal sa calce in picioare orice echipa de talia Romaniei. Noi la acea data eram acasa conform oricarei asteptari, a judeca o intreaga campanie a echipei dupa acest meci este o mare, mare greseala.

Vreau sa inchei cu o scurta sintetizare a activitatii echipei nationale la turneul final al Campionatului European, din toata istoria Romaniei:

Euro 1984 (Franta):
Romania - Spania 1-1 (Boloni)
Romania - Germania de vest 1-2 (Coraș)
Romania - Portugalia 0-1
Romania termina grupa pe ultimul loc, cu 1 punct si 2 goluri inscrise.

Euro 1996 (Anglia):
Romania - Franta 0-1
Romania - Bulgaria 0-1
Romania - Spania 1-2 (Raducioiu)
Romania termina grupa pe ultimul loc, cu zero puncte si 1 gol inscris.

Euro 2000 (Belgia/Olanda):
Romania - Germania 1-1 (Viorel Moldovan)
Romania - Portugalia 0-1
Romania - Anglia 3-2 (Chivu, Dorinel Munteanu, Ganea)
Romania - Italia 0-2
Romania termina grupa pe locul 2, cu 4 puncte si 4 goluri inscrise si se califica pentru prima oara in fazele eliminatorii, unde pierde.

Euro 2008 (Austria/Elvetia):
Romania - Franta 0-0
Romania - Italia 1-1 (Mutu)
Romania - Olanda 0-2
Romania termina grupa pe locul 3, cu 2 puncte si 1 gol inscris.

Euro 2016 (Franta):
Romania - Franta 1-2 (Stancu)
Romania - Elvetia 1-1 (Stancu)
Romania - Albania 0-1
Romania termina grupa pe ultimul loc, cu 1 punct si 2 goluri inscrise.

Euro 2024 (Germania):
Romania - Ucraina 3-0 (Stanciu, Razvan Marin, Dragus)
Romania - Belgia 0-2
Romania - Slovacia 1-1 (Razvan Marin)
Romania - Olanda 0-3
Romania terminat grupa pe locul 1, cu 4 puncte si 4 goluri inscrise, consemnand cea mai categorica victorie din istorie si pentru prima data locul 1 in grupa.

Sigur, Ucraina nu este Anglia, dar nici Mihaila si Alibec nu sunt Hagi sau Adrian Ilie! Pentru mine, acesti baieti sunt niste eroi si nu neaparat fara greseala. Greseli s-au facut multe, dar sunt niste eroi pentru ca literalmente si-au dat viata pe teren si au construit un spirit in jurul lotului national cum Romania nu a mai avut din anii 90'.
Nationale ca Norvegia lui Haaland, Tara Galilor a lui Bale, Suedia, Grecia, Irlanda, au stat acasa, Polonia lui Lewandowski, Serbia cu super jucatori, Croatia lui Modric, Cehia ... s-au facut de rusine si au terminat grupele lor pe ultimul loc cu cate 1 sau maxim 2 goluri inscrise. Asa este fotbalul!

Raportandu-ne corect la valoarea lor individuala, la faptul ca echipele de club din Romania nu mai ajung nici macar in Conference League (deci pepiniera sa te bati cu Olanda la nationala, de unde??), apoi raportandu-ne si la contextul social din Romania anului 2024 in raport cu alte tari europene unde copii se antreneaza pe terenuri mai bune decat echipele din Liga 1 din Romania, eu consider ca echipa nationala a Romaniei s-a autodepasit si a scris inca o fila frumoasa a istoriei fotbalului romanesc.

Dovada sunt zecile de mii de romani care i-au asteptat dupa meci, care au invadat care in anii 90 orasele din Romania, care au cantat cu o singura inima pentru o nationala frumoasa, care desigur ca mai are multe lucruri de pus la punct dar care si-a castigat respectul nostru prin determinare si dorinta si printr-un rezultat fabulos impotriva unei echipe Ucraina care conform specialistilor din media, trebuia sa ne demoleze.
Daca ce-am trait la Munchen si la Frankfurt inseamna ca pretuiesc si sarbatoresc mediocritatea, atunci il rog in genunchi pe cel de sus sa-mi dea de azi inainte doar mediocritatea in viata mea de acum incolo, in toate domeniile si pe toate planurile.

Trebuie sa invatam sa ne bucuram si de micile reusite, viata este formata din mici bucurii, eu cred ca fericirea este un moment, nu o stare continua. Viata este mult prea scurta si nenorocita ca sa asteptam mereu marile reusite si perfectiunea, trece pe langa noi si este pacat.
Va respect si va iubesc pe toti, postarea nu a fost un rant sau un atac personal, e doar sufletul meu varsat cu galeata sub forma de text.