Ultimul joc devorat

[Espiritus]

Am terminat recent The Last of Us Part I și The Last of Us Part II.

Nice review! Eu sunt unul dintre aceia cu opinii negative despre povestea din Part 2. Sunt cateva lucruri care m-au dezamagit destul de mult, dar o sa amintesc doar unul aici.

The Last of Us Part 1 e primul joc Naughty Dog si unul dintre putinele jocuri in general care nu sufera de disonanță ludonarativă. Joel este un barbat dur, traumatizat, care nu are incredere in nimeni (amintesc aici faimoasa scena cu ambuscada in Pittsburgh, cand da cu masina peste impostorul care se prefacea ranit). Ca in orice shooter, ajungi sa omori sute de oameni, insa aici nu se simte artificial tocmai pentru ca povestea este perfect coerenta cu gameplay-ul. E primul shooter pe care l-am jucat in care gameplay-ul nu s-a simtit fake, ci o parte organica a povestii. La polul opus sta finalul de la Part 2: dupa ce Ellie ucide cu sange rece cateva sute de oameni in cautarea lui Abby, realizeaza in ultima secunda, intr-un cutscene, ca nu este un criminal si nu poate sa termine treaba. Finalul este cel putin la fel de irational precum prezentarea lui Nathan Drake ca un baiat simpatic care nu s-ar indura sa omoare nici un fluture, insa majoritatea personajelor sufera de problema asta pe tot parcursul jocului.