sa fiu sincer, sunt indiferent cand aud de cineva care a murit and stuff. dar, vizitandu-i blogul... parca m-am intristat. e pacat cand pierdem pe cineva care avea un cuvant de spus si nu vreau sa par rau, dar cum nu pierdem din "haladitii" si "bosii" care ne seaca de nervi zi de zi ? pierdem pe cineva care conteaza, pe cineva care ne-ar fi dat prioritate, pe cineva care ne-ar fi dat un foc la gura de metrou si pe zi ce trece ne alegem din ce in ce mai mult cu oameni care ti-e rusine... condoleante familiei si tuturor prietenilor. cred ca cel mai greu lucru intr-o prietenie este momentul de spus papa..