Adrian Paunescu
�ntreg, al dumneavoastră, aşa mă simt din nou
Că de minciuni şi falsuri fiinţa mi-e sătulă,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Renaşte-n mine �nsumi şi ultima celulă.
Parcă trăiam exilul himeric �n pustiu
Şi fapta dumneavoastră avu deodată-n mine
Efectul formidabil al unui trăznet viu
Lovind �n ce e putred ca-n rest să facă bine.
Sunteţi at�t de t�năr şi-at�t de curajos,
Aţi deşteptat �ntreagă speranţa rom�nească,
V-au dat strălimpezime durerile de jos
Şi-aţi dobor�t minciuna ca pe-o cumplită mască.
Necazuri sunt destule, �n viaţa tuturor,
Şi fiecare-şi vede �nt�i pe ale sale,
Dar oamenii suportă necazul mai uşor
C�nd adevărul totuşi e cea mai dreaptă cale.
Acest popor doreşte �ntregul adevăr
Şi-acum c�nd grea e iarna şi iarăşi sunt probleme
Nevoie e de oameni, �nu de justificări�,
Şi, dacă va fi astfel, n-avem de ce ne teme.
Vă văd apoteotic, ca pe un Voievod,
Ce ştie să aplece urechea spre Ion Roată,
Şi se-adresează ţării �n cel mai simplu mod
Ca-n '72, ţin minte: �Acum ori niciodată!�
De-aici, din umilinţa la care sunt constr�ns,
Chiar dacă nu am dreptul propriei mele arte,
Bolnav, hulit şi singur, cu ochii arşi de pl�ns
Am să vă fiu ostaşul cinstit p�nă la moarte.
Februarie patetic! Vrem veşti, nu vrem poveşti,
Şi aşteptăm ca Geniul acestei patrii bune
Să-nceapă primăvara conştiinţei rom�neşti
Şi tot ce e valoare �n juru-i să adune.
Ce radicalitate �n felul omenesc
De-a spune adevărul, de-a-l transforma �n torţă,
Ce, de va fi nevoie, din morţi să mă trezesc,
De m-aţi chema vreodată, mai am �n mine forţă.
�n vremurile grele pe care le trăim
C�nd o planetă-ntreagă se pl�nge că o doare,
Dezamors�nd minciuna, Eroule sublim,
Sunteţi Bărbatul Ţării şi Unica Salvare.
Noi, să vă fie bine, oriunde-am fi, veghem,
Dar vă rugăm sfielnic să fiţi cu luare-aminte
Să nu-nnoiţi doar oameni, ci şi acest sistem
Care prin sine �nsuşi falsifică şi minte.
Amprenta dumneavoastră să tuteleze, ea,
Nu nişte reparaţii la vise iluzorii,
Ci radicalizarea lăuntrică şi grea,
Sub semnul Competenţei, Iubirii şi Valorii.
Să vină primăvara conştiinţei rom�neşti,
Renaşterea naturii, speranţei şi a muncii,
Exemplu de-nnoire pornind din Bucureşti:
Un neam care-şi iubeşte şi pe bătr�ni, şi pruncii.
�ndoliat de rele, acum mă nasc din nou,
Slujindu-mi cu credinţă, după putere, ţara,
Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
Din Geniul dumneavoastră, ca un fertil ecou,
Să vină Adevărul, să vină Primăvara.
Reply With Quote