Bravos Don, am uitat sa mentionez ca mi-am luat DS IMPREUNA cu RESI Dead Aim. La fel, superb, unic in felul lui.

Normal, daca stau sa ma gandesc ce spui tu in al doilea paragraf, mai sus, se aplica in multe alte cazuri. Foarte adevarat. Sa dau un exemplu? Seria Tomb Raider. Am iubit seria asta. Am iubit-o pe PS1 si atat. Ce a urmat, incepand cu PS2, e nimic. De ce? La fel, in primul rand gameplay-ul din primele Tomb Raider-uri si feeling-ul ala nu se mai regaseste azi in nici una din continuarile pe care le-a avut seria asta. Pai am jucat, sau mai bine zis am avut salvare pe memory card la Tomb Raider 4 The Last Revelation aproape un an de zile. OMG!! Un an de zile!! In conditiile in care azi termini un joc in 2-3 saptamani ( e relativa afirmatia, depinde de joc dar cam asa se intampla) Tomb Raider 4 mi s-a parut cel mai greu joc ever. Sau poate eram prost la vremea aia, nu stiu.

In fine, nu pot sa compar feeling-ul pe care il aveam cu jocurile de odinioara. Era ceva unic. Eu nu ma scarbesc daca in ziua de azi bag un joc de ps1 si ma joc. Da, la prima vedere ma dor ochii, grafica e de 2 lei. Dar am mai spus-o si o spun in continuare. Sunt foarte multe jocuri care au fost UNICE la vremea lor si cu toate advance-urile din ziua de azi, feeling-ul ala nu se va mai recrea niciodata.

As putea sa scriu un roman, dar ma opresc. Chestia e ca desi ma declar un nostalgic si mi-as dori sa mai am parte de jocuri ca pe vremuri, asta nu inseamna ca nu ma joc in continuare. Jocurile video au evoluat, pentru unii prost intr-un anume fel, pentru altii...stiti cum.