User Review: Uncharted 3: Drake's Deception Single Player

[AlanPoe]

In fine, m-am gandit aseara, pana sa adorm... M-am gandit... am facut la țigari, iar m-am gandit... Ma, tu auzi? Am baut la tutun... stam şi ma gandeam şi am baut tutun! Ma, am baut tutun!!! Ce sa-ti mai spun, pana m-a luat dracu şi-am adormit.� (Morometii, Marin Preda) Nu inainte sa simt in ceafa strafulgerarea nemiloasa a unui calugaras pe o cheie care ma salta de grumaz pana la nivelul ochilor lui infierbantati ca sa-mi tipe ca diacriticele nu sunt in regula pe forum. Da, da, sa tzipe nu sa tipe, niciun fel de tipe, cucoane si duduci. Pe urma m-am culcat. Pe care l-am baut.

Inainte, insa, m-am gandit indelung (Cocosila facu o pauza teatrala, miji ochii, scuipa cu nesat inspre poteca apoi continua) daca e cazu� sa scriu despre Uncharted 3. Pe care ori il ai deja, ori il iei maine, ori nu-l mai iei niciodata, dar despre care toata lumea s-a hotarat deja ca-i cel mai cel. Zic: ie prosti. Da� poate ca nu ie. Hai sa-ti zic io cum sta treaba. Dar inainte, da-mi, ma o tigara!

Capitolul unu: in care se vede de ce sta paiul in gura cum sta si incotro bate vantu� (prezentare si prima impresie)

Uncharted 3: Drake�s Deception vine dupa Uncharted: Drake�s Fortune si, de asemenea, dupa Uncharted 2: Among Thieves. O observatie din cale afara de inteligenta, fara de care nu ti-ai fi dat seama pe ce lume esti, noroc cu mine. Bun. Titlurile despre care vorbesc sunt probabil cele mai reusite jocuri din punct de vedere tehnic si deopotriva artistic aparute pentru actuala generatie de console. In tot cazul, sunt macar cele mai reusite jocuri de aventuri. Fara sa fi creat o revolutie in ceea ce priveste mecanica de gameplay, fiecare dintre cele doua titluri au rafinat diferite elemente de joc, level design sau evenimente scriptate deja existente si intalnite sub o forma sau alta in alte titluri. Insa aici toate aceste elemente au fost duse la un nivel neimaiintalnit. Aspectul grafic, animatiile, fluiditatea si coerenta cu care toate aceste se imbinau era fara precedent. Pur si simplu totul era cursiv, coerent, fluid, organic. Nu te mai puteai gandi la un joc, mai degraba te gandeai la un CG movie. Pur si simplu �resorturile� subtile care fac diferenta dintre joc si realitate virtuala erau lustruite pana la a fi aproape invizibile, pentru ca era aproape cu neputinta sa vorbesti despre poligoane si anti-aliasing referindu-te la o experienta atat de fluida. Uncharted 3 urmeaza formula folosita in primele doua si nu prea. O sa-ncerc sa-ti explic in continuare de ce.

Round Two: Dr Jeckyll si Mr Hyde vs Ilie Moromete si Cocosila (ce nu-mi place, ce-mi place si de ce. Si a lu� cine.)

Mosule. Prietene. Fratioare. Gogule. Cand am pornit Uncharted 3 mi s-a parut ca ma uit la GTA IV. Cu bune si rele. Adica o secventa scriptata cu personaje foarte credibile in miscari si expresii dar foarte putin naturale ca aspect. Pentru ca apoi, senzatia sa dispara odata cu cele mai detaliate suprafete si texturi pe care le-am vazut vreodata, intr-un joc, indiferent de platforma. Pentru ca apoi sa vad din nou o papusa de carton integrata intr-un fundal aproape fotorealistic.

Bineinteles ca este vorba despre o exagerare. Jocul arata in continuare foarte bine. Poate doar aliasing-ul este ceva mai evident, in contrast cu texturile extrem de detaliate si iluminarea absolut magistrala. Din pacate, �zimtisorii� sunt si iluminati cateodata, dand senzatia de mici contururi deschise la culoare. De asemenea, este incredibil de fluid, considerand bogatia de detalii � acum mai mare ca niciodata. Aflat la versiunea 1.02 la data prezentei, Uncharted 3 primeste cu acest ultim update un motion blur absent in partea de single player la momentul lansarii, odata cu ajustarea partii de aiming ce era o idee mai putin sensibila si acurata fata de titlurile anterioare. Marturisesc ca n-am observat diferentele, cu toate ca am reluat anumite portiuni special pentru a incerca sa le identific. Personal n-am fost deranjat de sistemul de aiming, desi diferenta era evidenta, si nici n-am remarcat absenta motion-blur-ului.

Este cu desavarsire impresionant ce s-a reusit cu rezolutia tuturor texturilor, cu suprafetele si iluminarea acestora. Sunt portiuni din joc in care imi spun, cinic, ca am mai vazut asta (chiar daca tot intr-un titlu Uncharted) pentru ca in momentul urmator sa raman mut de uimire. As observa insa, intr-o nota usor negativa, ca una dintre noile metode de iluminare nu mi se pare cea mai reusita alegere. Reflexia speculara (am inclus un cadru exemplu in atasament, este vorba despre acele zone de reflexie de culoarea sursei de iluminare si nu a obiectului ce reflecta lumina), aici, arata in opinia mea usor �arsa�, ca intr-o fotografie supraexpusa, nenaturala. Sunt anumite segmente de nivel, in mod special in cele ce se petrec ziua, unde zonele de reflexie ale luminii solare sunt pur si simplu albe, sau oricum foarte aproape. Este insa o chestiune usor subiectiva, nu am mai intalnit persoane care sa se planga de acest aspect.

Din punct de vedere gameplay jocul este bun. Este foarte bun. Este, de fapt, cel mai bun joc dintre filmele de aventuri si cel mai bun film de aventuri dintre jocuri. Pentru ca este mai scriptat decat primele doua la un loc. Pentru ca level design-ul este ceva mai slab, aici nivelurile par mai degraba sa transmita un mesaj fie vizual, fie din punctul de vedere al povestii, insa in niciun caz nu sunt acolo pentru a-ti crea o experienta de joc credibila sau captivanta, ci mai degraba o experienta cinematografica. Iti aduci aminte de scenele ample din primul? Cateva pietre dupa care te puteai ascunde in prim plan, un "lung de linie" in spatele caruia se putea ascunde orice (si se cam ascundeau, de regula) dupa care urma un pasaj, un eveniment, dupa care o secventa de platforming, un mic puzzle... you get the point. Aici este un script dupa care este un script. In timpul caruia ruleaza un script.

Partile de gameplay functioneaza foarte bine, ireprosabil. Secventele scriptate mi-au parut a fi mai slab animate, cu anumite capete de animatie ceva cam nenaturale, cam tepene. De asemenea, nu o data mi s-a intamplat sa ratez un eveniment scriptat in care controlam direct personajul pentru ca n-am ales exact miscarea pe care o intentiona scenariul. Sa fim intelesi, stiu ca este perfect normal ca asa ceva sa se intample intr-o secventa scriptata, iar in Uncharted 3 aspectul nu devine niciodata frustrant, dar� pur si simplu mi-au parut a fi prea multe.

Mosule. Prietene. Fratioare. Gogule. Ma numesc Adrian. Am 37 de ani si ma aflu la un nou inceput. Inceput de chelie. Inceput de burta. Nimic din ce as putea spune eu nu ar putea sa-l faca pe Uncharted 3 un joc nereusit. Pentru ca pur si simplu nu se poate. Este superb. Este splendid. Claritatea imaginilor ma fac sa-mi aduc aminte de ce mi se pareau mai frumoase jocurile de PC. Nu pentru ca poligoane si 1347 fps, ci datorita bogatiei detaliilor.

Noile puzzle-uri sunt mai inteligente iar senzatia de recompensare este mai mare. Exact in momentul in care simti cum iti pierzi rabdarea (ie prosti) jocul gaseste o cale inteligenta de a-ti sugera ce trebuie sa faci, apoi iti ofera optiunea de a sari de-a dreptul rezolvarea puzzle-ului. Anumite elemente de level design sunt splendide, doar descrierea mecanicii de joc a acestora ar constitui, insa, o deconspirare a unor surprize placute.

Despre taranii din sat (adica multiplayer) voi spune doar atat: este mult mai fluid si stabil decat multe alte componente similare din alte jocuri si reuseste sa arate cel putin la fel de bine ca partea de single-player din Uncharted 2. Imi apare cumva mai saracacioasa ca si optiuni, dar nu voi insista pentru ca nu este o componenta pe care s-o fi incercat suficient.

Morala

�este ca sunt asa de destept, incat pot sa fac, vorba calamburului, trei chestii deodata: sa ascult manele, sa port adidasi si sa merg cu tramvaiul. Uncharted 3 este un joc foarte bun. Nu este insa cel mai bun din serie, dar nu te poti supara pe el. Iti este doar ciuda pentru el, asa cum ti-ar fi ciuda sa-ti vezi un prieten, sportiv de performanta, nereusind sa-si atinga recordul precedent. Pentru ca Uncharted 3 nu este depasit decat de catre Uncharted 2. Dar nu vad cum as putea sa privesc la Uncharted 3 facand abstractie de celelalte. Asa cum, gandindu-te la Half Life 2 nu-ti vei aduce aminte de texturi saracacioase, niveluri inguste sau timpi de incarcare disproporionati ci doar de sclipirea din ochi si zambetul lui Alyx Vance. Sau asa cum Harrison Ford nu va putea fi niciodata un actor decrepit, decat poate in roluri ale unor personaje cu 20 de ani mai tinere decat actorul. El va fi mereu Han Solo ori The Fugitive. Si Indiana Jones. Da-mi, ma, o tigara!

Impresie generala - 10
Grafica - 9
Sunet - 10
Gameplay - 8
Multiplayer - not rated
Nota finala - 9